Colimator

Kitsch-ul anual de la Sibiu: Târgul de Crăciun

                 La Crăciunul lăudat să nu te duci cu sasul Pe când alte...

 

 

             La Crăciunul lăudat să nu te duci cu sasul

Pe când alte orașe ală țării încă se mai chinuiau să găsească un loc pentru târgul de Crăciun, pregătindu-se să se bată cu iubitorii de dreptate și apărătorii Justiției, Sibiul își deschidea deja târgul de Crăciun, fix pe la jumătatea lui noiembrie. În definitiv, ardelenii îs ceva mai lenți. Probabil că au inaugurat târgul de Crăciun pe 17 noiembrie ca să ajungă știrea și la localnici până în ziua de Ajun. La turiști informația a ajuns destul de repede, dovadă faptul că, în fiecare week-end, Sibiul a fost plin de vizitatori din afară, veniți să vadă minunea.

                                                                 Dacă ați mai fost

prin Sibiu de când s-a renovat centrul, în vederea marii sărbători numită Capitala Europeană a Culturii, știți că, cel puțin vara, unul dintre cele mai frumoase locuri pentru plimbăreți este Piața Mare. Și e frumoasă tocmai pentru că e larg deschisă și pentru că forma ei îți permite să vezi mai multe laturi în același timp, umplându-ți ochii cu formele și culorile vechilor clădiri, construite pe vremea vechilor sași, care se mulțumeau cu o singură casă, dar zdravănă și a lor, nu șase luate cu acte mânărite.

Ceea ce te lovește în ochi, în față și în plex, cu pumnul, cu palma sau săgeata de lemn este modul în care organizatorii târgului de Crăciun s-au gândit să ghetoizeze Piața Mare. Largile deschideri din străzile care se scurg în piață sunt acum închise, iar spre tine, privitor, se îndreaptă trufașe cururile inestetice ale unor căsuțe de lemn, aceleași în mai toată Europa în care se organizează, de mai multă sau mai puțină vreme, târguri de Crăciun. În loc să ai impresia că te apropii de un spațiu care de-abia așteaptă să te primească, eventual cu brațele deschise, îți pare, mai degrabă, că războinicii țărani ai lui Gheorghe Doja au pus-o de o încercuire din căruțe, ca să te împiedice să le îneci în sânge răscoala. Sub o cupolă lăbărțată din beculețe, identică, trebuie să recunoaștem, cu cea din Cluj, din Timișoara, Tulcea sau din orice comună mai înstărită, spiritul comercianților de altădată e pus la colț de urbaniști inepți, care au hotărât că sufletul comerțului trebuie să stea cu spatele la cumpărători.

                                                   Cumva, prima impresie

este salvată de proiecțiile de pe clădirile din piață. Frumoase și ziua, bine întreținute, fațadele clădirilor se schimbă noaptea, dându-ți impresia că ai nimerit, dacă-ți poți ridica privirea mai sus de cârnați și de vin fiert, într-un oraș de turtă dulce, din care vrăjitoarea cea rea te va lăsa să mănânci până când, spre disperarea ei, nu vei mai încăpea pe ușița cuptorului.

Din nefericire, turta dulce e numai pe pereți, căci în târg cu greu găsești o căsuță în care să se vândă așa ceva. Iar turta aia dulce pe care, într-un târziu, o găsești n-are nimic special. E aceeași care se vinde pe toate tarabele tradiționale din toate târgurile, din toată țara. Aceleași șabloane, aceleași culori, aceeași senzație că e tot marfa de acum patru-cinci ani, de când a produs cineva prea multă turtă dulce în formă de moși și oameni de zăpadă, și de atunci se tot chinuie să scape de stocuri.

                                               De fapt, cam asta este problema

în tot târgul. Cu una-două (hai, trei) excepții, marfa pare adunată cu forța de la magazinele cu marfă ridicată de fisc din complexul Europa. Doar că efortul de a o lua și a o face de râs în buricul Sibiului a dus la mărirea prețului de câteva ori. Cele mai ieftine arome chinezești costă, în marele târg de Crăciun al Sibiului, de două sau trei ori mai mult decât în mod normal. Jucăriile provenind din aceeași țară, hidoase și cam dezmembrate, numai bune să reziste cât le transporți până sub pomul de Crăciun, încât să-i dea lacrimile copilului când deschide pachetul și-i scapă jucăria făcută bucăți din brațe, sunt cam trei-patru la un salariu minim pe economie.

Catavencii-331-48_06_decembrie-2017-mic_10_001-1024x731

Bundițele și căciulile din blană sunt aceleași de la Paște, de la zilele satului, de la 23 august și de la ziua recoltei. Porumbul fiert e și el din același film cu plaja supraaglomerată, nămolul la pet și BCA-ul vândut pe post de piatră ponce. Lumânările, destul de interesante, le găsești în două căsuțe diferite. Și ca să nu pară că-s același lucru, fiecare căsuță are repartizate anumite culori, doar formele industriale și aromele fiind identice.

În rest, ceva brânzeturi și cărnăraie de prin Italia, vin fiert, punch și crăpăt, mult crăpăt. Cârnați, gulaș, varză și ce-o mai fi în spiritul sărbătorilor.

Dacă ăsta e cel mai frumos târg de Crăciun din România, atunci suntem blestemați. Degeaba băgăm bani în organizare, degeaba ne renovăm orașele, degeaba…

Undeva, în fiecare organizator de târguri din România stă un chinez mic, hotărât să ia totul peste picior cu marfă ieftină, proastă și produsă pe scară din ce în ce mai mare.

                                                                                                                                Patrick André de Hillerin

Sursa: http://www.catavencii.ro/la-craciunul-laudat-sa-nu-te-duci-cu-sasul/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>