Din păcate pentru borfaşii despre care scriu, eu am „prostul obicei" să urmăresc evoluţia evenimentelor şi să observ în ce măsură autorităţile statului român îşi fac datoria. Aici mă refer, în primul rând, la magistraţii care se ocupă cu cercetarea penală sau la poliţiştii implicaţi şi ei în anchetarea infracţiunilor descrise în cele două reviste pe care le conduc, „Justiţiarul" şi „Justiţiarul sibian".

În toamna anului trecut scrisesem despre conflictul de la Arpaşu de Jos dintre neamţul Martin Müller, om de afaceri foarte influent la „graniţa" dintre judeţul Sibiu cu Braşov şi ţiganul Constantin Bancu, un truditor în zootehnie de pe aceleaşi meleaguri. Era vorba de vânzarea unor oi de către Bancu şi neachitarea lor în totalitate de către cumpărătorul Müller. Diferendul dintre cei doi a fost amplificat şi de acuzele aduse lui Utu, cum este poreclit ţiganul în regiune, cum că acesta ar fi furat un număr de oi din turma sasului. Doi jurnalişti de la „Justiţiarul sibian" s-au deplasat de mai multe ori în zonă pentru efectuarea unei anchete jurnalistice ample, care nu viza doar conflictul dintre cei doi reprezentanţi ai unor minorităţi etnice.

De ce a întocmit agentul Ceauşoiu Leonard, de la postul de Poliţie al comunei Sălătrucu, judeţul Argeş, procesul verbal de contravenţie tocmai pe 1 august 2007, din moment ce  accidentul s-a produs în 28 iulie 2007 la orele 0,30, el a fost prezent la faţa locului imediat după accident şi ambelor părţi „angrenate" li s-au luat declaraţii şi au fost testate alcooltest - chiar dacă la diferenţă de 10 ore - în aceeaşi dată de 28 iulie 2007?

Permanent, revista noastre prezintă necazuri ale oamenilor simpli, care nu au avut norocul să acceadă în turnul de fildeş al elitei sociale sibiene. În schimb au avut neşansa ca viaţa lor să se intersecteze cu aşa-zisa „lume bună", iar interesele lor să nu coincidă. Aceşti ghinionişti pierd din start, chit că la început, ca orice om cinstit, viitoarele victime îşi pun mari speranţe în coana justiţie, care - chipurile! - este imparţială. Despre cazul de faţă şi despre „fraţii" în credinţă şi nelegiuiri din clanul Presecan am scris ultima oară în numărul din 21 iunie. În acest articol vom dezbate, la vedere, felul în care înţeleg victimele să înfrunte sistemul corupt din administraţie şi justiţie. Din păcate nu toţi, fiindcă mai sunt naivi care-şi pun speranţele în divinitate şi rezolvarea problemelor de la sine sau alţii care pur şi simplu renunţă, abandonează lupta, fiindcă bătăliile cu morile de vânt din instanţele judecătoreşti costă mulţi bani, iar majoritatea năpăstuiţilor sunt săraci. O familie de oameni luptători şi demni, care nu acceptă să fie călcaţi în picioare de orice parvenit cu bani şi relaţii, este cea alcătuită din soţii Gabriela şi Maricel Miriuţă.

Pe Dumitru Lăzărescu l-am cunoscut pe holurile Palatului de Justiţie din Sibiu. Un muntean de pe lângă Curtea de Argeş, greoi la trup, dar ager la minte. Volubil şi vorbăreţ, ca majoritatea regăţenilor, reacţionează cu umor spontan atunci când îl întreb dacă a văzut filmul „Moartea domnului Lăzărescu". Răspunde cu un zâmbet pe faţă, cu toate că ochii îi rămân trişti, că pe acel Lăzărescu l-a omorât „sistemul" cărându-l de la un spital la altul, iar pe el îl va lichida trambalându-l prin toate instanţele din ţară. După aceea a început să-mi spună cum a ajuns şi în faţa judecătorilor sibieni, pentru el doar o simplă escală în „Turul justiţiei din România". Omul poate scrie liniştit o carte, dar nu despre frumuseţile patriei, pe care le-a văzut totuşi în peregrinările impus de procesele răspândite prin mai toate regiunile României, ci despre corupţie şi incompetenţă, două componente ale „sistemului" care te pot ucide cu adevărat, nu doar la modul ironic.

Zilele trecute, două cotidiane locale şi chiar un ziar central care se distribuie gratuit pe la fiecare colţ de stradă sibiană, scriau despre un nou spectacol de teatru sibian care va avea premiera în cursul Festivalului Internaţional de Teatru din acest an. Ne-a sărit în ochi ştirea pentru că lega numele piesei, de actuala criză, de Dragoş Galgoţiu, de Doina Levinţa. Părea incredibilă asocierea care ne-a trecut prin cap: Teatrul Naţional „Radu Stanca"  în frunte cu al său director Chiriac care ştie de minune „să mânuiască" banul public întru binele propriu şi cât mai puţin al comunităţii, a realizat un spectacol cu buget „adaptat" condiţiilor de criză!... Şi incredibilă a rămas, fiindcă referirea se făcea la povestea din spectacol, care se petrece în alte vremuri de criză.

Aşa cum am promis, vă ţinem la curent cu ilegalităţile familiei Presecan Cornel, cel care nu ţine cont de lege şi de oamenii pe care îi răneşte prin tot felul de acţiuni de intimidare. Dar, să vă reamintim datele problemei: în anul 2007 Presecan Cornel, cere şi reuşeşte să obţină aprobarea pentru construcţia unei case de locuit, compusă din parter, etaj şi mansardă, pe strada Anul 1907, din Lazaret, un loc îngust şi total nepotrivit pentru o construcţie de amploare (bloc P + 3E + M) aşa cum a făcut-o baştanul Presecan, ajutat fiind de câţiva funcţionari ai Primăriei Sibiu, neidentificaţi deocamdată. Construcţia în cauză s-a transformat în ditamai blocul cu 12 apartamente.

Agricultura, altădată punctul forte al şelimbărenilor, a fost abandonată în favoarea speculei cu terenuri * Datorită jongleriilor cu terenurile de pe raza comunei Şelimbăr, Ioan Daniel Maricuţa a devenit milionar în euro! * Pe lângă el s-a îmbogăţit şi grupul de favoriţi din preajma sa * Înşelăciuni cu terenuri, falsuri în acte, falsuri în declaraţii, uz de falsuri, abuz în serviciu, iată câteva din capetele de acuzare * Cei păcăliţi nu au încredere în justiţia sibiană * Un primar, spaima jurnaliştilor, beneficiază de indulgenţa magistraţilor * „Legea lui Maricuţa", legea terorii, impuse cu pumnul!

Intenţionat am împărţit jecmănirea firmei „Paderteg" în trei episoade distincte, care pot să alcătuiască o trilogie a jafului, deoarece victima a fost jumulită prin trei metode distincte. În primul episod am descris modul fraudulos prin care firma „Coriam Impex" S.R.L. a executat lucrări pentru „Paderteg Cabluri Electrice" S.R.L. la costuri supraevluate şi acceptate pentru plată graţie cârdăşiei dintre directorul beneficiarului, Pârvu Cristian Alexandru şi firma prestatoare, respectiv „Coriam Impex". Pe parcursul episodului doi am prezentat devalizarea societăţii „Paderteg" prin intermediul unei „firme căpuşă" („Temporary Quality Work" S.R.L.) creată special de cei doi directori: Pârvu Cristian Alexandru şi Dărăban Marius, în fond doi „lupi puşi paznici la oi". Această firmă recruta personal pentru „Paderteg", ca şi cum aceasta din urmă nu ar fi fost capabilă să-şi găsească singură muncitori, chit că avea doi „directori performanţi", adică pe cei doi şmecheri! Tot atunci am făcut referire şi la bizara Ordonanţă emisă de procurorul Ion Veştemean, care-i scotea de sub urmărirea penală pe toţi cei implicaţi în fraudarea societăţii comerciale „Paderteg Cabluri Electrice" S.R.L. (Pârvu Cristian Alexandru, Dărăban Marius, Irod Angela Cristina), pe lângă care consemna şi neânceperea urmăririi penale asupra fostei conduceri a firmei păgubite şi a complicilor care au activat ca administratori la firma-căpuşă (Vaicăr Adelin Cătălin şi Crăciun Liviu Adrian). Iată că am ajuns la ultima serie a investigaţiilor noastre, pe care o dedicăm maşinaţiilor din justiţie pentru că tocmai în acest instrument al dreptăţii şi-au pus mari speranţe cei păgubiţi.