Atitudini

Justitia sibiana, la cheremul Führerului Klaus Iohannis

Când vine vorba de procese care au ca obiect revendicări imobiliare, Primăria Sibiu pierde de fiecare dată! Ori nu se […]

Când vine vorba de procese care au ca obiect revendicări imobiliare, Primăria Sibiu pierde de fiecare dată! Ori nu se prezintă juriştii Primăriei, ori fac doar figuraţie, cert este că proprietarii, impostori  în mare lor majoritate, câştigă întotdeauna! Beneficiari: Mafia imobiliară şi F.D.G.R., ambele conduse de aceeaşi persoană, Klaus Werner Iohannis.

    Ca să nu se mai piardă vremea cu procesele, atât Mafia imobiliară, cât şi F.D.G.R., au găsit soluţii. Legea 10/2001 a venit ca un colac de salvare pentru Mafia imobiliară sibiană, deoarece însuşi tartorul Iohannis putea să retrocedeze direct către prietenii săi, persoane fizice, printr-o simplă dispoziţie semnată de el în calitate de primar. Pentru a se ajunge la o situaţie similară şi în cazul retrocedărilor către F.D.G.R. era nevoie de o sentinţă judecătorească, pe baza căreia primarul să poată emite aceleaşi decizii de retrocedare către propria organizaţie etnică, pe care o păstoreşte în calitate de preşedinte. Aşa s-a ajuns la Sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu, nr. 2790, din 28 mai 2007. Prin această decizie, doamna judecător Maria Morar a legalizat cererea de recunoaştere a calităţii de succesor al Grupului Etnic German pentru Forumul Democrat al Germanilor  din România (F.D.G.R.). Cine a fost Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe), până la desfiinţarea sa prin lege în octombrie 1944?

Născut din tenebrele hitlerismului care a zguduit ideologic Europa, Grupul Etnic German a căpătat, după 21 noiembrie 1940 când a fost oficializat prin Decretul – Lege nr. 830, un statut de semi-autonomie în cadrul statului român. Imediat, a fost constituit „N.S.D.A.P. der Deutchen Volksgruppe în Rumaniein” (Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din României), conform politicii expansioniste a Reichului. Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) era subordonat Partidului Muncitoresc German Naţional – Socialist din Germania (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei NSDAP), sub a cărui comandă directă activa organizaţia din România, primind ordine direct de la Berlin.

Culmea este că instanţa, adică doamna judecătoare Maria Morar, la fel de iresponsabilă ca şi petentul care solicita recunoaşterea calităţii de succesor al unei organizaţii naziste, a admis cererea depusă la Judecătoria Sibiu în data de 26 februarie 2007 de Hans Klein, preşedintele organizaţiei F.D.G.R. a municipiului Sibiu. Soluţia nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Aşa că, în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este succesorul unei organizaţii naziste, recunoscută ca atare de Puterile Aliate care au învins Germania nazistă. De fapt, încă înainte de terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, aliaţii, prin Convenţia de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 au impus , la articolul 15, dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Prin aceeaşi lege s-a hotărât şi confiscarea tuturor bunurilor imobile ale respectivei organizaţii hitleriste. Deci, nu comuniştii au naţionalizat imobilele care aparţineau Grupului Etnic German, inclusiv ale bisericii evanghelice care s-a integrat de bunăvoie, cu proprietăţi cu tot, în respectiva organizaţie hitleristă, cum tot încearcă să inducă în eroare instanţele de judecată F.D.G.R.-ul! Această lege (nr. 485/1944) nu a fost abrogată, dar justiţia sibiană aplică propriile ei legi, la fel ca administraţia locală sau poliţia comunitară sibiană, aşa că, uşor-uşor ne întoarcem la vremurile când Grupul Etnic German conducea Sibiul, acest oraş fiind stat în stat, ca Vaticanul.

Interesant că în toate procesele privind recunoaşterea calităţii de succesor al F.D.G.R. pentru diverse organizaţii dizolvate din diverse motive, nu neapărat forţate de Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, cererile sunt depuse de acelaşi petent Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), iar martor, la permanenţă,  este acelaşi Horst Klusch. Exemplificăm prin alt dosar de „recunoaştere a calităţii de succesor în drepturi” de la Judecătoria Sibiu, numărul 4884/2006, în care prin sentinţa civilă nr. 3567 din 30.08.2006 – atenţie, toate aceste procese se judecă în vacanţa judecătorească şi rezultatele nu se comunică Parchetului! –  se recunoaşte că F.D.G.R. este şi succesorul Asociaţiei Agricole Săsească-Ardelenească, cel puţin aşa a acceptat domnul judecător Ilie Verza  traducerea denumirii SiebenbürgischSächsischer Landwirtschaftsverein (dactilografiată în sentinţă stâlcit ca naiba, dar nu este de condamnat grefierul; încercaţi, ca simplu exerciţiu, doar să pronunţaţi denumirea!) deşi traducerea corectă este: Societatea de Agricultură Săsească din Ardeal (conform materialului „Mişcarea cooperatistă maghiară din Transilvania până în 1918″ al autorului Attila Hunyadi din data de 25.10.1010, unde se pomeneşte şi de societatea – nu asociaţia! – în cauză). Chiar şi în această cauză martorul a fost acelaşi omniprezent  Horst Klusch, iar reclamatul, F.D.G.R.,  este reprezentat de acelaşi veşnic Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, consilier local, preot evanghelic şi turnător la Securitate, conform C.N.S.A.S., care ne şi mirăm că a dat în gât un sas. Săptămâna trecută, în 27 ianuarie, Hans Klein şi-a dat demisia din Consiliul Local Sibiu, pretextând vârsta sa de 70 de ani. Aiurea! Motivele reale sunt colaborarea cu Securitatea ( dosar 3241/2/2009 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – termen în 1.03.2011) şi procesul de la Judecătoria Sibiu (dosar 13354/306/2010) privind revizuirea sentinţei judecătoarei Maria Morar, emisă în urma cererii depuse de acelaşi Hans Klein pentru recunoaşterea oficială a calităţii de succesor al Grupului Etnic German pentru FDGR. Decizia de retragere a preotului evanghelic din Consiliul Local Sibiu a fost hotărâtă la nivelul conducerii FDGR  pentru nealterarea imaginii acestei formaţiuni. În perspectiva alegerilor de anul viitor, scandalurile care se anunţă pot să şubrezească până şi scaunul de primar pe viaţă al preşedintelui acestei organizaţii etnice. De-a dreptul ilare, dar şi triste în acelaşi timp, sunt comentariile unor sibieni de pe site-ul ziarului „Tribuna”, care, sub articolul despre demisia lui Klein din Consiliul Local, îi mulţumesc acestuia pentru tot ce a făcut în sprijinul românilor. Ce reacţie să ai, când vezi atâta prostie şi slugărnicie, să plângi sau să râzi? Vă spunem noi ce a făcut Klein pentru românii din Sibiu! I-a evacuat pe capete din casele în care locuiau pentru a retroceda acele imobile unor falşi proprietari, dar nemţi de-ai lui. A avut „grijă” ca banii contribuabililor români, acumulaţi prin taxe şi impozite de către Primăria Sibiu, să ajungă în visteria FDGR-ului prin plata chiriilor de către unităţile de învăţământ sau de asistenţă socială, ale căror clădiri au fost luate cu japca de această organizaţie etnică pe care Klein o păstoreşte în municipiul Sibiu, fiind preşedintele organizaţiei locale. Acestea sunt doar câteva dintre „binefacerile” acestui popă făţarnic. Până şi propriilor conaţionali le-a făcut rău, pe vremea comuniştilor, turnându-i la Securitate. Însă, mai presus de orice, Hans Klein a fost unealta şefului său de organizaţie, persoana prin care Iohannis a comis fapte reprobabile pentru a nu risca să-şi compromită propria imagine.

De ce nu a depus Klaus Werner Iohannis cererile de chemare în judecată, acesta fiind cel mai autorizat, deoarece are calitatea de preşedinte F.D.G.R. la nivel naţional? Simplu, fiindcă primarul-preşedinte  nu se putea acţiona pe sine însuşi în judecată. Adică, acţiunile civile revendicative depuse în instanţele judecătoreşti de către F.D.G.R., unde Klaus Iohannis este preşedinte,erau îndreptate împotriva municipiului Sibiu, reprezentat prin primarul… Klaus Iohannis! Alo, domnilor procurori, „fenomenul” acesta nu reprezintă clar un conflict de interese?! Ori faptul că, de exemplu: „Clădirea în care funcţionează Căminul pentru Persoane Vârstnice din Sibiu, de pe strada George Coşbuc, a fost retrocedată Forumului Democrat al Germanilor din România – Organizaţia Sibiu, care o va închiria Căminului pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de prelungire a contractului…Căminul va funcţiona în continuare pe strada George Coşbuc, iar Serviciul Public Căminul pentru Persoane Vârstnice, din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, va plăti o chirie lunară de 10.318 lei.” („Tribuna” 25 mai 2010), nu reprezintă tot conflict de interese şi abuz în serviciu? Adică, Primăria, condusă de un etnic german şi Consiliul Local, alcătuit în majoritate tot din nemţi, retrocedează imobilul comunităţii germane printr-o simplă decizie – pe baza sentinţei civile nr. 2790 a judecătoarei Maria Morar, din 28 mai 2007! – şi apoi tot ea (Primăria) plăteşte chirie, din banii noştri, propriei organizaţii etnice!!! Ce spuneţi, domnilor procurori, este corect şi legal?

Maria Morar, judecătoarea care a reactivat o organizaţie hitleristă

Incompetenţă sau corupţie prin trafic de influență? Sunt întrebările care îţi vin în minte atunci când parcurgi Sentinţa civilă nr. 2790, din 28 mai 2007, emisă cu nonşalanţă de către judecătoarea Maria Morar.

Deşi pomeneşte Legea nr. 485 din anul 1944, doamna judecător face abstracţie de conţinutul acestei legi, pe care probabil nici măcar nu s-a obosit să o citească. Mai mult, dânsa a nesocotit până şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea, la articolul 15, dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, ori Grupul Etnic German, dizolvat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie, dar reactivat de judecătoarea Maria Morar prin Sentinţa civilă nr. 2790, a fost exact o astfel de organizaţie! Pentru informarea doamnei judecător şi pentru cultura sa generală, chiar Convenţia de Armistiţiu a fost cea care l-a obligat pe regele Mihai să emită Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie.

Ca să vă faceţi idee de gradul de educaţie al unora dintre cei care ne judecă reproducem, în  facsimil 1, declaraţia de avere scrisă de mânuţa doamnei judecător în anul 2007. Probabil că vă sare în ochi, în primul rând, caligrafia, care pare să aparţină unei persoane mai în vârstă, cam aşa, la vreo 80 de anişori. Dar, distractiv şi trist în acelaşi timp este modul în care a completat rubricile doamna judecător Maria Morar. Astfel, reiese că preşcolara Teodora Morar a fost  câştigată la ruletă, din moment ce este trecută la rubrica „Venituri din premii şi din jocuri de noroc”. Doamna nici măcar nu ştie unde lucrează, fiindcă la sursa venitului este trecut Tribunalul Sibiu, deşi dânsa activează în cadrul Judecătoriei. Soţul, Morar Nicolae, este trecut de două ori, în rubrici aiurea. Uite cine ne judecă! O persoană care nici măcar nu este capabilă să completeze corect un formular banal, dar care decide soarta altora.

Totuşi, doamna judecător Maria Morar doreşte să se perfecţioneze, să promoveze în ierarhia profesiei pe care şi-a ales-o. Aşa că participă, ca orice magistrat de carieră care se respectă şi doreşte să promoveze, la cursuri de perfecţionare. Aşa că primăvara anului trecut a întâmpinat-o pe doamna judecător, cu liliecii înfloriţi, hăt departe, la Bârlad. Mai precis, în perioada 5 – 7 mai 2010, doamna Maria Morar a participat la un seminar cu tema… Suspans! … Atenţie!… Titlul seminarului organizat de către Institutul Naţional al Magistraturii a fost:  Restituirea imobilelor preluate abuziv. Bingo! Păi, doamna judecător era gata „specializată”, deoarece cu trei ani înainte, în 28 mai 2007, a emis Sentinţa civilă nr. 2790 prin care a dat liber la restituiri imobiliare „cu legea pe lege călcând”! Dar, dânsa se specializează permanent, că, cine ştie, poate ajunge cândva ministrul Justiţiei şi va putea să retrocedează întreg Ardealul. Dacă-l va avea şi pe Iohannis şef, ca prim-ministru, atunci să fiţi siguri că aşa se va întâmpla.

Subalternii prim-procurorului arestat, obedienţi primarului, în continuare

Directorul publicaţiei „Justiţiarul sibian”,Marius Albin Marinescu, a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, înregistrată în data de 25 mai 2010, împotriva primarului Iohannis Klaus Werner pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice (art. 248 C. Penal). Pe vremea aceea prim-procuror era actualul inculpat Florin Nicuşor Apostu,iar  acesta „veghea” la respectarea legilor sau era cu ochii după ciubucuri şi pipiţe… Cam aşa ceva, nu suntem siguri de ocupaţia respectivului domn. Sesizarea depusă de Marinescu se referea la postul de pază fix instalat de către Poliţia Comunitară Sibiu pentru asigurarea pazei uneia dintre multele case ale primarului, aceea de pe strada Bâlea, unde locuiesc Iohannis şi soţia sa. Acest serviciu de pază, pe banii contribuabililor sibieni, era şi este asigurat, în continuare, de către şase poliţişti comunitari, care „lucrează” câte doi în ture de 12 ore. Serviciul de supraveghere a casei se realizează dintr-un autoturism cu însemnele Poliţiei Comunitare Sibiu, parcat în curtea unui imobil de peste drum de casa primarului. În curtea respectivă s-a mutat atât zidul, cât şi poarta, realizându-se un fel de „decupaj” în formă de „U”, în care este parcată permanent maşina folosită pe post de gheretă. Probabil că lucrarea de demolare şi refacere a zidului din plăci de beton armat a fost suportată din banii Primăriei, deci ai sibienilor. Şi la fel de probabil că se plăteşte o chirie lunară proprietarului, că doar nu o fi renunţat omul la o bucată din curte şi  la blocarea accesului doar fiindcă îi este drag primarul. Deci: şase oameni plătiţi inutil, chirie pe terenul de sub maşină şi un autoturism blocat aiurea, imobilizat pe o stradă cu circulaţie pietonală redusă, în loc să patruleze pe străzile oraşului ca să asigure siguranţa sibienilor şi ordinea publică. Pentru ce? De cine îi este frică primarului, mai ales că mass-media a făcut mare tapaj cu dragostea sibienilor pentru sasul acesta arogant? După ce a fost numit , tot de presă, „cel mai iubit dintre sibieni”, iată că Iohannis s-a izolat în propria casă, de unde iese cu BMW-ul de manelist, primit sub formă de şpagă mascată, străbate rapid distanţa până la Primărie, unde coboară în faţa intrării prin care are acces doar el şi musafirii lui, poartă păzită şi ea de alţi comunitari, ca nu cumva să vină vreun terorist şi să ne transforme primarul cel iubit în salam săsesc.

Iată că, după aproape opt luni, soseşte şi răspunsul la plângerea penală (dosar 2474/P/2010), care conţine Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de Klaus Werner Iohannis, adică invariabilul NUP, ca întotdeauna  când este vorba de intangibilul bou Apis al urbei. Rezoluţia respectivă este semnată de domnul procuror Tudor Andrei Blînda. Nici că se putea un nume mai potrivit al procurorului pentru soluţia dată. Blînda este un nume predestinat meseriei de preot, nu de procuror! Cu blândeţe a tratat acest domn procuror Blînda şi probele prezentate de petent pentru ca nu cumva să-l supere pe marele Klaus Iohannis, mai ales că „spiritul justiţiar” al lui Florin Apostu mai bântuie încă instituţia mai ceva ca „umbra lui Mircea la Cozia”!

Întreg Sibiul ştie că Poliţia comunitară, recent transformată în Poliţia locală, păzeşte casa primarului din luna decembrie 2009. Despre această pază asigurată primarului de către angajaţii primăriei s-a scris în presa locală şi naţională. Deci este un lucru arhicunoscut de toată lumea, dar Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu spune că nu-i adevărat! Cică maşina nu staţionează acolo, ci doar patrulează în Zona 2 de responsabilitate (!) conform Planului de Ordine Publică şi Pază a municipiului Sibiu (!!!). Au fost audiaţi cinci poliţişti comunitari, dintre cei care au lucrat pe maşina în cauză, în luna februarie 2010, când aceasta fusese fotografiată pe locul în care stă permanent. Dacă, după ce citiţi articolul acesta, vă deplasaţi până acolo cu autoturismul sau faceţi o plimbare pe jos, o să vedeţi că maşina este tot acolo, fiindcă nu se mişcă niciodată! Cei cinci mint cu neruşinare, afirmând că nu au un consemn special să păzească locuinţa primarului şi că ei patrulează cu maşina în Zona 2, lăsând autoturismul acolo, fiindcă, chipurile!, este singurul loc unde se poate parca pe strada Bâlea,fără să incomodeze circulaţia rutieră, după care patrulează pedestru! Iată şi numele făţarnicilor: Marcu Mihaela Diana, Dobra Ovidiu, Ciobanu Iulian Augustin,Crăciun Marius şi Samson Cosmin Ioan. Alo, domnu’ procuror, ăştia ori vă cred fraier, ori fac mişto de dumneavoastră! Pe aceştia v-aţi găsit să-i audiaţi? Nu vă daţi seama că dacă ar fi recunoscut adevărul, adică faptul că stau permanent în acea maşină nenorocită, zi şi noapte, cu sarcina clară de a asigura paza casei primarului, cei cinci şi-ar fi pierdut imediat serviciul? Dacă doreaţi, cu adevărat, să aflaţi realitatea, trebuiau citaţi vecinii din zonă, ca să depună mărturie sau trimiteaţi lucrători de la poliţia-poliţie să verifice prin sondaj, două-trei zile consecutiv, dacă maşina este sau nu staţionată acolo. Simplu şi eficient!Din nou, la Sibiu, minciuna şi necinstea au învins adevărul şi dreptatea, ca în toate cazurile în care este implicat Klaus Iohannis.

Departamentul de Investigaţii „JUSTIŢIARUL”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*