VerticalNews a alcătuit topul celor mai înstăriți 50 de țigani din România. Pentru a calcula averile acestora am luat în calcul activitatea economică înregistrată la ReCom, valoarea afacerilor, dar mai ales ceea ce au declarat ei înșiși, plus ceea ce au afișat în spațiul public: aurul și bijuteriile, palatele și alte locuințe, terenurile și mașinile. Țiganii au două astfel de momente în care își prezintă bogăția. Unul este Săptămâna Mare de dinainte de Paști, iar celălalt sărbătoarea Sfintei Marii din data de 8 septembrie.

Încurajat de atitudinea indiferentă a autorităţilor, care nu l-au arestat şi nu au pus în practică decizia justiţiei, condamnatul Angelo Perelli a avut tupeul să ceară reabilitarea în anul 2008, deşi nu a executat nici măcar o zi de închisoare din cei doi ani şi jumătate la care a fost condamnat! Mai mult, acesta a indus în eroare justiţia, atunci când s-a adresat Judecătoriei Sibiu, Compartimentul de executări penale - cel care trebuia de fapt să vegheze la aplicarea legii şi să se ocupe de încarcerarea infractorului! - făcând referire doar la cele două sentinţe ale Judecătoriei şi Tribunalului Sibiu şi omiţând, în mod deliberat, ultima decizie, cea Curţii de Apel Alba Iulia prin care a fost condamnat la închisoare cu executare. El a solicitat radierea cazierului judiciar, conform Deciziei penale nr. 246 din 27 iunie 2002 a Tribunalului Sibiu, care-l condamnase pe Angelo Perelli la 3 ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei şi o perioadă de 6 ani termen de încercare. Pentru că trecuseră cei şase ani, italianul a susţinut că a intervenit reabilitarea sa de drept şi doreşte, ca orice om „devenit cinstit", ştergerea cazierului. Perelli a tăinuit Decizia penală nr. 777 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, care îl condamnase la 2 ani şi 6 luni închisoare cu executare! Individul  a ales din noianul de sentinţe penale doar pe aceea care i-a convenit, făcând abstracţie de hotărârea ultimei instanţe, care-l condamna la 2 ani şi 6 luni închisoare cu executare, definitiv şi irevocabil.

Relaţia dintre Ministerul de Interne al  Germaniei, S.R.I. şi... P.N.L.

Prima intervenţie directă a Germaniei în politica românească şi totodată amestec în treburile interne ale României a fost realizată în anul 2000, când Otto Schily, ministrul de Interne al Germaniei la vremea respectivă a vizitat Sibiul, chiar la prima candidatură a lui Klaus Werner Iohannis. Aceeaşi vizită a ministrului de interne german s-a repetat şi cu două săptămâni  înainte de alegerile din anul 2004, scopul fiind asigurarea că tot Klaus Werner Iohannis va fi „ales" primar.  La vizita din anul 2000 Schily a avut o întrevedere secretă cu colonelul Nechifor Ignat, şeful S.R.I. Sibiu. Urmarea?

„Aliații nu au primit de la germani nicio cantitate de aur în contul României", îi răspunde ministrul de finanțe francez Klotz lui Brătianu în 1919, perioada în care diplomații români făceau demersuri disperate pentru a da de urma aurului României, aparent blocat în beciurile Rusiei bolșevice.

Însă atât informațiile pe care le aveau politicienii români ai vremii, cât și anumite prevederi din tratatele de pace semnate în al doilea război mondial conțin indicii că Tezaurul trecuse granițele Rusiei, către Berlin. Nu neapărat fizic, ci, cel mai probabil, sub forma unor plăți sau deconturi ruso-germane care s-au efectuat în contul aurului Regatului României.

Din păcate, la Primăria Sibiu, Serviciul Public de Poliţie Comunitară a fost transformat într-un serviciu aflat la dispoziţia personală a primarului. De aici şi puterea absolută pe care directorul Aldea Gheorghe Adrian  -  rudă cu directorul economic al Primăriei Sibiu, Viorica Bândescu, fostă Aldea - o exercită asupra subordonaţilor săi. Conducându-se după deviza latină „Divide et impera", domnul director a reuşit cu uşurinţă să transforme instituţia într-un adevărat câmp de luptă, unde oamenii se urăsc, se suspectează şi se acuză reciproc.

În municipiul Sibiu, pe strada Livezii, la numărul 46, se află sediul tipografiei germane „Honterus", Nu departe, pe aceeaşi stradă la numărul 55, găsim şi Clubul Economic German. Acest „club", la fel de exclusivist ca şi organizaţia neonazistă F.D.G.R., este cel care hotărâse candidatura lui Klaus Iohannis la alegerile prezidenţiale din anul 2010. Decizia a fost luată la întâlnirea de la Biertan din vara anului 2007, când s-a prezentat şi sloganul de campanie electorală: „Pentru ca România să arate ca Sibiul!".  Iohannis a renunţat „pe ultima sută de metri", atunci când emisarii preşedintelui în funcţie, Traian Băsescu, candidat şi el la aceleaşi alegeri,  au fluturat, pe la nasul luat la purtare de primarul sibian, posibilitatea trimiterii în instanţă a dosarelor penale ale acestuia, aflate în stand-by pe la D.N.A şi alte parchete.

Dacă în prezent utilizarea salutului nazist constituie o infracţiune penală în Germania şi Austria, pedepsită cu până la trei ani de închisoare, la noi sigur este permis, din moment ce Judecătoria Sibiu a dat curs cererii Forumului Democrat al Germanilor din România, legalizând oficial calitatea acestuia de succesor al grupului Etnic German din România, organizaţie nazistă din al Doilea Război Mondial. În fiecare an, pe data de 13 iunie, „poporul sibian" îl sărbătoreşte pe führerul local cu ocazia aniversării zilei sale de naştere. Klaus Werner Iohannis s-a născut în această zi, în anul de graţie 1959. Dacă unora numărul 13 le poartă ghinion, nu acelaşi lucru se poate spune despre primarul sibian, care la  finalul anului trecut a fost la un pas de funcţia de prim-ministru, pe care - ciudat! - acesta o numea „job", de parcă ar exista profesia de... premier!

În toamna anului 2008, în mijlocul Festivalului Naţional de Teatru, Cristian Tudor Popescu care se deplasase la Sibiu împreună cu fiii săi special pentru spectacolul « LULU » pus în scenă la Teatrul Naţional Radu Stanca, publica în ziarul Gândul din data de 10 noiembrie 2008, articolul şoc  « Monstrul obosit ».

CĂTRE

• Primarul Municipiului Sibiu, d-nul Klaus Werner Iohannis - ordonator principal de credite bugetare
• Prefectul Sibiului, d-nul Constantin Trihenea
• Guvernul României, d-nul prim ministru Emil Boc
  Scrieti comentariu (0 Comments)

Societatea de construcţii şi instalaţii INSIB S.R.L., cu sediul în strada Lector,nr.1, reprezentată legal prin Sandu Gheorghe a încheiat câteva contracte de construire a unor imobile în cartierul rezidenţial Tilişca. Faima acestei firme a crescut într-un mod negativ în doar câţiva ani, datorită modului de abordare a persoanelor cu care intră în contact. Două dintre firmele care regretă faptul că au avut de-a face cu INSIB sunt VMC INTERNATIONAL TRADING S.R.L. şi SERGIO S.R.L. Acestea au încheiat, în vara anului 2007, un contract în care INSIB se angaja ca în termen de 12 luni să construiască pentru fiecare dintre firmele mai sus menţionate câte un imobil în valoare de 85.000 euro. Firmele respective au achitat un avans în valoare de 35.00 euro, după care au început surprizele!