De când a fost băgat în faţă, la înaintare, de către şefii lui din masoneria internaţională şi serviciile secrete germane, primarul sibian aşa-zis „neamţ",  deşi este departe de „modelul german", a devenit vizibil pentru întreaga Românie, dar şi la nivel european, mai ales că presa germană şi austriacă i-au ţinut isonul în toamna anului trecut, când cu „proiectul Iohannis" al lui Che Gargara, cel care se dă liberal sub numele de Crin Antonescu.

În anul de graţie 2007 Sibiul a fost capitală culturală a Europei, alături de oraşul Luxemburg, capitala ducatului cu acelaşi nume. Mari schimbări în bine nu s-au văzut în aspectul oraşului, care fusese prins de evenimentul respectiv cu porţile de acces vraişte, aeroportul şi gara fiind şantiere, fără şosea de centură şi cu trafic greu pe străzi, iar şoselele de pătrundere în municipiu erau sufocate de puzderia de semafoare. Lucrările de mântuială, realizate doar „de ochii soacrei", nu aveau cum să reziste prea mult în timp.

Asistăm, tot mai des, la diverse campanii, aparent nobile, susţinute de mass-media. La nivel naţional s-a lansat, chiar în preajma alegerilor prezidenţiale, o mobilizare a opiniei publice sub genericul „Noi vrem respect!". Cine dorea respect? Păi taman ex-puşcăriaşul şi escrocul Sorin Ovidiu Vântu, prin trepăduşii personali de la postul său de televiziune, „Realitatea". Că nu a fost întâmplătoare această campanie a dovedit-o şi sloganul paralel cu care Crin Antonescu a intrat în cursa pentru fotoliul de la palatul Cotroceni: „România bunului-simţ".

Eradicarea corupţiei generalizate din administraţiile locale are acum, ca prim efect, decimarea primarilor, aceşti veritabili „capi di tutti capi" ai mafiei naţionale. Decimarea era o metodă punitivă antică de pedepsire a unei unităţi militară, pentru acte de laşitate sau dezertare în masă, prin executarea câte unuia din zece soldaţi după o numărătoare întâmplătoare sau prin tragere la sorţi.

Rar ne-a fost dat să întâlnim un astfel de individ, aşa ca primarul Klaus Iohannis, care să cadă veşnic în picioare precum pisica. Oare o avea şi nouă vieţi? Tot ca pisica se lipeşte de „stăpânul" cel mai generos sau cel mai puternic, adică de partidul care-i la putere şi care este dispus să-i tolereze furtişagurile din bani public ori chiar se face părtaş la jaf. Doar la ultimele alegeri, cele prezidenţiale de la sfârşitul anului trecut, nu i-au ieşit calculele şi, mai mult, a făcut parte din echipa învinşilor, fiind premierul doar de o noapte al României. Cât tupeu trebuie să ai, ca să afirmi după acel fiasco total, că tu nu te consideri un învins, chit că echipa din care făceai parte, ba purta şi numele tău - trâmbiţatul „proiect Iohannis"! - a capotat lamentabil în faţa unui singur om? Câtă neruşinare trebuie să posezi ca să afirmi că tu nu ai pierdut, fiindcă nu ai candidat, când de fapt tu erai tocmai „arma secretă", „asul din mânecă", „el lider maximo" pe care miza toată şleahta de partide şi partiduleţe care defilaseră cu tine în frunte de parcă erai un prapur într-un alai religios?

Până în anul 1990, presa românească din luna ianuarie gemea de articole omagiale închinate zilelor de naştere ale celor doi dictatori, soţii Ceauşescu fiind veniţi pe lume şi pe capul poporului român în aceeaşi lună. Acele două evenimente erau mai importante, pentru mass-media comunistă, decât ziua de naştere a poetului naţional, Mihai Eminescu (15 ianuarie) sau Ziua Unirii (24 ianuarie). În presa aşa-zis democrată, locul pe prima pagină în, luna ianuarie a fiecărui an, a fost preluat de „celebra" vânătoare de la Balc, organizată de omul de afaceri Ion Ţiriac. Măcelul acesta, care numai a vânătoare sportivă nu seamănă, a debutat în anul 2005, cu recordul fostului prim-ministru al României, Adrian Năstase, care a împuşcat doar el singur 24 de porci mistreţi.

Ultimele alegeri pentru funcţia de Preşedinte al României au fost, de departe, cele mai spectaculoase de la răsturnarea regimului comunist şi până în prezent. Rar ne-a fost dat să mai vedem o asemenea mobilizare şi coalizare de forţe ostile fostului şi actualului Preşedinte, Traian Băsescu. S-au adunat - că adunături au fost! - de-a valma partide, sindicate, o.n.g.-uri şi trusturi de presă, toate şi toţi împotriva unui singur om. Mass-media nu mai prididea, de dimineaţa până noapte târziu, să arunce cu fel şi fel de acuzaţii, unele de-a dreptul absurde, în candidatul Traian Băsescu, ridicând, în paralel, osanale celorlalţi principali adversari ai Preşedintelui.

Crin Antonescu vorbeşte de bun-simţ, la fel ca si austriecii care au pus labele pe Petrom. Asta-i culmea ipocriziei! Şi cei de la OMV - peştele mic care l-a înghiţit pe cel mare (Petrom)! - dar şi Dinu Patriciu, afaceristul veros din spatele lui Antonescu, au jefuit cu NESIMŢIRE petrolul românesc şi, din cauza acestor rechini plătim la benzinării şi în magazine, la preţuri occidentale, deşi avem salarii mai apropiate de Burkina Faso.

Citim aproape zilnic presa locală pe internet şi nu ne rezumăm doar la articole, ci parcurgem şi comentariile cititorilor, unele dintre ele fiind chiar mai reuşite decât materialele de presă comentate. Nici nu ne miră, deoarece sunt mulţi sibieni mai talentaţi şi mai culţi decât cei care-şi zic jurnalişti, la nivelul municipiului Sibiu, deşi nu au nimic în comun cu această profesie.