Rar ne-a fost dat să întâlnim un astfel de individ, aşa ca primarul Klaus Iohannis, care să cadă veşnic în picioare precum pisica. Oare o avea şi nouă vieţi? Tot ca pisica se lipeşte de „stăpânul" cel mai generos sau cel mai puternic, adică de partidul care-i la putere şi care este dispus să-i tolereze furtişagurile din bani public ori chiar se face părtaş la jaf. Doar la ultimele alegeri, cele prezidenţiale de la sfârşitul anului trecut, nu i-au ieşit calculele şi, mai mult, a făcut parte din echipa învinşilor, fiind premierul doar de o noapte al României. Cât tupeu trebuie să ai, ca să afirmi după acel fiasco total, că tu nu te consideri un învins, chit că echipa din care făceai parte, ba purta şi numele tău - trâmbiţatul „proiect Iohannis"! - a capotat lamentabil în faţa unui singur om? Câtă neruşinare trebuie să posezi ca să afirmi că tu nu ai pierdut, fiindcă nu ai candidat, când de fapt tu erai tocmai „arma secretă", „asul din mânecă", „el lider maximo" pe care miza toată şleahta de partide şi partiduleţe care defilaseră cu tine în frunte de parcă erai un prapur într-un alai religios?
Până în anul 1990, presa românească din luna ianuarie gemea de articole omagiale închinate zilelor de naştere ale celor doi dictatori, soţii Ceauşescu fiind veniţi pe lume şi pe capul poporului român în aceeaşi lună. Acele două evenimente erau mai importante, pentru mass-media comunistă, decât ziua de naştere a poetului naţional, Mihai Eminescu (15 ianuarie) sau Ziua Unirii (24 ianuarie). În presa aşa-zis democrată, locul pe prima pagină în, luna ianuarie a fiecărui an, a fost preluat de „celebra" vânătoare de la Balc, organizată de omul de afaceri Ion Ţiriac. Măcelul acesta, care numai a vânătoare sportivă nu seamănă, a debutat în anul 2005, cu recordul fostului prim-ministru al României, Adrian Năstase, care a împuşcat doar el singur 24 de porci mistreţi.
Ultimele alegeri pentru funcţia de Preşedinte al României au fost, de departe, cele mai spectaculoase de la răsturnarea regimului comunist şi până în prezent. Rar ne-a fost dat să mai vedem o asemenea mobilizare şi coalizare de forţe ostile fostului şi actualului Preşedinte, Traian Băsescu. S-au adunat - că adunături au fost! - de-a valma partide, sindicate, o.n.g.-uri şi trusturi de presă, toate şi toţi împotriva unui singur om. Mass-media nu mai prididea, de dimineaţa până noapte târziu, să arunce cu fel şi fel de acuzaţii, unele de-a dreptul absurde, în candidatul Traian Băsescu, ridicând, în paralel, osanale celorlalţi principali adversari ai Preşedintelui.
Crin Antonescu vorbeşte de bun-simţ, la fel ca si austriecii care au pus labele pe Petrom. Asta-i culmea ipocriziei! Şi cei de la OMV - peştele mic care l-a înghiţit pe cel mare (Petrom)! - dar şi Dinu Patriciu, afaceristul veros din spatele lui Antonescu, au jefuit cu NESIMŢIRE petrolul românesc şi, din cauza acestor rechini plătim la benzinării şi în magazine, la preţuri occidentale, deşi avem salarii mai apropiate de Burkina Faso.
Citim aproape zilnic presa locală pe internet şi nu ne rezumăm doar la articole, ci parcurgem şi comentariile cititorilor, unele dintre ele fiind chiar mai reuşite decât materialele de presă comentate. Nici nu ne miră, deoarece sunt mulţi sibieni mai talentaţi şi mai culţi decât cei care-şi zic jurnalişti, la nivelul municipiului Sibiu, deşi nu au nimic în comun cu această profesie.
Din funcţia de procuror şef al biroului Teritorial Sibiu - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Laura Codruţa Kövesi a fost propulsată, în data de 2 octombrie 2006, direct în fotoliul de procuror general al României, la doar 33 de ani. Principiul de bază în această selecţie a fost „fata lui tata”, tata, Ion Lascu, fiind singurul dinozaur comunist care a rezistat, după revoluţie, în funcţia de prim-procuror, acesta fiind şef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş, din 1980 şi până în prezent. Dacă tot s-a bătut apa în piuă despre întâlnirile lui Băsescu cu personaje din lumea interlopă, despre relaţiile procurorului Lascu cu grupările ţigăneşti din Mediaş s-ar putea scrie mult şi bine.
Iată că a devenit un obicei ca în luna iunie, a fiecărui an, să sărbătorim, prin intermediul presei sibiene, aniversarea naşterii unicului şi inegalabilului măreţ conducător de „burg”, Klaus Werner Iohannis, slăvit fie în veci numele său! Anul acesta, pe 13 iunie – nu pentru toţi cifra aceasta aduce ghinion! – a împlinit frumoasa vârstă de cincizeci de ani, motiv ca osanalele de rigoare să fie mai ample şi mai intense.
Motto: „Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere." (proverb românesc)
Asistăm, de un timp încoace, la o ofensivă brutală împotriva vârstnicilor. Deşi, imediat după evenimentele din decembrie 1989, proaspătul capitalism de junglă a făcut rapid nişte concesii tocmai acestei categorii sociale. Prin micşorare vârstei de pensionare nu s-a urmărit decât eliberarea posturilor, dar nu pentru a fi ocupate de cei din generaţia tânără, ci pentru ca acele unităţi de producţie să fie mai repede lichidate, iar utilajele vândute la fier vechi. Strategia respectivă a fost combinată cu recompensele băneşti substanţiale pentru aşa-zisele disponibilizări şi scopul a fost atins: dizolvarea clasei muncitoare şi distrugerea economiei româneşti. Din ţară producătoare am devenit una strict consumatoare şi de prestări servicii, acestea din urmă culminând cu prostituţia fizică şi intelectuală.
Recent, mai precis în data de 28 ianuarie a.c., a avut loc o aşa-zisă dezbatere publică pe marginea proiectului unui mega-ştrand în pădurea Dumbrava. De fapt această dezbatere publică a fost „bisată”, după ce la prima întâlnire au participat mai mulţi ziarişti decât cetăţeni. Nici această a doua informare publică nu a avut un număr prea mare de participanţi. Concret, au fost de faţă 27 de participanţi, dintre care 17 au votat împotriva acestui proiect aberant.
Motto: „Poţi să păcăleşti câţiva oameni tot timpul şi toţi oamenii o perioadă , dar nu poţi să păcăleşti toţi oamenii tot timpul.” (Abraham Lincoln)
Cu propria imagine promovată de evenimentul „Sibiu, capitală culturală europeană – 2007”, deşi meritele iniţiativei aparţineau altora, lăudat de presa naţională şi internaţională, premiat şi decorat din toate părţile, după opt ani petrecuţi ca despot absolut al Sibiului, iată că primarul dă dovadă că a pierdut simţul măsurii şi consideră oraşul nostru prea mic pentru un conducător atât de mare.
Articole
