Atitudini

In privinta Rosiei Montana sa ne deschidem ochii si mintile si sa ne gandim mai bine

Încă îşi mai aminteşte de o întâmplare de acum 25-30 de ani, când lui Ceauşescu, care survola zona unde Ovidiu […]

Încă îşi mai aminteşte de o întâmplare de acum 25-30 de ani, când lui Ceauşescu, care survola zona unde Ovidiu Bojor a crescut, i s-a şoptit de unul din anturaj că jos este sulf,dar, de fapt, era Pietrosul Călimanului. A urmat un gest al dictatorului trasat cu mâna de la stânga la dreapta şi o indicaţie precisă „radeţi, scoateţi sulful”. Sfatul oamenilor de ştiinţă, al experţilor, geologilor, a fost inutil. Ceaşcă a dat ordin şi s-a făcut şantier, s-a decopertat complet acel munte superb şi s-a distrus vegetaţia. Normal, a început să se macine rocă de rocă, cu un consum de energie electrică extraordinar de mare. Cu chiu, cu vai, dintr-o tonă de minereu s-au scos doar  20 de grame de sulf. După circa cinci ani s-a oprit totul ca nerentabil, dar ca în acel loc să mai crească vegetaţie sunt necesari să treacă o sută de mii de ani. Asta pentru că trebuie să se instaleze licheni, muşchi, arbuşti mici şi aşa mai departe. Istoria se repetă în cazul proiectului Roşia Montană – Gold Corporation Gabriel din Canada. Oamenii de ştiinţă din mai multe domenii au înaintat la Tribunalul din Alba Iulia un memoriu, dar se pare că-n zonă oficialităţile au fost cu toate corupte. La insistenţele reclamanţilor, procesul s-a mutat la Braşov, unde magistraţii au decis stoparea definitivă a exploatării de la Roşia Montana. Gabriel et Company au plecat cu coada între picioare, dar convinşi că „în noua legislatură vom găsi oameni care să ne înţeleagă”. Poate nu vă vine să credeţi, din acel moment însă s-a declanşat pe micile ecrane o campanie stupidă, iresponsabilă şi neloială, care afirmă că „alocăm 4 miliarde de euro pentru bunăstarea localnicilor din roşia Montana”. Academicianul spune că-n documentaţia pregătită de echipa pe care a coordonat-o a arătat ce înseamnă distrugerea acestui tezaur cuprinzând nu numai Roşia Montană, ci şi munţii Pădurea Craiului şi Bihor-Vădeasa, un complex al dacilor liberi, bastion vestic al ţării noastre, de apărare împotriva tuturor, de unde a pornit şi Crăişorul munţilor şi Horia, Cloşca şi Crişan. Aici există şi prima exploatare auriferă făcută de daci şi apoi de romani, aur exploatat şi de imperiul austro-ungar. Din aurul din Apuseni s-a clădit Budapesta, Viena şi altele. Nu întâmplător se opun şi diverse organizaţii din Ungaria exploatării intenţionate de firma din Canada. Ei încă speră că vor pune din nou mâna pe Ardeal şi atunci aurul din subsol va fi al lor! Materialele au fost adunate de la zece specialişti de vârf din diferite domenii, fiind elaborat un dosar de 40 de pagini, depus acum la toate oficialităţile momentului, în frunte cu preşedintele Băsescu. De menţionat că acesta era de acord, înainte de a fi ales preşedinte, cu exploatarea aurului de către „Gold Corporation Gabriel” din Canada. În dosar sunt propuse zece soluţii/activităţi care să aducă un câştig superior celui din exploatarea auriferă care nu este rentabilă, distrugând doar natura. Printre specialiştii care au propus soluţiile se află inginerul Septimiu Seiceanu, o minte strălucită, cel care a făcut prima sondă de foraj de mare adâncime, Platforma de pe Marea Neagră, şeful care a condus respectivul şantier. Important este că toate aceste exploatări dăunează echilibrului vieţii, adică pe toate cele patru laturi, sol, aer, apă, vegetaţie. Metoda barbară de exploatare a aurului prin distrugerea muntelui, nu prin galerii, prin filoane, aşa cum era şi acum o sută sau acum două mii de ani, ci măcinarea muntelui, are ca rezultat obţinerea a 1,5 g aur la o tonă de steril. Un steril tratat cu cianuri depozitate aici şi care formează un nou munte de reziduuri, poate mai înalt decât Roşia Montana. Când plouă, prin gravitaţie, acestea se varsă în izvoare, pâraie, râuri, până la Tisa, iar în timp de secetă vântul spulberă acest strat fin de steril pe o suprafaţă de sute de mii de hectare şi otrăveşte tot. Se reiau adicătelea distrugerile din timpul lui Ceauşescu. Plus că bogăţiile trebuie să rămână în ţara în care se află. O ţară mică precum Cehia, care are aur şi uraniu nu au dat voie să plece nici un gram din acestea peste hotare. La noi, în schimb, e ca la nimenea. În orice domeniu scoţi un bun important la licitaţie, unde ai trei oferte, doar la Roşia Montana este una singură care şi primeşte dreptul de exploatare. Başca faptul că nu înţelegem de ce licitaţia începe de la 4 miliarde de euro, când ar putea să înceapă de la 400 miliarde pentru că se discută de distrugerea unor rezervaţii în speologie, floră, faună, situri istorice. Să nu uităm că bogăţia la Roşia Montana nu înseamnă doar aur, ci şi istorie. Acolo, aşa cum bine menţiona academicianul Ovidiu Bojor, se află 80 % din protoistoria traco-geto-dacilor, în pământ, conservată, iar recent s-a reconstituit un sit arheologic între lacul Taga şi Mureşenii de Câmpie, un sit din neoliticul superior. Un tablou al „afacerii’” Gold Corporation, ar fi cam aşa: 800 de tone de aur, 2000 tone de argint şi alte metale preţioase, ar fi beneficiul canadienilor, evaluate la 115 miliarde de euro. Partea noastră: miliarde de euro. Am mai „beneficia” de 150 milioane kilograme de dinamită, 2000 milioane kilograme de cianuri, necesare exploatării celui mai bogat zăcământ de aur din Europa. Rezultatul? Ştergerea de pe faţa pământului a 4 munţi, 10 localităţi cu bisericile şi cimitirele lor, plus otrăvirea cu cianuri a Munţilor Apuseni, pe vecie. Fără a mai pune la socoteală locuitorii care ar trebui să-şi ia lumea în cap. Prea s-a inversat scara valorilor pe malurile Dâmboviţei, prea ne batem joc de tot ce înseamnă istorie şi ştiinţă, pentru ca să tolerăm la infinit astfel de experienţe pe seama poporului român. Rândurile noastre se vor un protest clar, la care aşteptăm şi ralierea altor cititori, fie că sunt specialişti sau nu. Suntem pe recepţie.

Pompiliu COMŞA