PÂNA LA DUMNEZEU , TE OMOARA “SFIINTI"

În decursul anilor am întâlnit oameni care au murit cu dreptatea în mână pe treptele tribunalelor, oameni disperaţi care parcă se luptau cu morile de vânt, împotriva sorţii, a sistemului sau şi mai grav, cu birocraţia bolnavă şi murdară din România.

Au ajuns bieţii oameni că la un necaz nu se gândesc cum să angajeze un avocat ci dau sfoară în ţară printre cunoştinţe doar au norocul ca cineva să cunoască vreo “ zeitate “ din ilustra administraţie.

Cu toată trâmbiţata democraţie şi integrare în U.E. sistemul de pile şi relaţii funcţionează mai bine ca niciodată şi dacă odată demult unora le era frică de temutul partid, acum“ zeii “ nu se mai tem de nimic,pentru că fiecare are partidul lui care îl apară indiferent de ce măgărie face.

Legile au ajuns să fie aplicate după bunul plac al fiecăruia, sunt ignorate dovezi, documente, cât despre gândire logică nici nu mai este cazul să vorbim deoarece în cele mai multe cazuri ea lipseşte cu desăvârşire.

În acest labirint de nedreptate s-a trezit şi familia Tellman Samson şi Ilse – Maria când în anul 1997, în baza Legii 112 din 1995, au cumpărat locuinţa de pe strada Ogorului nr.18 din Sibiu în care până la acea dată au locuit în calitate de chiriaşi.Odată cu cumpararea locuinţei, familia Tellman solicită şi atribuirea terenului aferent casei, o grădină de aproximativ 3000 mp. Această cerere a fost refuzată, motiv pentru care soţii Tellman acţionează Primăria in justiţie şi …paradoxal, nu o să vă vină să credeţi, au câştigat.Şi nu oricum, ci peste tot, Judecătorie, Tribunal, Curtea de Apel Alba. Se pare că ghinionul i-a urmărit însă deorece datorită superficialitaţii de care dau dovadă instanţele din România, în sentinţa rămasă definitivă nu este specificată suprafaţa de teren pe care Primăria avea obligaţia să le-o atribuie.

Cum în ilustra administraţie nici o omisiune sau greşeală nu scapă ne speculată, după “ îndelungi “ verificări, familiei Tellman i se atribuie numai 600 mp., restul de 2800 mp.de teren intravilan fiindu-i atribuit cu drept de folosinţă special, bineînţeles unui cetăţean german, Mihail Reisenhauer, în baza Legii 10 din 2001,lege care parcă este creată special să ofere portiţe ilegalităţilor.

Domnul Reisenhauer dacă nu era sprijinit de lacomii fabricanţi de documente false, artizani în ale retrocedării precum notarul Radu Gabriel Bucşa (care se pare că şi-a facut un ţel din astfel de spculaţii murdare) nici nu putea visa la aşa “mană cerească”… 2800 mp. de teren în apropierea unui viitor cartier rezidenţial, mai ales ca dintr-o sumedenie de motive el nu avea nici un drept la acest teren.In primul rând terenul se afla in litigiu şi nici măcar nu era dezmembrat de imobilul din care facea parte, pe de altă parte cetăţeanul german nu a fost niciodată proprietar al acestui imobil ci nişte rude ale lui decedate, care au fost despăgubite la plecarea în Germania atât de către statul român cât şi de cel german .

Şi ca să intindă imposibilul la maxim, terenul, prin intermediul aceluiaşi notar, a fost vândut după numai două săptămâni deşi nu exista decât drept de folosinţă (şi acela acordat ilegal, reţineţi !) către S.C.”Capa Prod “, cu sediul pe Calea Turnişorului (învecinat cu terenul în cauză), firmă a familiei Carabulea, pentru suma de 300.000 de euro, sumă imensă pentru cetăţeanul de rând, dar infimă pentru cei care speculează aceste tranzacţii în perspectivă . Termenul în care s-a obţinut creditul în vederea cumpărării terenului : 1 zi ! Vă vine să credeti ?

Am citit că pe vremuri notarii erau priviţi ca nişte mici Dumnezei în oraşele în care locuiau. Oamenii fără ştiinţă de carte, că erau negustori sau ţărani, se duceau la ei pentru sfaturi, pentru încheierea unor afaceri sau pur şi simplu pentru redactarea unor scrisori. Plecau de acolo mulţumiţi şi convinşi că soluţia luată este cea mai corectă şi legală pentru ei. Astăzi? Nici nu vreau să mă gândesc ce ar păţi un necunoscător de carte să fie consiliat de un notar ca domnul Bucşa, mai ales dacă la mijloc ar fi şi o miză tentantă.

Familia Tellman a dus un adevărat război cu Primăria, care a încercat tot felul de tergiversări şi tertipuri prin recursuri nejustificate. Cu toate acestea prin Decizia civilă nr.2 din 2005. Curtea de Apel Alba Iulia respinge recursul Primăriei faţă de sentinţa civilă 3130 din 2003, astfel obligativitatea întabulării întregii suprafeţe de teren (3392 mp.) devenind definitivă şi irevocabilă. Mai mult,instanţa obligă Primăria la plata daunelor în sumă de 500.000 lei pe zi de întârziere, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza acestor hotărâri, familia Tellman aplează la serviciile executorului judecătoresc Cîrja Ispas pentru punerea în executare a sentinţei, lucru care nu s-a finalizat nici după 2 ani de la rămânarea definitivă a acesteia.

Nu ştim pe cine nu a vrut să supere domnul executor, cunoscut ca fiind servil familiei Carabulea .

Insistenţele familiei Tellman de a se executa si finaliza executarea silită nu au avut ca efect decât rezilierea unilaterală a contractului de prestări servicii încheiat pentru executarea silită, documentele revenindu-le prin poştă fără nici un fel de explicaţie din partea domnului executor.

Deoarece vecinilor săi care s-au aflat în aceeaşi situaţie li s-au atribuit terenurile aferente fără nici un fel de probleme familia Tellman a considerat ca rea voinţă atitudinea Primăriei, a angajaţilor săi şi nu în ultimul rând a primarului Klaus Werner Iohanis, care nu a fost străin nici o clipă de ceea ce se intâmpla, ba chiar mai mult, a dat dispoziţii contrare hotărârilor judecătoresti, lezând astfel interesele legale ale acestei familii.

Plângerile penale făcute de către familia Tellman la Parchetul de pe langă Judecătoria şi Tribunalul Sibiu, împotriva primarului Klaus Iohanis şi a executorului judecătoresc Cîrja Ispas au rămas fără nici un rezultat.Cred că vă este cunoscut proverbul : “Corb la corb nu-şi scoate ochii”, care este valabil încă o dată şi în acest caz.

Aceeaşi soartă au avut şi sesizările facute la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Alba Iulia, împotriva primarului, a secretarului Primăriei Iordan Nicola şi a notarului Bucşa Radu Gabriel.

În rezoluţia emisă de instituţia mai sus menţionată la data de 24.09.2007 şi semnată de către doamna procuror şef serviciu Boer Liana, se concluzionează (culmea penibilităţii şi a ironiei) că (citez ):

“…nu s-a conturat în mod cert, intenţia făptuitorilor caracterizată prin scop, de a obţine pentru sine sau pentru alţii avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale, în categoria acestora, neîncadrându-se interesele sau drepturile legitime obţinute în cadrul unor demersuri îndreptăţite.” Ca urmare s-a dispus neînceperea urmaririi penale, cum altfel ?

Nu ştiu de ce fapte evidente mai avea nevoie doamna procuror ca să facă dreptate în această cauză în care încălcarea legilor este flagrantă. Dar te mai uiţi şi cine o încalca,nu ? Dacă era un om simplu acesta era demult în spatele gratiilor, pe când aşa, se schimbă situaţia deoarece avem de a face cu oameni puternic susţinuti politic, oameni bogaţi, cu dare de mănă, care nu se împiedică de nimic pentru a-şi atinge scopurile.

Indignat de rezoluţia dată de doamna procuror Boer, domnul Tellman face plângere împotriva soluţiei şi incredibil se dispune admiterea plângerii formulate şi completarea actelor premergătoare urmăririi penale, în data de 22.02.2008.

S-a revenit cu altă plângere penală şi împotriva executorului judecătoresc Cîrja. Se pare că împotriva acestuia s-a şi început urmărirea penală.

Nu ştim ce l-a ajutat pe domnul Tellman: caracterul puternic de luptător, dispus să meargă până la capăt sau norocul că anul 2008 este an electoral. Indiferent de asta, sperăm însă că se va face dreptate şi pentru un om simplu care a avut tăria de caracter să nu cedeze în faţa banului, a influenţelor şi a unor nume sonore care şi-au câştigat faima pe necazul şi disperarea celor mulţi care din păcate au abandonat obosiţi lupta.

Tudor BLAGA