Încă de la primele apariţii ale publicaţiei noastre am susţinut şi am probat cu documente că Sibiul este condus de o mână de parveniţi, foarte solidari între ei, pe modele organizatorice de tip mafiot. Timp de zece ani am scris despre legăturile evidente dintre „bugetarii" din administraţia locală, justiţie, poliţie şi oamenii de afaceri. Scopul era comun: îmbogăţirea rapidă a fiecăruia pe spinarea statului. „Victimele colaterale", adică sibienii de rând, nu mai contau în lupta pentru căpătuială. De cine putea să fie apărat statul român, din moment ce şi cei care-l reprezentau oficial şi-au dat mâna cu jefuitorii sau au avut chiar ei iniţiativa prădării?

În luna septembrie, anul 2000, apărea primul număr din revista „Justiţiarul". Cei care l-au citit nu ne dădeau mari şanse de supravieţuire, deoarece adevărul era spus prea brutal, agresiv chiar, în opinia lor. Adevărul, în judecata noastră, nu poate să fie decât unul singur. Poate, doar tonalitatea în afirmarea acestuia să fie diferită.

Ce se întâmpla atunci, în anul 2000? Tocmai luase sfârşit guvernarea Convenţiei Democratice, cea care a îngropat definitiv speranţa românilor într-o schimbare crucială. Izbucnise scandalul F.N.I., victimele escrocherie patronate de Sorin Ovidiu Vântu având parte zilele acestea, după zece ani, de o palidă şi târzie consolare datorită arestării respectivului personaj malefic.

Cererea recunoaşterii calităţii de succesor al Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe) pentru Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) şi oficializarea acestei calităţi de către o instanţă judecătorească din Sibiu a stârnit mai multe comentarii şi polemici pe diverse site-uri şi blog-uri. Iată cum comentează pe două astfel de blog-uri o doamnă, fostă tovarăşă, din Germania, referitor la acţiunea F.D.G.R.-ului condus de Klaus Iohannis: „Foarte bine şi corect a făcut! Pentru cine nu cunoaşte istoria: în patrimoniul acelei «Deutsche Volksgruppe» - care  a fost impusă de Hitler in cadrul politicii sale faţă de minorităţile germane din Estul Europei (a se citi vă rog istoria mai bine!) - au trebuit să fie trecute toate şcolile, grădiniţele, casele de cultură, localurile parohiilor comunităţii germane, ş.a.m.d. - care în decursul anilor au fost construite cu banii si munca membrilor acestei comunităţi, pentru ca apoi TOATE ACESTEA SĂ FIE NAŢIONALIZATE de comunişti.

De când a fost băgat în faţă, la înaintare, de către şefii lui din masoneria internaţională şi serviciile secrete germane, primarul sibian aşa-zis „neamţ",  deşi este departe de „modelul german", a devenit vizibil pentru întreaga Românie, dar şi la nivel european, mai ales că presa germană şi austriacă i-au ţinut isonul în toamna anului trecut, când cu „proiectul Iohannis" al lui Che Gargara, cel care se dă liberal sub numele de Crin Antonescu.

În anul de graţie 2007 Sibiul a fost capitală culturală a Europei, alături de oraşul Luxemburg, capitala ducatului cu acelaşi nume. Mari schimbări în bine nu s-au văzut în aspectul oraşului, care fusese prins de evenimentul respectiv cu porţile de acces vraişte, aeroportul şi gara fiind şantiere, fără şosea de centură şi cu trafic greu pe străzi, iar şoselele de pătrundere în municipiu erau sufocate de puzderia de semafoare. Lucrările de mântuială, realizate doar „de ochii soacrei", nu aveau cum să reziste prea mult în timp.