Investigatii

Gura bate fundul… fostilor sefi care au jefuit firma „Paderteg Cabluri Electrice”

La fel, monitorizez şi activitatea pungaşilor, reacţiile lor, eşafodajele de minciuni pe care le construiesc, „galeriile de fugă” şi „scările […]

La fel, monitorizez şi activitatea pungaşilor, reacţiile lor, eşafodajele de minciuni pe care le construiesc, „galeriile de fugă” şi „scările de incendiu” pe care le caută disperaţi. Panica îi determină pe hoţii daţi în vileag să-i caute pe traficanţii de influenţă, adevărate „călăuze” prin labirintul corupţiei instituţionalizate. Simţind deja în nări mirosul de igrasie al penitenciarelor, infractorii „sapă” în stânga şi în dreapta, întrebând complicii, prietenii, amicii: „Nu cunoşti pe cineva, care să-l ştie pe procurorul X sau pe poliţistul Y ori pe judecătorul Z?” În momentele de respiro, când nu sunt chinuiţi de perspectivele sumbre sau de remuşcări, răufăcătorii se defulează prin postarea pe internet a unor mesaje calomniatoare sau insultătoare la adresa celor care au avut curajul să-i înfrunte şi să-i demaşte. Norocul lor că a apărut internetul, acesta fiind unicul lor „aliat” în vremuri de restrişte, pe care nu trebuie să-l plătească pentru fapte murdare, singurul care le suportă mizeriile şi defulările lor de indivizi copleşiţi de păcate. Cunosc psihologia acestor indivizi corupţi, aşa că periodic dau şi eu câte o raită prin cotloanele întunecate ale internetului, acolo unde presupun că-şi  vor vărsa veninul persoanele învinuite de mine sau colegii mei de redacţie. Poate nu ştiaţi, dar există şi site-uri sau bloguri specializate în ponegrirea persoanelor incomode, fie că-i vorba de politicieni sau jurnalişti. Există un astfel de blog cu autori anonimi, intitulat „Un sibian şi o sibiancă” (http://sibieni.wordpress.com), care atacă duşmanii lui Iohannis sau ai FDGR-ului păstorit de acesta, singura excepţie fiind Răzvan Marcu, pupincuristul şi bufonul personal al Führer-ului, care este arătat cu degetul ca fiind homosexual. Pe acest blog imund sunt postate şi comentarii la un articolaş care mă vizează direct, fiind vorba despre alcoolismul de care am suferit în trecut, boală pe care mi-am asumat-o, fără să fac un secret din acea perioadă nefastă din viaţa mea, interval de timp care a luat sfârşit în urmă cu 12 ani. Mai multe amănunte despre calomnia anonimilor „curajoşi” de pe blogul în cauză, dar şi replica mea, se regăsesc în articolul „Zvonistul Călin Blaga sau răgetul măgarului care se crede leu (III)„, publicat tot în acest număr al revistei. Singurul care mă atacă la comentarii, alături de nelipsitul „critic” al meu, mitomanul fără studii Alex Oprea – cel pe care l-am dat afară din redacţie pentru şantaj – este un individ care-şi ascunde identitatea sub pseudonimul Mixx. Iată ce spunea acesta, în urmă cu aproape un an, în 22 mai 2010: „Din păcate acest pseudo-jurnalist dl. Marinescu este atât de rupt de viaţa reală încât confundă realitatea cu iluziile schizoide de care dă dovada….Din nefericire asemenea personaje aruncă cu gunoi în orice îi înconjoară… By the way aţi observat cât de echidistant este dl. Marinescu şi al său căţel de curte dl. Alupei Silviu în fiţuicile lor? Orice este semnalat în acele publicaţii ( Justiţiarul şi câte site-uri de două parale ) au iz de furt si scandal….oare ? Aşa să fie ? Poate ar fi cazul să publice şi un articol despre el însuşi, cum este plătit de diverşi să arunce cu gunoi şi să facă scandal… Oare chiar aşa să fie stimate dl. Marinescu? Toată lumea este coruptă doar dvs. sunteţi singurul  sfânt din acest oraş…”. Păi, săi răspund public „curiosului”. Despre mine am scris atâtea articole încât m-am şi plictisit. Ba, chiar s-au găsit cititori care să-mi reproşeze că transform revista în jurnal de memorii sau roman-foileton autobiografic. Nu am făcut-o din infatuare, ci ca să mă apăr în faţa acuzelor aduse de slugile mânuitoare de condei ale tâlharilor despre care am scris şi pe care i-am acuzat public. Chiar în ediţia anterioară a acestei publicaţii am povestit despre trecutul meu şi continui să scriu despre profesiile mele şi în acest număr (articolul dedicat agramatului „jurnalist” Călin Blaga, al cărui titlu l-am pomenit mai sus). În ceea ce priveşte diverse plăţi către mine, pentru munca depusă în investigaţii jurnalistice, nu văd în ce ar consta infracţiunea, din moment ce nu sunt funcţionar public, ca să planeze asupra mea suspiciunea luării de mită?! Dacă se eliberează factură şi chitanţă pentru bani, atunci nu poate fi invocată nici măcar evaziunea fiscală! Deci, care este ilegalitatea pretextată? Trist şi deosebit de grav este atunci când procurorii, care sunt plătiţi de către statul român cu salarii foarte mari tocmai pentru a dispărea tentaţia mitei, nu-şi desfăşoară anchetele în mod corect şi transformă „negrul” în „alb” doar pentru ca infractorii să iasă „basma curată”. Cât despre întrebarea dacă „toată lumea este coruptă… din acest oraş”?, ca să nu rămână fără replică, am să răspund: nu! Nici măcar nu am acuzat vreodată, la modul acesta general, un întreg oraş de corupţie, deoarece este imposibil ca toată lumea să fie atinsă de „virusul” necinstei. Însă, dacă se referă la corupţia celor despre care s-a scris negativ în revista aceasta, atunci răspunsul este: da!

Comentariul anonimului „Mixx” nici măcar nu a reuşit să mă enerveze. Aşa cum am mai spus şi în alte articole semnate de mine, sunt prea călit ca să mă mai afecteze în vreun fel atacurile acestea murdare. Au avut „grijă” să mă întărească jegurile care m-au atacat, tot sub umbrela anonimatului, în campania electorală din anul 2008, când am candidat pentru primăria Sibiu. Mai multe ticăloşii decât s-au spus atunci despre mine şi despre părinţii mei, deşi erau amândoi decedaţi, nu cred că se mai pot spune, aşa că am devenit imun la mizeriile postate pe internet împotriva mea. Repet: am ajuns să mă uit la anonimii detractorii ca un savant care priveşte prin microscop la nişte viermi, în scopuri pur ştiinţifice. Într-atât am reuşit să mă detaşez de lichelele care colcăie prin trista noastră societate, încât pot spune că-i privesc dintr-o altă lume, una paralelă cu societatea aceasta care-i suportă şi chiar îi glorifică pe impostori.

Nu trebuie să ai o experienţă de mare investigator ca să realizezi cui aparţin acele rânduri calomniatoare. Este suficient să stabileşti doar nişte coordonate temporale pentru a afla cui aparţin rândurile scrise de autorul care se crede adăpostit de anonimatul său laş. Dar, până la aceste repere referitoare la timpul când a fost postat comentariul, „ecuaţia” este mult simplificată de invocarea jurnalistului de investigaţii Silviu Alupei. Acesta nu a mai publicat în revistele conduse de mine de foarte mult timp, de pe vremea când a renunţat la presa scrisă pentru a se dedica televiziunii. A fost doar o singură excepţie, articolul apărut în urma unei emisiuni de televiziune la care am participat amândoi, pe marginea unui caz de corupţie „pus pe tapet” chiar de mine. Articolul lui Silviu se numea „SUP şi NUP în loc de ZDUP!” şi a fost publicat în „Justiţiarul sibian” din data de 20 aprilie 2010. Atât emisiunea la care am participat cu Silviu Alupei, cât şi articolul semnat de el în revistă dar şi alte articole apărute în aceeaşi publicaţie şi tot în perioada respectivă (inclusiv în luna mai 2010, când a fost postat comentariul injurios), tratau jefuirea unei firme germane de către nişte românaşi care conduseseră filiala acesteia din România. Firma se numeşte S.C. „Paderteg Cabluri Electrice” S.R.L., iar „lupii puşi paznici la oi” sunt, în ordinea numerelor de pe tricouri şi a importanţei ierarhice în firma devalizată, următorii: Pârvu Cristian Alexandru, Dărăban Marius Costin şi Irod Angela Cristina. Un alt personaj, care a ieşit cam şifonat sau chiar de-a dreptul „terfelit” din seria de materiale de presă şi emisiuni televizate cu subiectul „Paderteg”, a fost procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, domnul Ion Veştemean, un veşnic salvator al învinuiţilor prin infailibilele metode NUP (neînceperea urmăririi penale) şi SUP (suspendarea urmăririi penale). Aşa că, ce să o mai lungim, doar unul dintre cei patru putea să posteze mesajul jignitor la adresa celor doi jurnalişti care le deranjaseră jocurile de culise. Procurorul iese din conjunctură, deoarece cunoaşte legile şi metodele de aflare a identităţii posesorului unui calculator de pe care se postează mesaje pe internet. Aşa că din cei „patru apostoli” mai rămân doar trei! Domnişoara Angela Irod nu poate să fie, fiindcă textul are o agresivitate masculină, greu de copiat de o reprezentantă a sexului frumos, deci mai rămân numai doi: Pârvu Cristian Alexandru şi Dărăban Marius Costin. Unul din aceştia este autorul comentariului care s-a dorit insultător-ironic şi el o să merite „mulţumirile” celorlalţi colegi penali. Rezultatul acelui mesaj sau ce a reuşit el să rezolve după un an de la postarea sa? Chiar dacă nu a reuşit să mă scoată din fire, în schimb comentariul ofensator mi-a amintit despre cazul „Paderteg” şi de faptul că pur şi simplu am uitat să urmăresc evoluţia anchetelor şi proceselor din dosarul în cauză. Aşa că am redeschis acest caz, de care o să mă ocup personal, că mie mi s-a adresat unul din pungaşii implicaţi, acel „Mixx” care a încercat să mă persifleze. Am să ofer atâtea „iluzii schizoide”, în fond probe concrete ale hoţiilor săvârşite de cei trei borfaşi, încât să fie suficiente pentru ca orice complet de judecată, corect şi incoruptibil, să pronunţe o condamnare împotriva acestor hoţi cu gulere albe.

Dar, până una alta, nu pot decât să constat cu satisfacţie că judecătorii şi-au făcut datoria şi au infirmat soluţiile SUP şi NUP oferite cu generozitate de către procurorii sibieni. Astfel, prin sentinţa penală nr. 215 din 3.11.2010 a Tribunalului Sibiu, la dosar nr. 2291/85/2010, se hotărăște redeschiderea urmării penale împotriva lui Pârvu Cristian Alexandru pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990 şi împotriva celorlalţi doi, Dărăban Marius Costin şi Irod Angela Cristina, pentru complicitate la infracţiunea în cauză. Iată ce spune respectiva Legea 31 din 1990 la articolul 272, punctul 2: (1) Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care:  (…) 2. foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

Pârvu, Dărăban şi Irod au înaintat recurs, dar Curtea de Apel Alba Iulia a respins în data de 15 martie 2011, ca nefondate, recursurile celor trei. Vrând-nevrând, forţaţi de sentinţele judecătorilor, procurorii trebuie să redeschidă dosarul şi să reitereze ancheta. Să sperăm că de data aceasta vor cerceta şi vor lua deciziile conform legislaţiei, pentru că aşa scrie şi în Constituţia României: „nimeni nu este mai presus de lege”. Am acceptat şi eu „mănuşa” care mi-a fost aruncată pe internet, aşa că poate să reînceapă „balul”!

Marius Albin MARINESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*