Investigatii

INCREDIBIL: F.D.G.R. a devenit în mod oficial organizaţie nazistă!

Puterile Aliate din Al Doilea Război Mondial au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu  din 12 septembrie […]

Puterile Aliate din Al Doilea Război Mondial au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Prin aceeaşi lege s-a hotărât şi confiscarea tuturor averilor imobile ale respectivei organizaţii naziste, aşa că este falsă teoria, acreditată de către reven­dicatori, privind naţionalizarea de către comunişti a imobilelor aparţinând etniei germane din România.
În data de 26 februarie 2007,  preşedintele F.D.G.R. – organizaţia Sibiu şi  consilier local la vremea respectivă, Hans Klein, preotul evanghelic care-şi turna enoriaşii la Securitate, conform CNSAS, a solicitat Judecătoriei Sibiu recunoaşterea calităţii de succesor al Grupului Etnic German pentru FDGR. Se vede, din nou, că istoria este ciclică şi se repetă la anumite perioade de timp, deoarece biserica pe care o reprezintă Hans Klein şi-a mai dat mâna cu partidul nazist şi în data de 11 august 1942.
Hans Klein, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a chemat în judecată municipiul Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi petentul Hans Klein) din totalul de 23. Numitul Hans Klein a solicitat prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu următoarele: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”. Instanţa a admis cererea preşedintelui organizaţiei F.D.G.R. a municipiului Sibiu, Hans Klein şi prin Sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu nr. 2790, din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007 a doamnei judecător Maria Morar, Forumul Democrat al Germanilor pului Etnic German. Sentinţa nu a fost atacată de nimeni şi astfel a rămas definitivă. Judecătoarea nu a ţinut cont de faptul că reclamantul nu a prezentat nici un temei juridic (art.114 din Codul de procedura civila) în baza căruia se putea pretinde succesorul de drept al Grupului Etnic German, iar lipsa unui temei legal nu poate fi acoperită prin declaraţiile martorilor.
Aşa că, în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este succesorul unei organizaţii naziste. Oricine ştie că nu te poţi declara succesor al unei organizaţii, partid, asociaţii sau fundaţii fără să-i preiei automat statutul. Deci, F.D.G.R şi-a însuşit obligatoriu, prin această succesiune, statutul şi doctrina nazistă, deşi ei susţin că s-au declarat succesori doar pentru a putea revendica nişte „bagatele” de imobile!
Ce refuză cu îndârjire să observe magistraţii sibieni este faptul că Hans Klein, când şi-a chemat şeful şi colegii de la F.D.G.R. în judecată nu a solicitat în cererea de chemare în judecată doar calitatea de succesor al Grupului Etnic German, ci şi-a declarat organizaţia, Forumul Democrat al Germanilor din România ca fiind CONTINUATOR AL GRUPULUI ETNIC GERMAN, împrejurare care agravează consecinţele penale ale faptei. Apropos de aceşti saşi, care se dau în judecată pe ei înşişi,  deoarece tot spunea Johannis, ironic, că o să se dea în judecată singur, fiindcă trebuia să restituie, conform deciziei Curţii de Conturi, „sporurile speciale” acordate tot de el pentru sine şi restul bugetivorilor din subordine…  Înseamnă că la saşii sibieni a devenit un obicei să se dea singuri în judecată şi să câştige întotdeauna!
Sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007 a încălcat Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.”  Ori, Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, care prevedea la articolul 15: „dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, nepermiţând în viitor existenţa unor astfel de organizaţii”,  aşa că prin sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, emisă de judecătoarea Morar Maria,  din cadrul Judecătoriei Sibiu,  care a decis că Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este succesorul organizaţiei naziste Grupul Etnic German s-a încălcat până şi legea fundamentală a statului român, Constituţia.
Aceeaşi judecătoare Maria Morar nici măcar nu a catadicsit să anunţe Parchetul despre acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu, în data de 26 februarie 2007, de către Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu a F.D.G.R.-ului, care solicita să se constate „calitatea de succesor în drepturi  al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)” şi nici nu a înştiinţat acelaşi Parchet în legătură cu propria ei decizie judecătorească de admitere a cererii, deşi avea această obligaţie.
Prin sentinţa civilă sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, s-au mai încălcat următoarele legi: Convenţia de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 şi Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României.
Justiţia sibiană a permis reactivare unei organizaţii etnice care prin membrii ei fanatizaţi a comis crime împotriva umanităţii!
Noi ne-am făcut datoria de jurnalişti, sesizând opinia publică prin numeroase articole publicate în revistele „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”, dar am depus şi plângere penală în data de 4 iunie 2010 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu. Aceasta a fost pasată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Plângerea era îndreptată împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Despre soluţia NUP (neînceperea urmăririi penale) la Dosar 3345/P/2010 din data de 5 mai 2011, aparținând procurorului Blînda Tudor Andrei, după 11 luni de tergiversare a cercetării, am scris pe larg în articolul intitulat „Obedienţa faţă de F.D.G.R., blândul procuror Blînda şi soluțiile sale împă­ciuitoare”, publicat în revista „Justiţiarul sibian” din 20 septembrie 2011 (http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/atitudini/463-obedienta-fata-de-fdgr-blandul-procuror-blinda-si-solutiile-sale-impaciuitoare.html).  Am înaintat plângere împotriva Rezoluţiei procurorului Blînda în data de 28 iunie 2011. În 15 iulie 2011 se pronunţă, la fel de superficial, prim-procurorul adjunct al parchetului de pe lângă judecătoria Sibiu, doamna Paraschiva Turcu, care bineînţeles că a menţinut rezoluţia nelegală a subalternului. Semnatarul acestui articol a înaintat la Judecătoria Sibiu plângere împotriva soluţiei procurorilor (Dosar nr. 10979/306/2011), care s-a judecat la data de 17.01.2012, amânând soluţia pentru data de 31.01.2012, când a respins plângerea. Iniţial judecătorul dosarului a fost doamna Draşoveanu Corina Ionela, preşedinta Judecătoriei Sibiu. La termenul din 11.10.2010 doamna judecătoare a depus o declaraţie de abţinere, care a fost respinsă, dar după scurgerea mai multor termene s-a ajuns ca în final să se îndeplinească dorinţa doamnei preşedinte, care s-a spălat pe mâini precum Pilat din Pont şi cauza a ajuns să fie judecată de doamna judecător Hămbăşan Bianca, soţia celui care tocmai a retrogradat echipa de fotbal Voinţa Sibiu în divizia secundă şi a devalizat ATCOM Sibiu, fosta  Uniune Judeţeană a Cooperativelor Meşteşugăreşti.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a decis neînceperea urmăririi penale, eternul NUP atunci când este vorba de primarul sibian Klaus Werner Iohannis (protejat pe considerente politice, având în vedere că reprezintă interesele germane în România, iar Germania conduce U.E.) sau acoliţii lui. Însă acelaşi parchet a solicitat în in­stanţă (Dosar nr. 13354/306/2010) revizuirea şi anularea deciziei prin care F.D.G.R. devenise succesor al Grupului Etnic German, pe baza aceloraşi probe depuse de subsemnatul în plângerea penală! O atitudine mai contradictorie decât aceasta nici că se poate. Deci, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu prin  acţiunea de revizuire depusă în instanţă ne dau dreptate, dar, pe altă parte, prin NUP-ul acordat cu largheţe, infirmă adevărurile susţinute de noi şi totodată chiar de ei în cele două procese intentate de acelaşi  Parchet, desfăşurate la Judecătoria şi Tribunalul Sibiu în dosar nr. 13354/306/2010. În ceea ce priveşte acţiunea Parchetului, instanţele sibiene au admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire. Trecuseră mai bine de trei ani de la decizia iresponsabilă a judecătoarei Maria Morar, în acel proces judecat pe ascuns, fără „tam-tam”, în care F.D.G.R. s-a dat practic pe sine însuşi în judecată, din moment ce reclamant era F.D.G.R. Sibiu (prin Hans Klein, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu), iar pârâţi erau municipiul Sibiu prin primarul Klaus Werner Iohannis (preşedinte F.D.G.R. la nivel naţional) şi Consiliul Local Sibiu (unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri, printre care şi „petentul” Hans Klein, din totalul de 23). „Normal” că procesul a fost câştigat, din moment ce pârâţii (unii si aceiaşi cu „pârâcioşii”) nu s-au prezentat în instanţă, interesul lor fiind ca să se admită cererea depusă de Hans Klein, acesta fiind împins de la spate în demersul său de către şeful său suprem pe linie de F.D.G.R., Klaus Iohannis.
Pentru a înţelege gravitatea resuscitării organizaţiei naziste Grupul Etnic German ((Deutsche Volksgruppe), reamintim ce a reprezentat această organizaţie etnică în România şi Europa
Sub presiunea Germaniei naziste, la 21 noiembrie 1940, în România a fost emis Decretul – Lege nr. 830 pentru constituirea Grupului Etnic German din România. Acest grup etnic a fost o organizaţie cu statut de persoană juridică, subordonată direct capitalei celui de-al treilea Reich. „Cetă­ţenii germani ai ţării (România – n.n.), înmănuncheați în Grupul Etnic German, constituiau o corporaţie de drept public, pusă sub protecţia Germaniei de care era direct şi în primul rând dependentă” (c.f. Michael Kroner, Horst Göbel, „Vor 50 Jahren. Flucht-Deportation-Enteignuug-Entrechtung”, pag. 54, Nürnberg, 1994). După 21 noiembrie 1940, „Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) a căpătat un statut de semi-autonomie în cadrul statului român, iar o organizaţie a sa şi-a schimbat numele în „N.S.D.A.P. der Deutchen Volksgruppe în Rumaniein” (Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din României). Acesta şi-a creat şi o organizaţie de tineret, „Deutsche Jungend in Romanien” (Tineretul german din România) (c.f. „Armata română 1941-1945″, Cornel Scates, Horia Şerbănescu, Cap. „Cetăţeni români în armate străine” şi „Magazin istoric” nr. 5/2001, dr. M. Tejchunean „Voluntari români în Waffen SS”). Conform aceloraşi surse: „au fost înfiinţate, de asemenea, o serie de organizaţii paramilitare (în România – n.n.) după modelul celor deja existente în Reich: „Einsatz Stafflen” şi „Deutsche Mannschaft”, care erau echivalentul germano-român al lui „Allgemeine SS” şi „SA” şi cuprindeau 31.000 de persoane.  În iarna 1940-1941, prin operaţiunea „1000 Mann Aktion”,  realizată în biroul Reichsführer-ului Heinrich Himmler şi condusă în România de către Andreas Schmidt, a fost încorporat primul lot de etnici germani de cetăţenie română (saşi şi şvabi) în unităţi Waffen SS, aflate toate sub comanda directă a Reichsführer-ului SS (comandantul suprem al SS-ului) Heinrich Himmler. Iată ce afirma Himmler, șeful SS-ului și al Poliției Secrete de Stat, poliția politică cunoscută cu numele abreviat Gestapo, în discursul său din 9 iunie 1942: „Tot ceea ce facem trebuie să fie justificat în raport cu strămoşii noştri. Dacă nu regăsim această legătură morală, cea mai profundă şi cea mai de nădejde, pentru că e cea mai naturală, nu vom fi în stare, la nivelul la care ne aflăm, să învingem creştinismul şi să construim acest Reich germanic care va fi o binecuvântare pentru întreg pământul. De milenii, este de datoria rasei blonde să domine planetă şi să-i aducă întotdeauna fericirea şi civilizaţia.”
Ca să nu mai existe dubii de interpretare, iată ce spune chiar un etnic german William Totok, scriitor de origine germană (şvab) din Banatul românesc în lucrarea sa „Germanii din România între nazism şi stalinism”: „Pe 27 septembrie 1940, în fruntea Grupului Etnic German este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurta vreme după instalarea în fruntea comunităţii, Schmidt şi ceilalţi nazişti radicali înfiinţează, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul Naţional – Socialist Muncitoresc German al Grupului Etnic German din Romania (NSDAP der DVGR). Printr-un decret de lege publicat pe 20 noiembrie 1940, statul na­ţional-legionar român al lui Antonescu acordă Grupului Etnic o largă autonomie, devenind personalitate juridică de sine stătătoare. Astfel, Grupul Etnic German devine un soi de stat în stat, cu largi drepturi privind organizarea învăţământului, a presei şi a vieţii bisericeşti. Schmidt practică o politică de supunere totală faţă de Germania hitleristă, transformând partidul nazist autohton în instrumentul principal de conducere al Grupului Etnic.”  Întregul material al scriitorului german William Totok a fost prezentat în cadrul seminarului internaţional „Minorităţi, moşteniri culturale, civilizaţie româ­neasca contemporană” (Bucureşti, 21-22 octombrie 2003) şi publicat în „Observator cultural” nr. 197.
Comportamentul slugarnic al conducătorilor României,         trădarea poporului în mod perfid
Calea spre retrocedări către minorităţi a deschis-o C.D.R. sau ce a mai rămas din aceasta la sfârșitul mandatului 1996 – 2000 prin OUG 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităţilor cetățenilor aparținând minorităţilor naționale din Romania. Începând din anul 2000, când la putere a venit PSD, iar Adrian Năstase a devenit prim-ministru, România adoptă, prin reprezentanţii săi legitimi, o atitudine obedientă umilitoare în faţa Germaniei. Dacă americanii ne-au impus pentru accederea în NATO să recunoaştem comiterea Holocaustului în ţara noastră şi să renunţăm la stagiul militar obligatoriu – România rămânând în felul acesta, practic, fără armată! – nemţii au fost mult mai agresivi cu impunerilor pentru acceptare în Uniunea Europeană. Astfel, Germania a obligat România să cedeze Banca Comercială Română (BCR) şi PETROM S.A., ambele către Austria şi să restituie absolut tot ceea ce revendică minoritatea germană care a mai rămas în România, dar să se retrocedeze imobilele şi către şvabii şi saşii emigraţi în RFG, deşi aceştia fuseseră despăgubiţi pentru locuinţele la care renunţaseră, atât de autorităţile ro­mâne, la plecare, cât şi de cele germane la instalare. Ca urmare, Adrian Năstase, în dublă calitate, de premier şi preşedinte PSD, semnează,  în data de 13 iunie 2001, un protocol cu Klaus Werner Iohannis, preşedinte FDGR şi primar al Sibiului, prin care statul român se obligă să retrocedeze toate imobilele pe care le vor revendica etnicii germani prin Consistoriul Bisericii Evanghelice, FDGR şi persoane private, indiferent de cetăţenia acestora. A fost un frumos cadou pentru Führer-ul sibian, deoarece pe 13 iunie acesta îşi sărbătorea ziua de naştere.
Pentru aceste fapte, dintre care cea mai gravă este vânzarea PETROM-ului şi a resurselor de petrol ale României pe mai nimic, trebuia să fie judecat Adrian Năstase, pentru înaltă trădare de tară, nu pentru fleacuri ca: „termopane” , „ mătuşa Tamara” sau  „trofeul calităţii”! Oricum, la fel proceda discipolul său, Victor Ponta, care, ca primă măsură, după instalarea sa ca premier la sfârșitul lunii aprilie a acestui an, a avut grijă să intervină în actul de justiţie cu o totală lipsă de scrupule pentru ca mentorul său, Adrian Năstase, să iasă „basma curată” în procesul „Trofeul calităţii”, în care fusese condamnat la închisoare de o primă instanţă.
Politica retrocedărilor bezmetice către etnicii germani  a fost continuată şi de următorul premier, Călin Popescu-Tăriceanu. Acesta a dat undă verde sinistrului ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, cel care a distrus Întreprinderea Cinematografică şi a retrocedat castelul Bran în condiţii dubioase, să retrocedeze şi muzeul Brukenthal din Sibiu către Biserica Evanghelică. Iorgulescu a umblat nu doar cu părul vopsit, ci şi cu „cioara vopsită”, acceptând de bun un aşa-zis testament al baronului Brukenthal, prin care acesta îşi dona parte din bunuri, inclusiv colecţiile de artă şi imobilul care le adăpostea, către Bise­rica Evanghelică. Total fals, fiindcă Samuel Brukenthal era de religie romano-catolică, deoarece în  Cancelaria Aulică a Imperiului habsburgic, pe care o reprezenta ca şef în Transilvania, nu se primeau decât catolici! Acesta îşi lăsase parte din avere comunităţii sibiene, în întregul său, nu doar evan­ghelicilor, a căror religie nici măcar nu o împărtăşea.
Mai mult, tot din guvernul Tăriceanu a făcut parte şi arăboaica Ingrid Zaarour (născută în Liban), „protejata” lui Bogdan Olteanu, la vremea respectivă preşedintele Camerei Deputaţilor, care a şi propulsat-o ca şefă  a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP). Aceasta  demarase acţiunea de retrocedare pentru saşii emigraţi în Germania, printr-o Ordonanţă de U­r­genţă a Guvernului, deşi aceştia mai fuseseră despăgubiţi de două ori, aşa cum am arătat mai sus. Datorită sesizării depuse de către publicaţia noastră la Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din camera Deputaţilor, acea Ordonanţă sama­volnică şi nedreaptă a fost stopată.
Iată că acum, odată cu instalarea noului guvern USL,  Tăriceanu revine din nou, cu aceeaşi misiune de retrocedare fără temei legal, din postura de şef al unei comisii privind restituirea proprietăţilor. Această atitudine antiromânească este cauzată de politica slugarnică faţă de Germania, care conduce Europa cum nici chiar Hitler nu a visat. Nu doar România stă în poziţie de drepţi în faţa jandarmului european, ci toate ţările de pe continent, mai puţin Anglia. Până şi „cocoşul galic” are atitudinea unei galinacee jumulite în faţa „ursului” berlinez! Din aceleaşi considerente, care ţin de umilinţă şi lipsă de verticalitate naţională, conducătorii Ro­mâniei nu îndrăznesc să ceară plata datoriei istorice de 18,8 miliarde de euro, pe care Germania o are faţă de ţara noastră, în urma contractului de Clearing semnat între Guvernele României şi Germaniei la 23 martie 1939. La fel, dosarele penale ale lui Klaus Werner Iohannis au fost stopate sau dosite, ca să nu supărăm Germania, ale cărei interese în România le reprezintă primarul sibian mai abitir ca ambasadorul neamţ.
Dar, revenind la oficializarea FDGR-ului ca succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German şi la decizia din dosarul nr. 10979/306/2011, de respingere a plângerii împotriva soluţiilor procurorilor, anunţăm pe această cale că nu am abandonat lupta împotriva nelegiuirii şi ne vom adresa Curţii Europene a Drepturile Omului. Acesta o să fie doar următorul pas, deoarece, prin relansarea unei organizaţii naziste, condamnate internaţional pentru crime de război, se încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului! În continuare, o să sesizăm opinia publică internaţională cu privire la tolerarea de către statul român a unei organizaţii naziste pe teritoriul României. În special ne vom adresa statului Israel, reclamând şi faptul că domnul deputat Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, deşi a fost anunţat de noi despre reactivarea organizaţiei Grupul Etnic German, a preferat să-l decoreze pe chiar preşedintele acestei organizaţii hitleriste resuscitate, Klaus Iohannis , cu medalia  „Prieten al comunităţii evreieşti” în data de 12 iulie 2010. Avem toate dovezile că Aurel Vainer a fost contactat de subsemnatul în data 9 iulie 2010, când i-am şi trimis prin intermediul adresei de e-mail articolul „Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial” (pe Internet la adresa: http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/atitudini/388-forumul-democrat-al-germanilor-din-romania-fdgr-condus-de-klaus-iohannis-se-declara-oficial-continuatorul-partidului-nazist-din-al-doilea-razboi-mondial.html), apărut în revista „Justiţiarul sibian” din 22 iunie 2010, împreună cu toate probele aferente, documente pe care le prezentăm şi aici în facsimile. De fapt, decorarea respectivă a reprezentat chiar „răspunsul”  lui Klaus Iohannis la articolul din 22 iunie, cu trei săptămâni înainte de decorare. Reacţia previzibilă  a acestui Führer al FDGR, la acuzele aduse în materialul de presă respectiv,  a fost să cerşească – sau să ordone, prin intermediul masoneriei internaţionale din care face parte –  propria decorare de către evreii din România. De asemenea, tot în data de 9 iulie 2010 a fost înştiinţat şi domnul  Maximillian Marco Katz, directorul Centrului de monitorizare şi combatere a antisemitismului din România, despre decorarea care urma să aibă loc în 12 iulie 2010, dar în zadar, interesele politice primând în faţa raţiunii şi a bunului simţ. Detalii se regăsesc în articolul intitulat „Evreii din România au decorat un hitlerist autodeclarat” (pe Internet: http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/atitudini/413-evreii-din-romania-au-decorat-un-hitlerist-autodeclarat.html) publicat în revista „Justiţiarul sibian” din data de 27 septembrie 2010. Închei prin a cita din finalul acestui articol: „Pentru domnul deputat şi preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Aurel Vainer, a fost mai important interesul personal de a avea o uşă deschisă la un posibil viitor prim-ministru, decât principiile comunităţii pe care o reprezintă ca preşedinte şi deputat. Probabil că domnia sa nu realizează imensul deserviciu pe care l-a făcut evreilor din România şi nici absurdul situaţiei! Oricine va putea să afirme, de acum înainte, în temeiul precedentului creat de domnul Vainer şi bazându-se doar pe logica elementară, că nu a existat nici un Holocaust, din moment ce un preşedinte al unei comunităţi evreieşti îl decorează pe conducătorul unei organizaţii etnice germane (F.D.G.R.), cu toate că a fost avertizat că aceasta a devenit oficial, în urma propriei solicitări, succesoarea unei organizaţii naziste din timpul războiului (Grupul Etnic German), recunoscută ca atare de toate forurile internaţionale, cât şi de istorici. Concret şi mai pe scurt: urmaşii victimelor l-au medaliat pe succesorul călăilor! La fel de previzibil ca şi Klaus Iohannis, probabil că deputatul Aurel Vainer, o să afirme, în cazul în care va fi nevoit să dea explicaţii celor pe care-i reprezintă, că medalia a fost acordată primarului Sibiului, nu preşedintelui organizaţiei neofasciste F.D.G.R…  Fals, domnule Vainer, fiindcă este vorba de una şi aceeaşi persoană!”

Marius Albin MARINESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*