S-a făcut mare caz de investitorii germani atraşi de către Klaus Iohannis pe meleaguri sibiene. Aceştia ar fi venit, chipurile , datorită numelui german - cam stâlcit, la drept vorbind, fiindcă in germana literară corect ar fi fost Johannes! - al primarului sibian. Nu a fost decât o intoxicare, specifică „maşinii de propagandă" aflate permanent la datorie, care l-a umflat, ca pe un balon de săpun, pe mediocrul „premier de o noapte"...peste noapte. Iată a stăteau lucrurile în 2007, anul de vârf al municipiului Sibiu, când acesta a deţinut, alături de Luxemburg, titlul de Capitală Culturală a Europei, conform agenţiei de ştiri „Rompres": „Printre cei mai importanţi investitori germani direcţi în sectorul industrial din România se numără producătorii de componente auto Draxlmaier, INA Schaeffler, ThyssenKrupp, Leoni Wiring Systems, Continental, companii care au creat zeci de mii de locuri de muncă în zonele in care au investit, a spus oficialul roman (N.R.: Vladimir Ciobănaşu, ministru consilier în cadrul Ambasadei României din Germania). Cei mai mulţi au preferat însă locaţiile din vestul ţării, motivaţia principală fiind apropierea de graniţa cu UE." (,,Investiţiile germane în România, peste 1,75 miliarde euro" - 21 Ianuarie 2008, Rompres).

Ardelenii pretind că sunt oameni înţelepţi şi docili. Conflictele izbucnite în această parte a ţării ating, câteodată, proporţii inimaginabile. Noi, ca spectatori, când asistăm la aceste dispute, indiferent de natura lor, rămânem resemnaţi. Probabil pentru că s-a creat un fel de mit în privinţa Ardealului şi ardelenilor! Oare suntem prea laşi sau suficient de comozi în gândire ca să privim dincolo de aparenţe, dincolo de faţadă? Însă în toate aceste conflicte sunt şi „actori" nevinovaţi... Ei încearcă să-şi facă dreptate cu „armele" legii! Iar astăzi, ştim cu toţii că această abordare a rămas doar o himeră şi ai toate şansele să mori cu zile şi cu legea în mână.