Cultura

InOvatiile lui Chiriac… fara ovatii!

Tema FITS 2009 este « InOvaţii ». Deoarece se potriveşte mănuşă cu personalitatea lui Chiriac, ne-am amuzat şi am hotărât să ne...

Tema FITS 2009 este « InOvaţii ». Deoarece se potriveşte mănuşă cu personalitatea lui Chiriac, ne-am amuzat şi am hotărât să ne adaptăm la « inovaţiile » acestuia, cu sau fără « ovaţiile » de rigoare.

Din Cronica Română, de vineri 15 mai 2009, aflăm că « musiu »  Constantin Chiriac este « reprezentant pentru cultură al României în Comisia Europeană ». Interesant că această ştire nu o mai difuzează nicio altă publicaţie. O fi secretă ? Sau poate nu-i adevărată ?

Deşteaptă  inovaţie în 2009. După ce a lansat în presă informaţia conform căreia FITS este marcă înregistrată, mai nou, FITS nu mai este  produs de Fundaţia Democraţie prin Cultură a lui Chiriac, organizaţie nonprofit prin care se scurg de 15 ediţii banii în buzunarele adânci ale  « producătorilor » – adică Chiriac, nevasta Tania, Cristian Radu, familia Bartha şi alţi « alipiţi ». Reţinem deci că,  « Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este organizat de Teatrul Naţional “Radu Stanca” Sibiu, Primăria Municipiului Sibiu şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu, cu sprijinul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, al Universităţii “Lucian Blaga” Sibiu şi al Consiliului Judeţean Sibiu. Evenimentul se desfăşoară sub Înaltul Patronaj al lui Traian Băsescu, preşedintele României, şi al lui Jan Figel, reprezentantul Comisiei Europene pentru Educaţie, Formare, Cultură şi Tineret. » Dacă observaţi, fundaţia de familie nici măcar nu este pomenită, deşi pe la producţii tot obţine « ceva » bani în calitate de coorganizator. Semn că, directorul de teatru, de festival şi preşedinte de fundaţie a devenit conştient de incompatibilitatea funcţiilor sale şi încearcă să ne păcălească schimbând calitatea de producător cu cea de organizator !

Cercetând atent descoperim şi o altă «  inovaţie » prezentă în anul 2009: « Loteria Română, partener şi sponsor »… Dacă ne gândim câte milioane de români îşi joacă economiile în speranţa unui viitor mai bun şi că, o parte din banii strânşi de loterie din neşansa lor dă naştere prin sponsorizare unui act de cultură, parteneriatul e lăudabil. Problema apare, însă, la mai atenta cercetare a evenimentelor sponsorizate, când din nefericire, cantitatea obturează calitatea actului artistic. Se înşiră vreme de 11 zile tot felul de  spectacole fără legătură cu teatrul şi de o calitate discutabilă, deşi « boardul » (comitetul artistic) festivalului titrează nume de elită mondială: Silviu Purcărete, George Banu, Noel Witts, Andriy Zholdak, Jonathan Mills…

Pentru că spectacolul de referinţă al teatrului sibian rămâne « Faustul » din 2007, regizat de Silviu Purcărete, e jucat şi în festivalul din acest an la Sibiu. Ba este şi invitat la Festivalul de Artele Spectacolului de la Edinburgh, numai că…pe banii noştri, adică ai bugetului de stat şi local. Iar noi ne tot minunăm fiindcă, cu mici excepţii, tot pe banii noştri vin şi trupele româneşti şi străine prezente la  FITS, mai pe şleau, mănâncă, dorm, călătoresc şi primesc onorarii din banii sibienilor. Şi atunci care o fi explicaţia sumelor uriaşe pe care “inovatorul ” Chiriac le cere cu obstinaţie pentru deplasare? Să înţelegem că artiştii sibieni trebuie să îşi plătească turneul la Edinburgh ? Şi dacă este aşa, de ce se întâmplă asta într-un an de aspră criză economică şi financiară, într-o ţară săracă al cărei buget a ajuns la fundul sacului ? Ministrul Culturii, tânărul Theodor Paleologu, devenit « celebru » doar datorită numelui pe care-l poartă şi cam atât, dă, că doar nu dă de la el, ci de la noi, 300.000 de euro pentru turneu, adică 12,6 miliarde de lei vechi şi se pune luntre şi punte – ademenit cu o conferinţă extraordinară în cadrul festivalului – ca să mai facă rost de încă pe atât pentru « plimbarea » peste mări şi ţări a Faustului sibian. Adică, în total 25,2 miliarde de lei vechi…Măi, măi, Chiriace tată, păi nici când ai  produs spectacolul pentru Capitala Culturală Europeană Sibiu 2007 n-ai dat atât ! De unde scoţi sumele astea ? Ai uitat că în 2006 ai declarat în presă că Faustul te costă  500.000 de euro ? Şi Ministerul Culturii ţi-a dat numai 9 miliarde de lei vechi pe care nu mai ştiai cum să îi justifici, că era prea mare suma ?

Dar iată ce « reclamă » are spectacolul  Faust pe site-ul Festivalului de Artele Spectacolului de la Edinburgh, manageriat de J.Mills (http://eif.co.uk/faust):

Faust

Supported by The Government of Romania, The Ministry of Culture,

Cults and National Heritage of Romania and The Romanian Cultural Institute.

“Macabre theatre on a grand scale”

Deci, aşa suntem văzuţi şi  asta exportăm în anul 2009 pe banii publici ai culturii româneşti: “TEATRU MACABRU”… Şi noi care speram că s-a terminat cu mitul Dracula, vampiri şi alte « etichete » pe care ni le-au lipit unii şi alţii în necunoaşterea adevăratelor valori ale acestei naţii…Mai lipseşte ca, lângă sala de spectacol, să deschidem un pavilion cu fetuşi bicefali în borcane cu spirt, alături de « scula » lui Terente, împrumutată de la « Mina Minovici », iar la intrare să vândă bilete coana Tania Chiriac. Asta doar aşa, ca să fie « tacâmul » complet!

Inovaţiile lui Domn’ Costache, marca « FITS 2009 », ne stârnesc în continuare mirarea. Pe site-ul www.sibfest.ro, găsim în format pdf  publicaţia festivalului, intitulată «Aplauze». Editată şi pe suport de hârtie, publicaţia zilnică ne face cunoştinţă cu sponsori şi parteneri tradiţionali. Ne atrage atenţia reclama unui « partener oficial şi organizator al marilor manifestări culturale din România » ascuns sub iniţialele JTI… Devenim curioşi şi pornim investigaţia. Aflăm, astfel, cine este misteriosul « JTI ». Pe numele său detaliat « Japan Tobacco International » este cea de-a treia companie producătoare de tutun la nivel global. Compania produce şi comercializează 90 de mărci de ţigarete, vândute în peste 120 de ţări. Printre acestea se numără mărci de renume internaţional, precum Camel, Winston, Mild Seven şi Salem. Trei dintre aceste mărci se clasează în topul primelor cinci din lume. JTI a devenit o diviziune operaţională a grupului JT Group în 1999 şi are sediul la Geneva, în Elveţia. Şi firmă în România…

Acum că ne-am dumirit cu partenerul oficial, mai luăm şi legislaţia la puricat şi aflăm din Legea nr.457/2004 privind publicitatea şi sponsorizarea pentru produsele din tutun, modificată prin O.G. nr.6/2008, articolul 2 lit. b) şi lit.c) ce se înţelege prin: “publicitate pentru produsele din tutun” – orice formă de comunicare comercială care are ca scop sau ca efect direct ori indirect promovarea unui produs din tutun sau a fumatului;

“sponsorizare pentru produse din tutun” – orice formă de contribuţie publică sau privată, pentru orice eveniment, activitate sau persoană, cu scopul sau având ca efect direct sau indirect promovarea mărcilor produselor din tutun.

Aceeaşi lege prevede la articolul 3 alin.1 litera a):

(1) Se interzice publicitatea produselor din tutun: a) în presa scrisă şi în orice alte publicaţii şi materiale tipărite, cu excepţia anunţurilor prevăzute expres de lege şi a prevederilor alin. (2).”

Cum nerespectarea prevederilor art. 3 alin. 1 se sancţionează cu amendă contravenţională de la 10.000 lei la 50.000 lei, iar contravenţia o constată persoanele împuternicite din Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, conform prevederilor legale în vigoare…aşteptăm inspectori pe terenul Festivalului Internaţional de Teatru şi grabnice măsuri. Nu de alta, dar prea ne-am obişnuit să facem publicitate mascată şi tutunul…chiar ucide!

Lipsit de ovaţii a fost spectacolul ultra mediatizat marca Purcărete -«Metamorfoze». Fiindcă nu a avut spectatori din cauza timpului…nefavorabil.

După ce sibienii s-au trezit din nou fără parcare pe cazarma ’90 pe perioada Festivalului Internaţional de Teatru, pentru că acolo s-a amplasat o piscină de 800 de mp destinată artiştilor din Metamorfoze, ploaia pe care nu a anticipat-o nimeni, fiindcă nimeni dintre organizatori nu se gândeşte şi la previziunile meteorologice, i-a „metamorfozat” pe artişti în ciuciuleţi, mai lipsind puţin până la pneumonie. Harababurişti ca întotdeauna, subalternii lui Chiriac nu au prevăzut o alternativă pentru desfăşurarea spectacolelor în cazul ploii, vântului sau frigului. Cortul de circ, care a stat dizgraţios doi ani pe aceeaşi Cazarmă ’90 şi se află acum în proprietatea Primăriei, a rămas împachetat, deşi putea să ofere protecţie artiştilor şi spectatorilor.

S-a mai întâmplat în urmă cu mai mulţi ani, acelaşi fenomen cu opera Rusalka pusă în scenă cu cheltuială mare de timp, oameni şi bani, când singura locaţie a fost scena din Muzeul ASTRA din Dumbrava Sibiului, iar ploaia a împiedicat desfăşurarea spectacolului, fiind încropită în pripă o altă locaţie într-o unitate militară, care nu a dat satisfacţie nici artiştilor, nici spectatorilor. Din nefericire, organizatorii nu au învăţat lecţia probabilităţii vremii, aşa că în ediţia 2009 s-au trezit că, după ce au trâmbiţat sus şi tare prezenţa zilnică a 60.000 de spectatori (deh, Chiriac trebuia să motiveze cumva bugetul public uriaş pe care îl cheltuieşte în festival !), la spectacolele pe care au reuşit totuşi cu chiu cu vai să le desfăşoare în aer liber să participe un public în număr de… cel mult 100 de spectatori ! De altfel, în ultimii ani perioada de desfăşurare a festivalului a cam fost dominată de ploaie, aşa că ar fi interesant de auzit cum motivează directorul festivalului banii aruncaţi pe trupe care nu şi-au putut susţine spectacolele. Şi dacă acelaşi director va fi tras vreodată de cineva la răspundere pentru lipsa de previziune organizatorică.

Tot la absenţa ovaţiilor pentru « inovaţiile » lui Chiriac se înscrie oboseala cronică a angajaţilor şi colaboratorilor. Descoperim pe   http://agenda.liternet.ro   « Jurnal   de insider  », o tânguitoare baladă a oboselii unei angajate: « Joi, 14.05.2009. Les jeux sont faites, rien va plus! Suntem de aseară în Bucureşti pentru conferinţa de presă a FITS. Oboseala mă ţine la adăpost de emoţii. Starea generală de sleire mă face să funcţionez doar, robotizată, să iau totul ca atare, firesc, mecanic, fără prea mari frisoane.» Şi mai departe, aceeaşi litanie: « Florica Ichim se interesează cum îmi merge la Sibiu. Îmi vine să-i zic că aş fi fericită dacă mi-ar permite starea de epuizare – ce paradox stupid!… » Dincolo de reuşita literară a textului, el ilustrează starea reală a oamenilor care muncesc zi şi noapte înainte, în timpul şi după terminarea festivalului, pentru reuşita acestuia şi gloria care nu se împarte niciodată şi cu ei, furnicile truditoare…

Din spusele mai mult sau mai puţin gogonate pe la diversele conferinţe de presă ale controversatului Chiriac, a reieşit că bugetul FITS 2009 ar fi de 5,9 milioane de euro. Această cifră neobişnuit de mare a atras atenţia şi a generat întrebări. Autorul bugetului s-a simţit dator să explice că  5,9 milioane de euro înseamna bugetul total de cheltuieli al festivalului, iar « 28 la suta din bugetul festivalului reprezintă bani publici, la care se mai adaugă si parteneriate, proiecte internaţionale şi forme de finanţare pentru programe culturale.» Mai precis – şi toţi şefii de marketing care s-au perindat pe la teatru o ştiu prea bine – matematicianul Chiriac construieşte un buget pornind de la banii publici pe care vrea să îi obţină şi pe care îi socoteşte la circa 30 % din totalul bugetului, spre a-şi justifica cererea.Prin regula de trei simplă pe care o ştie orice copil, calculează apoi bugetul total pe care îl prezintă tuturor organismelor care îl finanţează. Interesant este faptul că, nici unul dintre acestea nu a verificat vreodată veridicitatea acestui buget. Cât despre decont, acesta se face, fireşte numai pentru cei 30% care sunt cheltuieli ce trebuie justificate, diferenţa de 70% nu mai interesează pe nimeni dacă este sau nu reală. O şmecherie simplă, dar aducătoare de mari profituri, învăţată de pe vremea când Chiriac era directorul Casei de Cultură a Studenţilor şi a fost găsit vinovat de delapidarea unor mari sume de bani, dar a fost făcut scăpat de către directorul Curţii de Conturi, Emil Citrea. Acum conu’ Costache se revanşează, umplându-i hotelul « Roberts », al fiicei domnului director Citrea, cu trupele de teatru care se deplasează la Sibiu pentru festival, dar şi cu alte ocazii…

În publicaţia noastră mai multe articole au abordat problema averii la care a reuşit să ajungă Constantin Chiriac începând din anul 2000 de când « păstoreşte » Teatrul Radu Stanca din Sibiu. Avere formată din mai multe imobile şi conturi uriaşe în bănci, care nu se pot justifica prin leafa de director bugetar la teatru şi cadru didactic la facultate, chiar dacă  aceasta este destul de ridicată. O posibilă sursă a îmbogăţirii ar fi turneele din străinătate, în urma cărora se încasează onorarii care nu intră în contul teatrului ci, direct în buzunare, fără a mai fi declarate pentru impozitare în România. Nu este de neglijat nici calitatea de preşedinte-membru fondator al Fundaţiei Democraţie prin Cultură. Dar cel mai îmbelşugat a fost cu siguranţă, pentru Chiriac, anul Capitalei Culturale Europene Sibiu 2007, când a ocupat şi funcţia de vicepreşedinte al organismului care a administrat la Sibiu fondurile destinate acestui program naţional. Revine factorilor competenţi din organele de control obligaţia să facă lumină în această zonă din ce în ce mai crepusculară. De altfel, declaraţia de avere şi declaraţia de interese pe anul 2007 publicate pe site-ul Primăriei Sibiu nici măcar nu au mai fost reactualizate şi pentru anul 2008, încălcându-se prevederile legale.

În urmă cu doi ani, ne-am referit pe larg la incompatibilităţile dintre funcţiile lui Chiriac, dar şi la talentul său de a transforma o instituţie bugetară  – Teatrul Naţional Radu Stanca în afacere de familie. Pe atunci a făcut mare vâlvă închirierea de către Chiriac a unui apartament, pe numele soacrei decedate, teatrului al cărui director era, situându-se astfel într-un ascuţit conflict de interese cu iz de infracţiune. Lucrurile s-au  muşamalizat după ce directoarea economic-administrativă a teatrului, care nu a fost de acord să gireze cu viza de control financiar preventiv « aranjamentele chiriaceşti », s-a trezit forţată să îşi dea demisia, după ce fusese obligată să îşi părăsească biroul şi fusese sancţionată disciplinar abuziv trei zile la rând, în dispreţ total faţă de prevederile Codului muncii, în scopul de a o determina să plece din instituţie. După o activitate de excepţie timp de 9 ani, singura ei vină fiind aceea că a fost corectă, directoarea economică a dat instituţia în judecată şi a obţinut în luna februarie 2009 câştig de cauză, cele trei sancţiuni au fost anulate iar Teatrul Naţional Radu Stanca trebuie să îi plătească daune morale în sumă de 30 de milioane lei vechi şi cheltuieli de judecată. Cine va plăti aceşti bani, nu cumva cei care se fac vinovaţi de sancţionarea abuzivă ? Dar cheltuielile de judecată cine le plăteşte, fiindcă Chiriac în grandomania sa a angajat un avocat, deşi teatrul avea consilier juridic angajat cu contract de muncă ?

Suntem curioşi ce explicaţii au consilierii locali despre această situaţie, cu atât mai mult cu cât, după demisia directoarei din anul 2007, la cererea lui Chiriac prin hotărâre iniţiată de primarul Iohannis, postul acesteia a fost desfiinţat « din motive manageriale » cu aprobarea Consiliului Local, iar în 2009, după numai un an şi câteva luni, postul a fost reînfiinţat sub denumirea de « director economic » pentru a putea fi promovată în funcţie şi mai ales în…salariu ( !) contabila şefă, prin hotărâre iniţiată de acelaşi primar şi cu aprobarea aceluiaşi Consiliu Local ! Mai precis, în starea de criză şi de restrângere a posturilor din instituţiile bugetare, Teatrul Naţional Radu Stanca Sibiu are în anul 2009 patru directori, dintre care unul, directorul tehnic, este finul lui Chiriac ! Şi aceasta în condiţiile în care, pentru anul 2008, teatrul condus de Constantin Chiriac nu a reuşit să obţină nici măcar o nominalizare la premiile decernate de UNITER, cheltuind sume imense pentru spectacole care nu au izbutit să atingă  ştacheta aprecierii juriului…

Să mai amintim cameleonismul politic al acestui personaj care, în urmă cu un an, lansa candidaturile liberale la sala Thalia din Sibiu, fiindcă, deh, ministrul culturii de atunci era liberal şi primarul Iohannis simpatiza cu liberalii, iar acum în 2009 acelaşi Chiriac s-a întors înspre pedeliştii Paleologu şi Turcan ?

Şi pentru că, până la urmă părerea publicului spectator este cea care vinde sau nu vinde, ţine sau nu ţine în viaţă un spectacol sau un festival, vom cita comentariul cu gust amar al unui spectator, postat pe site-ul cotidianului local Sibiu Standard în 15 mai 2009 http://www.sibiustandard.ro/26376/5-8-milioane-de-euro-pentru-fits.html :

« Car alegoric “funduri cu tortze”. Festivalul ăsta va deveni porno, altfel nu atrage lumea. Fundurile cu tortze chiar cred ca sunt actritze ? Îmi schimb părerea despre teatru. » Alte comentarii, suplimentare, credem că sunt inutile. « Vox populi »…                                                                              

Dan FLORESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>