Semnal

IAR GOGONATELE LUI CHIRIAC ?

Deh, erau la guvernare, i-au dat bani frumoşi pentru proiectele mai mult sau mai puţin valoroase prezentate în Capitala Culturală...
Deh, erau la guvernare, i-au dat bani frumoşi pentru proiectele mai mult sau mai puţin valoroase prezentate în Capitala Culturală Europeană Sibiu 2007, i-au susţinut din fonduri publice Festivalul Internaţional de Teatru organizat de fundaţia lui privată, din care a făcut avere. Obligaţii care trebuie plătite, într-un fel sau altul, nu-i aşa?
În a doua decadă a lui ianuarie curent, a prins iar curaj – semn că, pe-acolo pe sus cineva – un ordonator principal de credite, adică – îl (mai)iubeşte. Conştient că cea mai bună apărare e atacul, a început tirul în presa locală. Cum flerul nu-i lipseşte deloc, moldoveanul pripăşit pe la Sibiu şi-a construit strategia în jurul subiectului la modă pe toate canalele media: CRIZA. A îmbrăcat-o în haine favorabile afirmând dezinvolt într-un cotidian sibian : «Eu demonstrez că în perioada de criză se poate lucra mai mult. Că dacă te organizezi bine nu se poate să nu iasă!» (Sibiu Standard 19.01.2009)
Ne şochează cinismul cu care acest manager al unei instituţii publice de cultură sfidează comunitatea locală în goana sa megalomană după succes (şi după bani !). Sub aparenţa interesului pentru diminuarea cheltuielilor din banii bugetului local alocaţi teatrului în 2009, încearcă să ne păcălească cu două premiere lansate anul ăsta, dar pregătite în anul trecut. Cu ce bani? Păi tot din ai sibienilor, dar sunt cei din anul trecut ! De parcă n-ar fi vorba tot de bugetul local pe care îl suge cât poate pentru spectacole din ce în ce mai îndoielnice. Sunt unii regizori care au devenit «abonaţii» Sibiului: Silviu Purcărete, Andriy Zholdak. Care pun în scenă piese pe onorarii exorbitante, mai ales în vremuri de criză, anunţaţi cu tam-tam de Chiriac şi pentru anul 2009.
Despre ultima realizare a «monstrului sacru» Purcărete,  – piesa «Lulu», a scris cu năduf Cristian Tudor Popescu, care a părăsit sala oripilat de ceea ce a văzut, solicitându-i public regizorului să îşi retragă piesa.
În ceea ce-l priveşte pe Zholdak,  a rămas neplăcut întipărită în minţile spectatorilor normali la minte şi suflet  «Viaţa cu un idiot», spectacol plin de ură, violenţă, nuditate, fecale ( !) şi presiune psihică insuportabilă atât pentru actori cât şi pentru public.
Puţini ştiu că Teatrul Naţional «Radu Stanca» are un regizor angajat pe nume Radu Alexandru Nica. Considerat la ora actuală printre cei mai buni tineri regizori de teatru din România. Cu realizări care prind foarte bine la publicul tânăr şi nu numai. Ale cărui spectacole sunt invitate la festivaluri internaţionale. Şi care nu cere onorarii excesive fiindcă e angajatul teatrului. De ce nu e pus mai mult în valoare? Asta o ştie numai Chiriac. Să fie Radu Alexandru Nica un potenţial contracandidat pentru funcţia de manager al teatrului?
În stilul bombastic cu care ne-a obişnuit şi de care chiar ne-am săturat, Chiriac promite pentru 2009 – nu se ştie cui  – cu acelaşi discurs pe care rutina şi probabil oboseala îl determină să îl repete ca o păpuşă stricată, treisprezece premiere. Într-o permanentă cursă cu sine însuşi, el nu înţelege că nu-i cere nimeni cantitate, ci calitate în actul artistic teatral, că publicul vrea piese bune, la care să se destindă, că oamenii sunt atât de stresaţi încât vor un spectacol care să îi relaxeze, nu violenţă, nebunie, sex până la pornografie.
Câte piese româneşti bune s-au pus în scenă la Teatrul Naţional «Radu Stanca» de când e Chiriac director? Le numeri pe degetele de la o mână şi tot îţi mai rămân degete libere. În schimb abundă spectacolele experiment, spectacolele atelier, care pe la străini sunt plătite cu bani grei din sponsorizări dar la Sibiu se suportă din bugetul local !
Mai trist e că se pun în scenă producţii care se joacă în număr de câteva spectacole şi apoi dispar, fie din cauza că s-a certat Chiriac cu regizorul, cu actorul principal sau pentru că pur şi simplu sunt proaste. Dar nimeni nu plăteşte pentru prejudiciul creat, nu se mai recuperează banii investiţi în spectacol de parcă teatrul sibian ar fi un «tester» pe care îl sacrifici pentru promovare. Oameni buni, e o instituţie bugetară, care trăieşte din taxele şi impozitele plătite de cetăţenii Sibiului !
Pentru Festivalul Internaţional de Teatru, Chiriac ne anunţă că îi pregăteşte lui Silviu Purcărete o piscină pe Cazarma ’90. Acolo unde, după presiuni de peste 2 ani, de-abia s-a mutat cortul şi s-a dat din nou drumul la parcare. Dar pentru actorul director nu există interesul cetăţeanului sibian. El îşi ştie doar interesul propriu. El nu are maşină personală, fiindcă o foloseşte veşnic pe cea a teatrului, cu şofer cu tot şi nu are nevoie de parcare fiindcă are curtea teatrului oricând la dispoziţie. De ce să facă Purcărete «Metamorfozele» pe malul Cibinului sau la un bazin amenajat, dacă se mai pot duce o groază de bani – iarăşi din finanţele publice, bineînţeles – pe o piscină, în plin centru, blocând o parcare de peste două sute de maşini?! Teatrul lui particular, că asta a devenit instituţia publică de spectacole, are prioritate faţă de orice, mai ales în Festival ! Mai ceva decât proprietarul unei companii private – că acolo nu se prea «dau» bani publici, acest «bugetivor» dirijează bugete de sute de miliarde de lei vechi aprobate de consiliul local în fiecare an, după gustul şi interesele lui. Consiliu artistic? Nu a prea vrut să audă de aşa ceva. Consiliu de Administraţie? Da, dacă e format din yes-mani care să îi aprobe bazaconiile.
Dar să nu uităm turneele. Constantin Chiriac e bolnav de «gigantisme». De ani şi ani auzim acelaşi lait-motiv: Teatrul «Radu Stanca» are programate premiere şi turnee «mai mult decât toate teatrele din Bucureşti la un loc». Ce-o fi având cu Bucureştiul, nu cumva un complex de inferioritate mascat? Dă bine la cine vrea să creadă şi la cine nu vrea să ridice privirea în sus şi-n lateral ca să privească şi în «grădina» altor teatre din ţară, care au corp de actori renumiţi, premiere, repertorii, festivaluri  – nu multe, dar bune. Cu ce ne încălzeşte pe noi contribuabilii sibieni că Teatrul «Radu Stanca» are programate vreo 12 turnee în lume? Aduce vreun ban la consiliul local din aceste trunee? Nu ! Aduce comunităţii locale vreo facilitate? Nu ! Ne determină să ne simţim mândri de realizările lui, astfel încât să ne umple de patriotism local? Nu ! Şi atunci? Constantin Chiriac nu este un manager iubit în Sibiu, toţi îl ştiu drept omul care are abilitatea să se folosească de banul public în interes mai ales personal. Dacă ar fi lucrat pe banii vreunui investitor privat, acesta îl schimba demult pentru a nu fi în pierdere. Pentru care motiv i se dau în continuare bani publici pe mână? E teamă la consiliul local, inerţie  sau lipsă de profesionalism?
Sugerăm Comisiei de Cultură a Consiliului Local – preşedinte Mariana Fritzmann, să facă o analiză profesionistă şi serioasă a repertoriului teatrului lui Chiriac – că din păcate nu mai e al consiliului local !- cu expertiza contabilă a tuturor cheltuielilor acestei instituţii pe ultimii 5 ani, comparativ cu alte teatre de renume din Bucureşti şi din ţară, aplicând adagiul latin «non multa, sed multum» – mai pe româneşte, «mai bine puţin şi bun, decât mult şi prost». Şi mai ales să verifice eficienţa cultural-educativă a banilor publici cheltuiţi pentru spectacolele acestei instituţii. Ar fi de dorit să nu-şi îngroape nimeni capul ca struţul în nisip şi să nu procedeze ca în basmul cu «hainele cele noi ale împăratului», când numai un copil nevinovat a avut curajul să strige adevărul despre goliciunea împăratului !
Dacă această comisie nu a aflat încă, din motive numai de ea cunoscute, noi şi cetăţenii sibieni o informăm că,  după Capitala Culturală  din 2007 Constantin Chiriac s-a căpătuit cu o casă şi are conturi grase de peste 8 miliarde de lei vechi în bancă. Dintr-un salariu de director bugetar, era imposibil să aibă asemenea «economii». Ce părere aveţi doamnă Fritzmann? Dar dvs. onoraţi 23 de Consilieri Locali? Iar dvs. domnule Primar Iohannis cum ne puteţi explica averea subordonatului Chiriac dezvoltată – ca-n «Jack şi vrejul de fasole» – în progresie geometrică în numai nouă ani de conducere a Teatrului Naţional sibian, sub înţeleapta voastră oblăduire?
Dan FLORESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>