Colimator

Judecatoarea Aurora Veltan, de la Curtea de Apel Târgu Mures, nu are încredere în justitie

Studiu de caz, scurt istoric.     În luna mai a anului 2006 am fost contactaţi de doamna Geor­geta Cosma din […]
Studiu de caz, scurt istoric.

    În luna mai a anului 2006 am fost contactaţi de doamna Geor­geta Cosma din Sibiu. Aceasta, invocând patriotismul de­gajat de majoritatea ma­te­ria­lelor apărute în revista „Justi­ţiarul”, dar şi implicarea pu­bli­ca­ţiei în lupta pentru o justiţie dreaptă şi conformă cu ade­vă­rul, a reclamat abuzurile firmei S.C. Mayer Com S.R.L., pro­prie­tatea unui om de afaceri ita­lian, care ar afecta memoria patriotului ardelean Parfenie Cos­ma. Imediat am declanşat investigaţiile jurnalistice şi, ca urmare, au apărut două articole în luna iunie a aceluiaşi an, care prezentau rezultatele an­che­tei noastre, precum şi alte materiale din presa italiană şi cea autohtonă, tocmai pentru a realiza un echilibru. Astfel, am dorit să evităm acuzele total nefondate de „politică edi­to­rială” xenofobă, care vin din par­tea indivizilor care nu „d­i­geră” ceea ce citesc în paginile noastre.Să fie clar, „ţintele” noastre nu aparţin unor etnii anume, ci sunt reprezentate de indivizi care au încălcat le­gi­le. Ori, se ştie că ticăloşii pot să aibă orice naţionalitate, fără să existe bariere frontaliere, et­ni­ce sau religioase în faţa infrac­ţiunilor comise de indivizi soli­tari, sau rezultate din crima or­ga­nizată.
    Revenind la conflictul dintre românca Georgeta Cosma şi pa­tronul italian al firmei, ară­tăm că acesta este generat de dezmembrarea unui imobil, cei doi fiind coproprietari ai clă­di­rii situate în Sibiu, b-dul. Vic­to­riei, nr. 25. Problema de ieşi­re din indiviziune este de ordin pur tehnic, cele două părţi ne­fiind de acord cu variantele de împărţire a suprafeţei loca­ti­ve şi ajungând astfel în faţa in­stanţelor de judecată pentru par­taj. Acest aspect ne intere­sea­­ză mai puţin şi tocmai de aceea nici nu ne pronunţăm în favoarea uneia sau alteia dintre părţi. Nu dorim ca demersurile noastre jurnalistice să fie in­ter­pretate ca o imixtiune în actul de justiţie. De aceea nici nu facem referiri ample la obiec­tul procesului. Este problema justiţiei să hotărească cine are dreptate. Datoria noastră, ca ziarişti, este să veghem ca aceas­tă justiţie să respecte LE­GEA, iar procesele să fie  echi­tabile şi să dea şanse egale păr­ţilor, indiferent de hramul pe care-l poartă justiţiabilii! Chiar dacă nu am continuat să scriem despre cazul respectiv, asta nu înseamnă că l-am abandonat, ci am monitorizat evoluţia eve­ni­men­telor, mai ales că cele două părţi se suspectau reci­proc de tra­fic de influenţă.

Justiţia mureşeană sub lupă.

    Liliana Delia Morariu, cole­ga noastră de la Târgu Mu­reş, a scris o mulţime de articole re­fe­ritoare la activitatea unor ma­­gistraţi din acest oraş. Să nu uităm că aici s-a realizat fla­grantul la magistratul cu cea mai înaltă funcţie, Andreea Ciucă, fostă preşedinte a Curţii de Apel Târgu Mureş.
    Această instanţă urmează să judece acuma litigiul Cosma-Mayer Com S.R.L., în urma ce­rerii de strămutare depusă de avocatul doamnei Georgeta Cosma, nimeni altul decât Doru Viorel Ursu, acelaşi care o apără şi pe compromisa An­dreea Ciucă! Sunt motive care ne determină să excludem coin­cidenţele şi chiar să cre­dem că nici desemnarea Curţii de Apel Târgu Mureş de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este întâmplătoare.
    Doru Viorel Ursu a fost mi­nis­­trul de Interne instalat în funcţie chiar în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, când se des­fă­şura mineriada din 13-15 iu­nie, soldată cu morţi şi arestaţi în rândurile manifestanţilor din Piaţa Universităţii. „În politică cel mai bun adevăr este min­ciuna, cu condiţia să nu fie des­co­pe­rită”. Cugetarea aceasta „pro­­fun­dă” îi aparţine dom­nului Ursu, ea devenind su­biect de băşcălie pentru mass-media imediat după ce a fost rostită. O altă zicală, mult mai cunos­cută în popor, spune că „Gura păcătosului adevăr gră­ieşte”. De unde să ştim noi că do­m­nul avocat nu aplică ace­laşi prin­ci­piu, care l-a con­sa­crat în cule­ge­rea de gafe ale po­­li­ti­cienilor, intitulată „Când proştii sem­nali­zează”, şi în ma­terie de justiţie, nu doar în politică?
    O sursă de-a noastră ne-a in­for­mat că partea reprezentată de avocatul Ursu, în­toc­mai ca o vizionară cu puteri pa­ra­nor­ma­le, anticipase atât strămu­ta­rea, cât şi instanţa care va ju­deca. Ba, mai mult, persoana ştia că, în continuare, „de dosar se va ocupa, la Mu­reş, doamna blondă drăguţă”. Printre mul­tele doamne blon­de, mai mult sau mai puţin dră­guţe, din justiţia mureşeană, noi am descoperit-o pe sibian­ca VEL­ŢAN AURORA LETI­ŢIA. Tatăl acesteia, Nicolae Velţan, este în relaţii de prie­te­nie cu doamna Georgeta Cos­ma, acti­vând împreună într-o aso­ciaţie de tip O.N.G. din Sibiu.
 

Falsuri în declaraţia de avere a judecătoarei Velţan?
    Aurora Letiţia Velţan a avut o ascensiune fulminantă, fiind promovată pe criterii străine noţiunii de competenţă. Prin de­cretul nr. 1.102 din 28 de­cem­brie 2001, semnat de pre­şe­dintele de atunci al Ro­mâ­niei, Ion Iliescu, doamna Vel­ţan a fost numită judecător la Judecătoria Târgu Mureş. Con­form „Ziarului de Mureş”, din care cităm: „Într-un an, Aurora Velţan a trecut prin toate gra­dele de jurisdicţie şi a ajuns la C.A., cu toate că nu avea ve­chi­mea necesară – 12 ani – iar dispensa în acest sens nu se acordă. În privinţa sa este de notorietate că, pe vremea când profesa la Tribunal, procurorii îi dictau minutele în penal”. Înainte de a fi numită ju­de­că­tor, „blonda drăguţă” a fost simplu jurist la Sibiu. Pro­mo­varea şi ascensiunea ierarhică ful­gerătoare, total paralelă cu legile în vigoare, se pare că au fost susţinute politic de P.S.D., partid cu care Nicolae Velţan este în relaţii foarte bune.
    De asemenea, am fost informaţi că acesta este rudă şi cu deputatul Cornel Ştirbeţ, fost preşedinte al P.N.L. Sibiu, actualmente dezertor la par­ti­dul marionetă P.L.D., iniţiat şi condus de Theodor Stolojan, la ordinul preşedintelui Traian Bă­sescu, pentru distrugerea li­be­ra­lis­mu­lui autentic.
    e pare că numirea în func­ţia de judecător a fost de bun au­gur pentru doamna Aurora Vel­ţan, deoarece în 2004, la scurt timp după ocuparea func­ţiei, şi-a cumpărat un apar­ta­ment în oraşul de origine, Si­biu. În anul următor a achi­ziţionat şi un autoturism marca „Re­nault Clio”. Iată că am ajuns şi la declaraţia de avere pe care o anunţasem în inter­titlu. Aceasta, disponibilă pe site-ul Curţii de Apel Târgu Mureş, este datată 08.04.2005 şi cu­prinde cele două bunuri amin­tite anterior (apartamentul şi ma­şina). În plus, la Capitolul V (Datorii), sunt trecuţi 20.000 de euro împrumutaţi în anul 2004 de la banca „Ţiriac”. Aici e „buba”, adică posibilul fals în de­claraţii! Deşi la Capitolul IV (Active financiare – 1. Conturi şi depozite bancare, fonduri de investiţii,etc.) nu este declarată absolut nici o sumă, la câteva luni după declaraţia de avere, mai precis în luna noiembrie 2005, doamna Velţan Aurora Letiţia subscrie la un ante­con­tract de vânzare-cumpărare a unui imobil în valoare de 160.000 euro, în calitate de cumpărător şi, mai mult, achi­tă un avans cash de 15.000 de euro! Încheierea prin care se dispune notificarea  ante­con­trac­tului de vânzare-cumpărare în cartea funciară are numărul 22.619 şi este dată 08.12.2005 (facsimil 1). De unde sunt banii şi de ce nu au fost declaraţi? Doar doamna judecător şi, eventual, Sfântul Duh trebuie că ştiu! Folosirea împru­mu­tu­lui de la banca „Ţiriac” nu este plauzibilă, deoarece, să nu uităm că, în acelaşi an de graţie – 2004, Velţan Aurora a cum­părat şi un apartament, iar în anul următor un autoturism. Ori cu doar 20.000 de euro nu poţi achiziţiona cele două bunuri şi… să-ţi mai şi rămână „mărunţiş” pentru încă un imobil!{mosimage}
    Afacerile familiei Velţan sunt prospere, din moment ce aceştia au dat drumul la un bar de 60 de locuri în „buricul târgului”, pe Corso. Pentru câr­ciuma situată în strada Nicolae Bălcescu, nr. 31, au obţinut au­to­rizaţia nr. 857 din 12.04.2007. Şi acest spaţiu, împreună cu ac­tivitatea care se desfăşoară în el, sunt cu cântec şi fac obiec­­tele unor procese aflate pe rol.

Judecătoarea Aurora Letiţia Velţan nu are încredere în Justiţia română!

    În procesele pe care Nicolae şi Aurora Letiţia Velţan le au pe rol, în calitate de justiţiabili, adică de cetăţeni obişnuiţi, fos­ta juristă sibiană nu are în­cre­de­re în actualii ei colegi, ma­gis­traţii din oraşul ei de baş­ti­nă, Sibiu, din moment ce a so­li­­citat strămutarea pentru mai multe cauze.  Credem că acest caz, când un magistrat con­testă imparţialitatea şi obiec­ti­vitatea altor magistraţi, este unicat în ţara noastră! Iată câteva numere ale dosa­re­lor ce s-au perindat pe la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru care judecătoarea Curţii de Apel Târgu Mureş a cerut strămutări: 5174/1/2007, 2665/ 1/2007, 1006/1/2007, 24790/­1/2005, 23979/1/2005,  4731/­1­/2005, 239797/1/2005, ş.a.m.d… Acest cuplu de procesomani, Nicolae şi Aurora Letiţia Vel­ţan, tată şi fiică, au pe rol peste o sută de procese la di­ver­se instanţe din ţară. Ma­jo­ritatea cererilor de strămutare au fost respinse de către Înalta Curte ca fiind nefondate. Câ­te­va au fost admise şi procesele strămutate, de la Sibiu, la in­stanţele din Cluj, Constanţa şi Braşov. Alte cereri de stră­mutare sunt pe rol la Bucureşti. Există şi cereri de recuzare, cum ar fi aceea din dosarul nr. 11581/1/2005. Repetăm: pre­su­­punem că neîncrederea aces­tei judecătoare în corec­ti­tu­dinea propriilor colegi, jude­că­tori şi ei, este singulară la nivel naţional!
    Despre motivele care au dus la declanşarea acestor nume­roa­se procese, dar şi despre afacerile familiei Velţan, o să aveţi ocazia să citiţi în ediţii viitoare ale publicaţiei noastre. Din lipsă de spaţiu tipografic, ne vedem obligaţi să revenim la litigiul Cosma-Mayer Com S.R.L., cel care ne-a deter­mi­nat să demarăm investigaţiile nostre jurnalistice.

Riscurile „intrusului” italian
    Având în vedere situaţia ac­tuală destul de încordată dintre cele două ţări membre ale Uniu­nii Europene, care are la origine infracţiunile comise pe teritoriul Italiei de ţiganii ori­gi­nari din România, ce au cul­minat cu crima comisă de ţiga­nul sibian Mailat – nu-i aşa că lu­mea este mică? – italianul poa­te să devină o victimă a aces­tui conflict diplomatic, alimentat şi de unele persoane xenofobe din ambele ţări.
    La ostilitatea care pluteşte în aer se adaugă şi implicarea in­fluentului avocat Doru Viorel Ursu, coroborată cu relaţia a­pro­­piată dintre partea ad­ver­să, Cosma Georgeta şi jude­că­toarea Aurora Letiţia Velţan, care este chiar preşedintele com­pletului de trei judecători care va judeca litigiul imo­bi­liar dintre S.C. Mayer Com S.R.L. (firma italianului) şi recurenta Georgeta Cosma.
{mosimage}   Până şi recursul declarat de doamna Cosma este redactat pe un ton războinic şi xenofob. Reproducem  fraza de în­che­ie­re (facsimil 2) în care patronul firmei „Mayer Com” este nu­mit, în mod vădit tendenţios, „intrus venit de aiurea”. Aceas­tă exprimare insinuantă este to­tal anacronică cu tim­pu­rile pre­zente, când trăim cu to­ţii, ro­mâni şi italieni, în „casa” nu­mi­tă Europa!
    Cunoscând relaţiile de fa­mi­lie dintre partea adversă, Geor­ge­ta Cosma, şi judecătoarea Vel­­ţan, societatea „Mayer Com” a solicitat recuzarea aces­teia din urmă, la termenul din 25 sep­­tembrie 2007. În plus, fir­ma în cauză şi-a mo­tivat supli­men­tar cererea de recuzare prin relaţia proprie creată cu ma­gistratul respectiv, survenită în urma unei tranzacţii imo­biliare în trei. Mai precis, este vorba chiar de antecontractul de cum­­părare al acelui imobil po­menit anterior, când doamna judecător a şi plătit un avans de 15.000 de euro, bani care nu apar în declaraţia de avere. Au­rora Letiţia Velţan a renunţat la acel antecontract în favoarea italianului, iar avansul a fost recuperat nu de la vânzător, ci de la S.C. Mayer Com S.R.L.!
    ână şi judecătoarea Velţan a recunoscut, în momentul de­pu­nerii cererii de recuzare, că există motive de inco­m­pati­bi­li­tate, declarând că se abţine. Ne întrebăm şi, totodată, o între­băm pe doamna judecător: de ce a aşteptat să fie depusă re­cu­zarea pentru a se abţine, când normal ar fi fost să o facă de la început, deoarece cu­noş­tea am­be­le părţi şi relaţiile pe care le avea cu acestea nu pu­teau  ga­ran­ta obiectivitatea dân­sei la ju­decarea cauzei?
    Nu numai că cererea de re­cu­zare a fost respinsă, dar, con­form reporterului nostru pre­zent în sală, judecătoarea Au­rora Letiţia Velţan le-a mai şi dat cu tifla celor care au iniţiat re­cuzarea, afirmând sar­castic „Cererea de abţinere a fost respinsă, recuzarea a fost res­pinsă. Tot eu o să rămân !”.
    „Bine”, doamna judecător, dar rămâne să vedem cum o să ju­decaţi, tinând cont de faptul că sunteţi prietenă cu una dintre părţi! Suntem curioşi cum vor judeca şi ceilalţi doi ma­gistraţi, colegi de complet cu doamna preşedinte, con­form realităţii ju­ridice şi pro­priei conştiinţe, sau după cum va cânta „blonda drăguţă”?

Tudor BLAGA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*