Ancheta

Klaus Iohannis, din nou abuz în serviciu şi conflict de interese

                                  Bugetul local dijmuit de FDGR Iohannis Klaus Werner, veşnicul primar al Sibiului, a fost preşedinte al Forumului Democrat al […]

                                  Bugetul local dijmuit de FDGR

Iohannis Klaus Werner, veşnicul primar al Sibiului, a fost preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) până în februarie 2013, când s-a înscris în Partidul Naţional Liberal. Din postura de primar al municipiului Sibiu a încheiat un contract de închiriere cu FDGR  – al cărui preşedinte era! – pentru Căminul pentru persoane vârstnice Sibiu, situat în strada George Coşbuc, nr. 20, conform Hotărârii C.L. Sibiu, nr. 24 din 31.01.2013, care prelungeşte contractul de închiriere aprobat în 2010 prin HCL nr. 180, dar – atenţie! – fără a nominaliza proprietarul imobilului.

Cităm din publicaţia sibiană „Tribuna”, articolul intitulat „Clădirea Căminului de pe Coşbuc, retrocedată Forumului” (http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/cladirea-caminului-de-pe-cosbuc-retrocedata-forumului-51370.html) din data de 25 mai 2010: „Clădirea în care funcţionează Căminul pentru Persoane Vârstnice din Sibiu, de pe strada George Coşbuc, a fost retrocedată Forumului Democrat al Germanilor din România – Organizaţia Sibiu, care o va închiria Căminului pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de prelungire a contractului.”

Această retrocedare reprezintă efectul parşiv al soluţiei Judecătoriei Sibiu, care a admis cererea formulată de preşedintele FDGR – organizaţia Sibiu, Hans Klein, prin care acesta solicita recunoaşterea pentru FDGR a calităţii de succesor al Grupului Etnic German, organizaţie nazistă desfiinţată prin Convenţia de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 şi Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Pe baza sentinţei iresponsabile a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, care a admis calitatea de succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German pentru FDGR, această organizaţie etnică nici măcar nu mai trebuie să se judece prin instanţe, atunci când doreşte să obţină un imobil. După 28 mai 2007 era suficientă doar o decizie a primărie semnată de primarul Iohannis pentru ca imobilul respectiv să devină proprietatea FDGR-ului, unde preşedinte, la nivel naţional, era… tot Iohannis!

  Aşa s-a întâmplat şi cu imobilul situat în str. George Coşbuc nr. 20, unde funcţiona Căminul pentru persoane vârstnice Sibiu. Referitor la decizia de retrocedare şi la închiriere, cităm în continuare din acelaşi articol publicat în ziarul local „Tribuna” din data de 25 mai 2010: Imobilul i-a revenit fostului proprietar, FDGR Sibiu, printr-o decizie de anul trecut, iar în şedinţa Consiliului Local de vineri consilierii vor vota contractul de închiriere a clădirii şi a terenului. Practic, dacă proiectul se aprobă, Căminul va funcţiona în continuare pe strada George Coşbuc, iar Serviciul Public Căminul pentru Persoane Vârstnice, din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, va plăti o chirie lunară de 10.318 lei.”

                                     Discriminare etnică, de ce nu-i bine să fii român la Sibiu?

    Discriminarea etnică este mai mult decât evidentă, dacă privim retrospectiv la antecedentele Primăriei Sibiu. În timp ce Căminul pentru vârstnici din str. George Coşbuc a devenit chiriaşul nemţilor, Căminul german, tot pentru vârstnici, „Dr. Karl Wolf” din str. Pedagogilor, beneficiază de facilităţi din partea primarului neamţ şi a Consiliului Local Sibiu, unde majoritari sunt tot membrii comunităţii germane (FDGR). Astfel, prin Hotărârea nr. 501 din 18.12.2008, la articolul 1, s-a aprobat scutirea de la plata impozitului pe clădiri pentru anul 2009, în suma de 91.510 lei, pentru imobilul Căminul – Spital „Dr. Carl Wolff” şi în suma de 42.564 lei pentru Centrul Paleativ „Hospice” situat administrativ în Sibiu, str. Pedagogilor nr. 3-5, proprietatea Asociaţiei „Dr. Carl Wolff”. Probabil că situaţia s-a repetat în fiecare an, făcându-se scutiri de la plata impozitului pentru Căminul german şi anexele sale. Nu ştiu, deoarece este greu de urmărit, accesul la hotărârile Consiliului Local fiind restricţionat pe site-ul Primăriei Sibiu. Asta-i „transparenţa” administraţiei locale din Sibiu, „mumă” pentru etnicii germani şi „ciumă” pentru românii care i-au votat, încredinţându-şi destinele în mâinile unei minorităţi care-i tratează la fel cum îi trata şi în Evul Mediu sau în al Doilea Război Mondial: cu dispreţ şi superioritate, ca pe nişte slugi bune doar de exploatat!

   Pentru ca să fie mai clară infracţiunea de conflict de interese, reiterăm malversaţiunea: Primăria, condusă de un etnic german (Iohannis Klaus Werner, preşedinte FDGR) şi Consiliul Local, alcătuit în majoritate din etnici germani (toţi membri FDGR), retrocedează imobilul FDGR-ului şi apoi tot ea (Primăria) plăteşte chirie, din banii contribuabililor sibieni, propriei organizaţii etnice – FDGR!!! Deci, repetăm: primarul sas şi  saşii lui din Consiliul Local retrocedează abuziv un imobil propriei lor asociaţii etnice, după care încasează chiria pentru acel imobil prin asociaţia lor etnică din banii Primăriei, adică ai românilor contribuabili majoritari, pentru ca acolo să poată funcţiona un cămin de bătrâni, foarte necesar comunităţii!

                                                             Infracţiuni, infracţiuni…

Conflictul de interese se regăseşte în Art. 75 din Legea privind statutul aleşilor locali nr. 393/2004, care stabilește că „aleşii locali au un interes personal intr-o anumita problema, daca au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: b) orice persoana fizica sau juridica cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia; f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.”

Conflictul de interese este evident în ceea ce-l priveşte pe numitul Iohannis Klaus Werner, deoarece acesta a semnat, în calitate de primar, Decizia de retrocedare către FDGR a imobilului situat în Sibiu, str. George Coşbuc, nr. 20, el fiind în acelaşi timp şi preşedinte FDGR. FDGR se încadrează la art. 75 – b) şi f) din legea nr. 393/2004, fiind atât persoană juridică cu care Iohannis Klaus Werner are un angajament ca preşedinte, cât şi asociaţie din care acelaşi Iohannis Klaus Werner face parte.

Abuzul în serviciu contra intereselor publice este la fel de evident deoarece, conform dispoziţiilor art. 248 din Codul Penal al României, numitul Iohannis Klaus Werner, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă a îndeplinit un act în mod defectuos. Este vorba atât de Decizia de retrocedare, cât şi de Contractul de închiriere iniţiat de Klaus Werner Iohannis în calitate de primar, care a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei unități din cele la care se referă art. 145 c. p. şi o pagubă patrimoniului acesteia, Căminul pentru persoane vârstnice fiind un serviciu de interes public.

Cât despre trepăduşul Klein Hans, şi acesta se face vinovat de infracţiunea de conflict de interese, deoarece a depus la Judecătoria Sibiu, în data de 27 februarie 2007, o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu şi Consiliului Local Sibiu, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.). Concret, a chemat în judecată municipiul Sibiu, reprezentat de primarul Iohannis Klaus Werner (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Klein Hans) din totalul de 23. Numitul Hans Klein a solicitat prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu următoarele, cităm: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”. Adică, acţiunea civilă revendicativă depusă în instanţa judecătorească de către F.D.G.R., unde Klaus Iohannis era preşedinte la nivel naţional, era îndreptată împotriva municipiului Sibiu, reprezentat prin primarul Klaus Iohannis şi împotriva Consiliului Local alcătuit în majoritate tot din membri FDGR! Practic, FDGR s-a dat singur în judecată. „Normal” că procesul a fost câştigat, din moment ce pârâţii (unii si aceiaşi cu „pârâcioşii”) nu s-au prezentat în instanţă, interesul lor fiind ca să se admită cererea depusă de Klein Hans, acesta fiind împins de la spate în demersul său de către şeful său suprem pe linie de F.D.G.R., Iohannis Klaus Werner. La fel, conflictul de interese este evident şi la Klein Hans, care atunci când a chemat în judecată Consiliul Local Sibiu a făcut abstracţie că şi el făcea parte din acel Consiliu Local. La fel şi Iohannis Klaus Werner, care ştia de intenţia subalternului său, atât în raport de administraţie locală sibiană, cât şi în organizaţia FDGR, se face vinovat de acelaşi conflict de interese. În plus, Iohannis Klaus Werner este vinovat şi de alt abuz în serviciu, deoarece în calitatea sa de primar al municipiului Sibiu nu a făcut demersurile necesare pentru ca municipiul Sibiu să fie apărat corect în instanţă şi nici nu a atacat sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, aceasta rămânând definitivă. Procesul desfăşurat în anul 2007 a mers „pe burtă”, deoarece totul s-a făcut pe ascuns, fără ca opinia publică să afle de acele demersuri declanşate de FDGR în instanţă.

                  Cum au fost muşamalizate dosarele mafiei imobiliare de la Sibiu de către DNA!

 

Iohannis Klaus Werner a mai avut dosare penale la DNA:  270/P/2006 şi 5/P/2007, dar a fost scos „basma curată” de controversatul procuror Doru Ţuluş. Noi considerăm că dosarele respective, care tratau mafia imobiliară din Sibiu – retrocedări frauduloase de imobile, au fost tergiversate în vederea prescrierii faptelor de către domnul procuror şef secţie Ţuluş Doru Florin şi la fel, considerăm că Ordonanţa nr. 270/P/2009 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală şi neînceperea urmăririi penale împotriva învinuitului Iohannis Klaus Werner şi altora este netemeinică şi nelegală. Dosarul penal nr. 270/P/2006 a sosit la D.N.A. de la Parchetul General, Secţia D.I.I.I.C.O.T., fiind de fapt dosarul nr. 42/P/2006 de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitat la Bucureşti datorită valorii foarte mari a fraudei.  Este vorba de imobile în valoare cumulată de câteva zeci de milioane de euro  furate de la statul român!  Acest dosar, în care s-au făcut cercetări încă din anul 2006, s-a prăfuit prin sertarele secţiei conduse de domnul  procuror Ţuluş Doru Florin timp de trei ani (!!!) pentru ca apoi să fie retrimis în 1 octombrie 2009 tot la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (!) prin declinarea competenţei D.N.A.  Inadmisibil, procurorilor le-au trebuit trei ani de zile ca să-şi dea seama dacă un dosar este sau nu de competenţa lor!!!

Tergiversările pentru prescrierea faptelor, precum şi scoaterile de sub urmărire penală şi neînceperea urmăririi penale împotriva lui Iohannis Klaus Werner şi a complicilor săi la spolierea statului român, „decretate” de către domnul procuror şef secţie Ţuluş Doru Florin sunt total inadmisibile, având în vedere cel mai recent exemplu al condamnării domnului Becali George. În acest caz de corupţie, deşi schimbul de terenuri cu armata a avut loc în perioada 1996 – 1999 şi prejudicierea statului român a fost de „doar” 892.758 USD, iată că s-a dat o sentinţă cu condamnare la închisoare după 17 ani! Atunci de ce învinuiţii din dosarele nr. 270/P/2006 şi 5/P/2007, în frunte cu „intangibilul” Iohannis Klaus Werner, sunt făcuţi scăpaţi, deşi infracţiunile comise de aceştia sunt de dată mult mai recentă şi paguba cauzată statului român este de câteva zeci de milioane de euro?

                                                                                                                Marius   Albin Marinescu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*