Investigatii

Investitor german escrocat la Sibiu, orasul „neamtului cinstit” Klaus Iohannis (II)

Realitatea este însă şi mai crudă, deoarece însuşi Măria Sa, Kaiser Iohannis cel Mare, a dat cu piciorul concernului germano-american […]

Realitatea este însă şi mai crudă, deoarece însuşi Măria Sa, Kaiser Iohannis cel Mare, a dat cu piciorul concernului germano-american Daimler Chrylser, producător al mărcilor Mercedes, Dodge, Jeep, Chrysler şi Smart, care intenţiona deschiderea unei filiale în Sibiu, conform ziarului „Sibianul” din 13 martie 2008. Poate doar această investiţie reuşea să justifice o altă investiţie, total deplasată şi păguboasă: aeroportul internaţional de la Sibiu. Câţi sibieni cunosc acest insucces? Ziarul respectiv apărea on-line la data aceea, iar restul presei sibiene, „setată” doar să-l laude pe primar, a tăcut mâlc! Iată ce declara autorul eşecului, slăvitul Iohannis: „Am purtat câteva discuţii la Sibiu cu delegaţii companiei Daimler Chrysler, săptămânile trecute, dar aceştia au dorit să ţină pentru ei concluziile. Proiectul este încă în faza de cercetare, concernul dorind o extindere către Europa de Est, nu neapărat în România. Vă spun sigur că n-au vorbit concret nici cu autorităţile clujene şi nici cu orice alte primării din ţară. Noi nu dispunem de 400 de ha, în condiţiile în care cea mai mare suprafaţă pe care am avut-o vreodată este de doar 130 de ha, cât are Zona Vest. Ce spui, Franz? Bine că s-au găsit terenuri pentru mulţimea de supermarket-uri, iţite ca ciupercile după ploaie la Sibiu, mult prea multe pentru un oraş cu o populaţie de doar 160.000 de locuitori. Probabil, nemţii de la Mercedes nu au realizat că întâlniseră un etnic de-al lor total balcanizat, care aştepta peşcheşul! Dacă „celebra” A.N.I. (Agenţia Naţională de Integritate) şi-ar lua în serios misiunea pentru care a fost creată, ar descoperi fără prea mare efort că Herr Iohannis nu poate să justifice averea declarată, chiar dacă imobilele, alea multe, cumpărate de el şi trecute pe numele soţiei, au fost evaluate la preţuri de dumping, tot „nu ‘puşcă” averea declarată cu veniturile familiei!!! Nu mai vorbim de conturile din băncile austriece , pe care nu a fost prost să le declare şi care sunt mai greu de descoperit. Acolo sunt banii dumneavoastră, ai sibienilor, dar şi comisioanele investitorilor, fie ei chiar nemţi-nemţi, români verzi sau de orice altă naţionalitate.

Dar, din moment ce habar nu aveau cei de la Mercedes de „stimulentele” necesare „pentru ca treaba să meargă ceas” – sloganul F.D.G.R.-ului din campania electorală, atât de drag primarului sibian! -, de unde putea să ştie domnul Michael Maas, germanul cu firma „Paderteg Cabluri Electrice” S.R.L., „la cât e ceasul” la Sibiu?

Pungăşie cu pretenţii de „inginerie financiară”

 

În data de 10 august 2004, când germanul Michael Maas şi elveţianul Frank Pluschke au constituit firma „Paderteg Cabluri Electrice” S.R.L. Sibiu, aceştia nu ştiau că lansarea unei afaceri în România este un soi de sport extrem, care necesită curaj şi nervi de oţel. Dacă ar fi ştiut poate se orientau spre altceva, cum ar fi escaladarea Everestului sau sărituri cu paraşuta de pe clădiri tip „zgârie-nori”. Măcar atunci riscurile ar fi fost asumate personal şi dacă ar fi fost dat ca aventura să se termine tragic, măcar ştiau că au pierdut jucând pe propria mână. Ori, în cazul pe care-l prezentăm în continuare, cei doi investitori occidentali, care s-au aventurat în „jungla” din economia românească, au pierdut „pe mâna” propriilor angajaţi, aceştia deturnând banii firmei la care lucrau spre buzunarele personale. Probabil că aceasta este „răsplata” pentru cei doi investitori, care au asigurat locuri de muncă pentru 150 de persoane, inclusiv pe timp de criză, când majoritatea patronilor au recurs la disponibilizări! Un orăşel industrial, Copşa Mică,construit practic în jurul unei fabrici şi considerat până nu demult ca fiind „mort”, a fost efectiv „resuscitat” de balonul de oxigen oferit de „Paderteg” prin angajarea oamenilor disperaţi că nu aveau unde să lucreze, după ce „Sometra” şi-a închis porţile.

Scriam, în numărul trecut, despre Dărăban Marius, fost agajat al firmei ,,Sobis”, devenit director economic la  „Paderteg Cabluri Electrice” S.R.L. Sibiu din data de 5 noiembrie 2004 şi Pârvu Cristian Alexandru, recomandat şi acesta tot de „Sobis”, director de producţie şi ulterior avansat ca director general la societatea producătoare de cabluri electrice. Aceştia au pus bazele unui grup infracţional organizat, în care au atras-o şi pe Irod Angela Cristina, încadrată în firmă din data de 14 februarie 2005, ca analist recrutare şi integrare salariaţi, promovată ulterior în funcţia de manager resurse umane, în 1 iunie  –  probabil, un mic dar de „Ziua copilului” din partea şefilor deveniţi complici! – acelaşi an. Cei doi directori au constituit împreună, la data de 23 iunie 2005, societate comercială „Temporary Quality Work” S.R.L., căreia o să-i spunem în continuare T.Q.W., abreviat, ca să nu ne scrintim limba. Această firmă cu denumire lungă şi pompoasă – musai în engleză, ca să impresioneze fraierii! –  nu a avut alt scop decât „căpuşarea” firmei „Paderteg”, la care Dărăban şi Părvu aveau calitatea de directori. Fiind foarte siguri de poziţiile deţinute de ei, atât în firma care i-a angajat, cât şi în societate, mizând şi pe corupţia sistemului care i-a promovat, iniţiatorii fraudei nici măcar nu s-au deranjat să găsească alţi indivizi pe post de marionete, care să apară ca proprietari ai firmei T.Q.W., evitând astfel asocierea propriilor nume cu „căpuşa” care urma să stoarcă de bani „Paderteg”-ul. Sau poate nu au avut suficientă încredere în alţii, că ştiţi proverbul „Hoţului de hoţ îi e frică”. Hoţi, hoţi, dar cu ştaif şi studii, personaje cunoscute în mediul jurnalistic sub denumirea generică de „mafia gulerelor albe”, infractori care de regulă nu ajung decât foarte rar la puşcărie, chiar dacă sunt inculpaţi în multe dosare penale – tergiversate pe la Parchet ori în instanţe până când faptele se prescriu, în bună „tradiţie” românească – şi ies la pensie tot directori, aşa cum au fost înţărcaţi de mici!

La firma constituită de cei doi şmecheri, Marius Dărăban şi Cristian Pârvu, a fost numit ca administrator Vaicăr Adelin Cătălin, cumnatul complicei Irod Angela Cristina, fiind căsătorit cu sora acesteia. Vaicăr a fost înlocuit în 25 aprilie 2006, când funcţia de administrator la „T.Q.W.” a fost preluată de către Crăciun Liviu Adrian, desemnat şi director al firmei, care a continuat practicile infracţionale ale antecesorului său. Acesta este „careul de aşi, cu damă în coadă” care a jefuit efectiv firma „Paderteg”, mizând pe buna-credinţă a patronilor aflaţi în străinătate. Eşafodajul escrocheriei a fost foarte simplu. La o lună de la înființarea societăţii „T.Q.W.”, mai precis în data de 26 iulie 2005, directorul de producţie de la Paderteg, Părvu Cristian Alexandru, a semnat un contract „de prestări servicii” cu T.Q.W., reprezentată de Vaicăr Adelin Cătălin, în calitate de administrator, prin care firma din urmă, numită „prestator” recruta personal pentru prima firmă – „Paderteg”, identificată în contract ca „beneficiar”. Începând cu data semnării contractului şi până în octombrie 2007 „beneficiarul” – ironică denumire pentru un păgubaş! – a fost „o vacă bună de muls” de către grupul infracţional condus de cei doi tartori Pârvu şi Dărăban, fondatorii „T.Q.W.”-ului şi iniţiatorii escrocheriei. De ce avea oare nevoie „beneficiarul”, firma „Paderteg”, să apeleze la serviciile unui  intermediar pentru recrutarea de personal, din moment ce deţinea propriul Departament de resurse umane cu doi angajaţi, manager (Irod Angela) şi asistent ?! Dacă au văzut că „are balta peşte” şi nu le tulbură nimeni apele, Pârvu Cristian , în calitate de director „Paderteg” şi Vaicăr Adelin, ca administrator „T.Q.W.”, reveneau periodic cu „renegocieri” pentru tarifele orare de închiriere a personalului, care se majorau de aşa natură încât un profan putea crede că angajaţii lucrau la NASA, nu la o firmă producătoare de cabluri electrice. Şi pentru ca sumele încasate de „T.Q.W.” să fie şi mai mari, deliberat se întârzia plata facturilor de către „beneficiar”. Astfel se acumulau penalităţi substanţiale de întârziere, datorită „amneziei” temporare a lui Pârvu, care erau plătite prompt şi integral, fără crâcnire, din dispoziţia aceluiaşi director Pârvu, că doar nu dădea din buzunarul propriu! Deci, iniţial firma „Paderteg” adopta poziţia unui partener neserios şi rău platnic, iar după o perioadă de timp îşi punea cenuşă în cap şi, spăşită, accepta să plătească fără comentarii sume majorate consistent, deşi ar fi putut achita „serviciile prestate” în aceeaşi zi cu eliberarea facturii, fiind solvabilă permanent. Totul nu era decât o mascaradă pusă la cale de întreg grupul infracţional şi interpretată de Pârvu, acesta fiind omul cu putere de decizie discreţionară în „Paderteg”. Pentru ca efectul teatral să fie deplin, din când în când, Pârvu Cristian făcea pe ,,generosul” şi mai ,,pasa” muncitori de la ,,T.Q.W.”-ul propriu către ,,beneficiarul Paderteg”, în schimbul unor sume de bani, percepute sub formă de comision. Actualmente, celălalt patron asociat cu Pârvu şi specialist în escrocherii,  Dărăban Marius, este director la SIMEA (Siemens Industrial Manufacturing, Engineerind and Applications) Sibiu, firmă fabricantă de produse electronice pentru Siemens AG Austria, iar acum a sosit rândul acesteia „la muls”. Accesând site-ul „T.Q.W.” (http://www.tqw.ro/) şi lista de clienţi de la capitolul Referinţe, pe cine credeţi că găsim la „loc de cinste”, pentru că fraierii sunt îndeobşte cinstiţi? Exact pe SIMEA! Dar, iată lista completă: TAKATA PETRI ROMÂNIA; ESAROM ROMÂNIA; SIMEA (Siemens) SIBIU; SOMAREST (Luis Vuitton) SRL; PADERTEG Cabluri Electrice; EBS ROMÂNIA S.R.L.;LUPP CONSTRUCTION ROMÂNIA S.R.L.; GÜHRING S.R.L. – România; ENERGO – STAR S.R.L.; ONORVAL IMPEX S.R.L.; AXIS Grup şi LICORNIA ADVERTISING

 

Hai să ne furăm căciula!

 

Pungaşii nu s-au mărginit doar la aducerea de daune financiare firmei „Paderteg”, acţiunile lor aducând prejudicii clare şi angajaţilor recrutaţi prin intermediul firmei „căpuşă” T.Q.W., aceştia fiind „victime colaterale” ale abuzului în serviciu şi înşelăciunii în convenţii. Datorită maşinaţiunilor numitei Irod Angela Cristina, persoanele încadrate fraudulos la „T.Q.W.” întâmpină mari dificultăţi în stabilirea vechimii în muncă, deoarece contractele lor individuale, fiind încheiate cu „T.Q.W.”, nu sunt opozabile „Paderteg”, deşi ei au fost induşi în eroare de doamna Irod că sunt salariaţii firmei din urmă, la care lucrau efectiv. Cum se proceda? De „mutatul bobului” dintr-o firmă în cealaltă se ocupa „managerul de resurse umane” de la „Paderteg”, adică Irod Angela Cristina, care – în paralel! – ocupa şi funcţia de inspector resurse umane la „T.Q.W.”, figurând şi pe statele de plată ale acesteia din urmă. Astfel, persoanelor care se prezentau pentru angajare direct la „Paderteg” le erau înmânate direct de către Angela Irod contracte individuale de muncă pentru firma „T.Q.W.”. Se specula astfel naivitatea şi ignoranţa unor oameni neinstruiţi şi încântaţi de faptul că sunt angajaţi „cu carte de muncă”! Muncitorii nu acordau prea mare importanţă denumirii firmei cu care semnează contractul individual de muncă, punând toate aceste proceduri pe seama „formalităţilor birocratice” şi considerând banale „hârţoagele” pe care tocmai le semnaseră în biroul firmei Paderteg, fără a acorda dimensiunea reală a implicaţiilor juridice ulterioare. Angela Irod avea grijă să-i convingă că, prin semnarea acelor contracte de muncă cu firma angajatoare („T.Q.W.”), au devenit implicit salariaţi ai „Paderteg” unde de fapt şi lucrau. Majoritatea acestor angajaţi habar nu aveau că nu aparţineau de firma la care lucrau („Paderteg”), ci erau închiriaţi cu ora, aidoma prostituatelor, iar „peştele” (T.Q.W.) încasa „grosul” prestaţiei lor! O simplă succesiune cronologică ne indică în mod clar premeditarea acţiunilor de estorcare a firmei „Paderteg” de către fosta sa conducere. Recapitulăm:

1 iunie 2005: Irod Angela Cristina devine manager resurse umane, fiind promovată din funcţia de analist recrutare-integrare.

23 iunie 2005: Pârvu Cristian Alexandru şi Dărăban Marius, ambii aflaţi în conducerea „Paderteg”, constituie societate comercială „Temporary Quality Work” S.R.L. („T.Q.W.”) cu sediul la domiciliul surorii lui Irod Angela Cristina, cumnatul acesteia din urmă, Vaicăr Adelin Cătălin, fiind şi numit administrator al firmei nou create.

26 iunie 2005: la doar trei zile de la înfiinţare firmei căpuşă („T.Q.W.”), constituită special şi deliberat pentru fraudarea celeilalte firme la care erau angajaţi iniţiatorii fraudei („Paderteg”), se şi semnează aşa-zisul contract „de prestări servicii” între Vaicăr Adelin Cătălin (administratorul „T.Q.W.) şi Pârvu Cristian Alexandru („doar” director de producţie în „Paderteg” la vremea respectivă, devenit ulterior director general). Cu alte cuvinte, Pârvu a validat prin propria semnătură doar interesele „căpuşei” înfiinţate de el în asociere cu complicele Dărăban Marius, de spoliere a firmei la care erau angajaţi, Vaicăr nefiind decât un interpus, o marionetă docilă. Acesta din urmă avea doar rolul de a apare într-un act juridic în locul adevăraţilor interesaţi, cei doi patroni ai firmei pe care Vaicăr o „administra”, că doar nu era să semneze Pârvu din parte ambelor părţi, atât ca beneficiar, dar şi ca prestator! Obiectul principal de activitate al societăţii „T.Q.W.” şi anume „recrutarea de personal (forţă de muncă)” nu era legalizat, deoarece firma nu dispunea de atestat pentru agent de muncă temporară de la Inspectoratul Teritorial de Muncă (I.T.M.). Respectivul atestat este obţinut doar în anul 2007, deci doi ani „T.Q.W.” a funcţionat în cea mai crasă ilegalitate!

25 aprilie 2006: intră în scenă Crăciun Liviu Adrian, care preia prerogativele de administrator al firmei T.Q.W. de la Vaicăr Adrian, cu activitate infracţională cu tot. Crăciun este numit director general adjunct, iar mai târziu director general de către cei doi patroni asociaţi, Pârvu şi Dărăban.

iunie 2007 – octombrie 2007: unul din cei doi patroni ai T.Q.W., Dărăban Marius, îl înlocuieşte pe Crăciun în funcţia de administrator la această firma, constituită în asociere cu celălalt complice (Pârvu Cristian Alexandru). Acesta s-a folosit de informaţiile din interiorul „Paderteg”, pe care le deţinea în calitatea sa anterioară, de director economic la firma respectivă, pentru a supraveghea personal sistemul – nici măcar nou sau ingenios! – de jefuire în continuare a societăţii la care lucrase, prin intermediul acelui oneros „contract de prestări servicii” semnat de complicele şi asociatul său, Pârvu.

 

Procuror sau avocat al făptaşilor?

 

În data de 12.06.2008 noua conducere S.C. „Paderteg Cabluri Electrice” S.R.L. Sibiu a depus, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, o plângere penală împotriva numiţilor: Pârvu Cristian Alexandru, Dărăban Marius, Irod Angela Cristina, Vaicăr Adelin Cătălin şi Crăciun Liviu Adrian pentru săvârşirea mai multor infracţiuni grave, care s-au finalizat cu fraudarea firmei la care lucrau primii trei învinuiţi. Suma delapidată de către toţi cei cinci învinuiţi în scopuri personale, pentru dobândirea de foloase materiale ilicite, a fost evaluată la 523.755 lei (RON). S-au solicitat despăgubiri băneşti, în solidar cu învinuiţii şi de la S. C. „Temporary Quality Work” S.R.L., firma-instrument prin intermediul căreia făptuitorii au devalizat societatea comercială „Paderteg Cabluri Electrice” S.R.L. Sibiu. Iniţial, prin Rezoluţia din 06.02.2009 se începuse urmărirea penală împotriva învinuiţilor Pârvu Cristian Alexandru, Dărăban Marius şi Irod Angela Cristina.

Procurorul Ion Veştemean, din Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, emite Ordonanţa din 2 decembrie 2009 pentru dosarul 663/P/2008, care cerceta acuzele aduse de societatea comercială „Paderteg” foştilor săi angajaţi, precum şi făptuitorilor de la „T.Q.W.”, firma căpuşă, înfiinţată premeditat de învinuiţii Pârvu şi Dărăban tocmai pentru spolierea investitorilor străini (germanul Michael Maas şi elveţianul Frank Pluschke), care avuseseră încredere în ei şi îi angajaseră pe posturi de conducere. Despre acest domn procuror şi activitatea sa sinuoasă, subsemnatul m-am mai pronunţat şi în alte rânduri, inclusiv pe postul naţional de televiziune Antena 2, la o emisiune moderată de Oreste, în urmă cu aproape trei ani. Atunci, într-o discuţie cu alt jurnalist de investigaţii, Silviu Alupei, chiar „îl botezasem” pe acest magistrat „procurorul N.U.P.”! Pentru necunoscători, abrevierea vine de la „neînceperea urmăririi penale”, procurorul în cauză fiind „specializat” în astfel de soluţii…salvatoare pentru infractori. Pentru a-i scoate pe învinuiţi „basma curată”, procurorul minimalizează rolul acestora în eşafodajul fraudei dar şi gravitatea faptelor. Astfel, concret, chiar în cazul investigat şi de noi, domnul procuror Veştemean scrie în Ordonanţă că: „La momentul la care au înfiinţat S.C. T.Q.W. S.R.L. învinuiţii Pârvu Cristian Alexandru şi Dărăban Marius erau simpli (n.a.: cu un singur „i”, maestre, nu cu doi cum ai scris matale!) acţionari în această societate…”. Contradicţie evidentă până şi în exprimare. Cei doi înfiinţează o societate comercială a lor, ei fiind proprietarii întreprinderii, dar, în viziunea ciudată a procurorului, sunt doar „simpli acţionari”! Cum adică „simpli acţionari”, din moment ce respectivii sunt chiar patronii asociaţi ai firmei-căpuşă creată de ei, mai ales că respectiva este o societate cu răspundere limitată (S.R.L.), nu o societate pe acţiuni (S.A.)? Simplu acţionar sunt eu, Marinescu, care am nişte acţiuni nesemnificative pe la „Petrom” şi chiar că nu mă cheamă austriecii ăia „zmecheri” de la „O.M.V.” – care au luat pe daiboj, aproape pe degeaba, firma românească de succes – atunci când au şedinţe de consiliu de administraţie, ca să luăm decizii împreună!

La fel, domnul procuror tot invocă faptul că învinuiţii nu au semnat documente contabile, ca şi cum acest aspect ar avea o relevanţă deosebită în dosarul de cercetare penală. Păi, normal că nu au semnat acte contabile, din moment ce nici unul dintre învinuiţii care lucraseră la „Paderteg” nu fusese încadrat contabil-şef sau măcar simplu contabil! În schimb, toţi trei (Pârvu Cristian Alexandru, Dărăban Marius şi Irod Angela Cristina) aveau funcţii de conducere şi posibilitatea de a lua decizii importante. Aceştia au şi luat astfel de decizii şi chiar le-au pus în practică, dar doar în interes personal, cum de astfel recunoaşte până şi procurorul erijat în apărător. Citez din clasicul în viaţă, Ion Veştemean: „ Faţă de modalitatea în care, invocând procura generală dată de către unul dintre administratori, învinuitul Pârvu Cristian şi Irod Angela şi-au crescut salariile, aprobând unul pentru celălalt şi semnând în numele administratorului actele adiţionale la contractele individuale de muncă, nu pot fi reţinute elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual şi pe cale de consecinţă nici ale celei de uz de fals”. Măi, să fie! Adică tot el, hoţul de păgubaş este de vină, fiindcă a emis o procură generală prin care transfera puteri decizionale lui Pârvu Cristian, care era director şi, logic, trebuia să aibă o oarecare libertate decizională fiindcă nu ar fi fost normal să telefoneze în străinătate pentru fiecare hotărâre care trebuia adoptată în cadrul societăţii! Altfel care ar mai fi fost rolul său de director? Insistă dubios de mult domnul procuror pe această procură, deşi chiar din explicaţiile voit alambicate ale „avocatului” ad-hoc reiese că „Printre cele (n.a.:este vorba de „sarcini şi acţiuni”) care necesitau acordul administratorului se află şi ajustarea salariilor din domeniu administrativ”. Deci, nu se putea umbla la salarii fără acordul administratorilor străini! Dar aflăm, în continuare, că „procura” de fapt nu este una, ci sunt două, iar cea de-a doua ar justifica, în opinia domnului Veştemean, jongleriile salariale executate în beneficiu propriu de  Pârvu şi Irod. Cităm îmbârligătura: „În condiţiile în care celălalt administrator al societăţii în persoana petentului Frank Pluschke l-a împuternicit pe învinuitul Pârvu Cristian, printr-o altă procură nedatată de care a avut cunoştinţă şi administratorul Michael Mass, prin care: „să execute acte legate de administrarea societăţii” – i-a oferit prin aceasta înv. Pârvu Cristian un mandat general de administrare a societaţii, deci şi posibilitatea să ajusteze implicit salariile personalului administrativ.”. Am încheiat citatul, sublinierile aparţin procurorului. Normal că un director trebuie să aibă mână liberă pentru a executa „acte legate de administrare societăţii”, dar aceasta nu înseamnă că s-a dat liber la furat şi directorul respectiv poate să-şi umfle salariul, deodată cu muşchii lui de şef, pe banii altora! Responsabilitate unei funcţii de conducere nu trebuie să fie asimilată cu nesimţirea şi lăcomia. Pentru că iată ce zice, tot domnul Ion Veştemean: „…profitând şi de procura general (n.a.. sublinierea aparţine procurorului) dată de către unul dintre administratori, înv. Pârvu Cristian şi Irod Angela şi-au crescut reciproc salariile, aprobând unul pentru celălalt şi semnând în numele administratorului actele adiţionale la contractele de muncă, ajungându-se în final la suma 9.033,00 pentru înv. Pârvu Cristian şi 3.873,00 pentru învinuita Irod Angela.”. Frumoase salarii şi-au tras cei doi, imediat după plecarea din firmă a complicelui Dărăban Marius. Acest grup infracţional jefuia firma „Paderteg” atât din interior, cât şi din exterior, prin intermediul societăţii „T.Q.W”! Pentru a-i disculpa efectiv pe învinuiţi, „procurorul-avocat” invocă, pe lângă acea/acele procură/procuri, şi faptul că periodic se trimeteau documentele contabile în străinătate, la cei doi patroni pentru verificare. Să fim serioşi, ce puteau înţelege proprietarii „Paderteg” din nişte coloane de cifre sub cuvinte româneşti, din moment ce aceştia nu cunosc limba noastră?! Ca să diminueze gravitate faptelor, procurorul Veştemean Ion „o scaldă” astfel: „Utilitatea şi necesitatea investiţiilor a fost apreciată de înv. Pârvu Cristian, putându-se discuta eventual despre un management defectuos, fără a se evidenţia elemente care să ducă la concluzia că s-a acţionat cu rea credinţă, în scop contra intereselor societăţii.” (sublinierea aparţine, din nou, procurorului). Oare dânsul chiar crede ceea ce susţine în scris şi semnează?

Ca să-şi sporească credibilitate şi „obiectivitatea” atunci când dispune scoaterea de sub urmărirea penală a învinuiţilor Pârvu Cristian Alexandru şi Irod Angela Cristina, procurorul Veştemean invocă nişte decizii civile date de Curtea de Apel Alba Iulia în favoarea învinuiţilor Pârvu Cristian şi Irod Angela, în urma contestaţiilor acestora la desfacerea disciplinară a propriilor contracte de muncă de către noua conducere a societăţii „Paderteg”. Interesant! Este ca şi cum un judecător ar motiva achitarea unui criminal dovedit prin motivarea că acesta nu a fost amendat niciodată în viaţa lui pentru traversarea neregulamentară a străzii. Despre aceste procese, în care au fost atacate acte administrative în contencios şi despre „găselniţa” pentru spolierea firmei „Paderteg” de către foştii şefi în continuare, chiar şi după ce au fost daţi afară, o să vorbim în numărul următor al revistei noastre.

Marius Albin MARINESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*