Cand minciuna sta cu regele la masa

Rar ne-a fost dat să întâlnim un astfel de individ, aşa ca primarul Klaus Iohannis, care să cadă veşnic în picioare precum pisica. Oare o avea şi nouă vieţi? Tot ca pisica se lipeşte de „stăpânul" cel mai generos sau cel mai puternic, adică de partidul care-i la putere şi care este dispus să-i tolereze furtişagurile din bani public ori chiar se face părtaş la jaf. Doar la ultimele alegeri, cele prezidenţiale de la sfârşitul anului trecut, nu i-au ieşit calculele şi, mai mult, a făcut parte din echipa învinşilor, fiind premierul doar de o noapte al României. Cât tupeu trebuie să ai, ca să afirmi după acel fiasco total, că tu nu te consideri un învins, chit că echipa din care făceai parte, ba purta şi numele tău - trâmbiţatul „proiect Iohannis"! - a capotat lamentabil în faţa unui singur om? Câtă neruşinare trebuie să posezi ca să afirmi că tu nu ai pierdut, fiindcă nu ai candidat, când de fapt tu erai tocmai „arma secretă", „asul din mânecă", „el lider maximo" pe care miza toată şleahta de partide şi partiduleţe care defilaseră cu tine în frunte de parcă erai un prapur într-un alai religios?

Un impostor cocoţat pe un soclu construit din minciuni nu poate rezista decât prin perpetuarea născocirilor, prin permanenta falsificare a realităţii. „Neamţul cinstit şi gospodar" nu a existat niciodată în realitate, ci a fost un personaj plăsmuit la comandă şi menţinut în centrul atenţiei de o presă coruptă, „mogulizată" aproape în întregime, care reprezintă doar interese mafiote de grup, în nici un caz pe muritorii de rând! Idolul turmei de votanţi, „viţelul de aur" în faţa căruia se prosternau naivii, s-a dovedit a fi doar tinichea poleită cu aur, la fel de efemeră ca şi spoiala cu care au fost zugrăvite imobilele de pe centru şi care a început să cadă.

Baron de Sibiu, sosit în sandale la primărie în anul 2000 şi devenit putred de bogat după zece ani de potlogării, acum se îmbracă doar la luxoasele magazine vieneze. Acest veritabil baron Münchaussen minte sibienii în faţă la toate conferinţele de presă, când se iţeşte de după pupitrul acela caraghios , vrând să pară un Obama la Casa Albă, dar în realitate aduce cu un Fritz aburcat pe turela unui Panzer. Servila presă sibiană, intrată pe mâna unor indivizi care fac afaceri cu primăria, distorsionează din greu realitatea ca să menţină „mitul Iohannis" sau Johannis cum îi falsifică ei până şi numele pe care-l are în acte, tot din slugărnicie. Pseudo-ziarişti se ploconesc până la umilinţă pentru un apartament ANL sau o excursie în Vest pe banii contribuabilului sibian şi aduc osanale Führer-ului local pentru tot felul de banalităţi sau activităţi normale pentru un primar, deşi acesta nu face altceva decât să desfăşoare o activitate pentru care a fost votat de alegători şi pentru care primeşte salariu. Nu-i vorba nici de muncă voluntară, nici de gesturi filantropice sau de banii lui aduşi de acasă, din propria puşculiţă!

La această preamărire non-stop contribuie din plin şi trepăduşii bugetivori dintr-o administraţie locală supradimensionată. Aparatul primăriei a devenit un soi de S.R.L. aglomerat, alcătuit din prietenii familiei Iohannis şi rubedeniile lor. Cu şezuturi tăbăcite de stat pe scaun şi obraji asemenea, dar din nesimţire, majoritatea indivizilor pripăşiţi prin birouri nu sunt altceva decât agenţi electorali permanenţi ai primarului, conştienţi că dacă pică „tătucul" lor rămân şi ei fără sinecuri. Trepăduşii întreţin minciuna, o amplifică şi o propagă, fiind „răspândacii" ideali, mai ales că sunt plătiţi din banii sibienilor.

Toate aceste elogiile deşănţate au ţinut până mai ieri-alaltăieri, dar se pare că s-au perimat şi plebea a văzut într-un final că hainele cele frumoase ale împăratului nu există, iar acesta este în piele goală! După ce au fost minţiţi ani de-a rândul cu „pachete de străzi" reabilitate şi au asistat, prin intermediul scornelilor presei, la câte trei inaugurări - pe segmente! - ale unei singure străzi, sibienii constată cu stupoare că oraşul este praf, atât carosabilul, cât şi trotuarele, deşi tocmai ieşim dintr-o iarnă blândă faţă de restul ţării, care a fost acoperită de nămeţi săptămâni întregi. Nu doar cei care-şi distrug propriile autoturisme prin gropile din oraş ocăresc administraţia locală, ci şi călătorii de pe mijloacele de transport în comun care circulă anapoda. De fapt vorbim doar despre autobuze, deoarece troleibuzele au fost scoase din circulaţie prin cea mai idioată decizie din anul trecut! Cu toate acestea, Kaiser-ul iese pe sticla televizorului şi minte cu neruşinare că programul cel nou de transport în comun este un succes! De unde să ştie el, cel care traversează până şi Piaţa Mare cu B.M.W.-ul, doar pentru a nu străbate ca pieton cei 100 de metri, care despart sediul F.D.G.R.-ului de Primărie?

Sumele enorme de bani oferite cu generozitate de Guvernul României în anul de graţie 2007, când cu programul „Sibiu, capitala culturală a Europei", başca împrumuturile exagerate şi iresponsabile de la bănci europene nu se regăsesc în infrastructura oraşului! La câţi bani a absorbit Sibiul, trebuia ca oraşul să înflorească, să fie o adevărată bijuterie urbanistică. Unde sunt banii şi cu ce ne-am ales? Cu două pieţe sinistre (Piaţa Mare şi Piaţa Gării) fără pic de verdeaţă, ultima distrugându-se după doar doi ani, exact cât a fost şi garanţia „firmei serioase, austriece" care a executat lucrarea la preţuri supraevaluate, cu un „aeroport internaţional" foarte scump şi cu vicii de execuţie, dar fără avioane şi pasageri, cu nişte sensuri giratorii care mai mult încurcă circulaţia decât să o fluidizeze sau cu câteva fântâni arteziene amplasate aiurea şi total neadecvate cu peisajul urbanistic medieval. Acestea sunt măreţele realizări din „Epoca de Aur" Iohannis.

Justiţiarul sibian