Semnal

FUCK YOU, Eu.ro.Pa!,…

De aceea la începutul săptămânii trecute m-am dus şi eu împreună cu un grup de prieteni, care mai de care […]
De aceea la începutul săptămânii trecute m-am dus şi eu împreună cu un grup de prieteni, care mai de care mai scriitor şi mai vestit şi mai frumos şi mai talentat, aşa cum sunt de obicei prietenii, să văd un spectacol de Stand up Comedy într-un bar din oraşul nostru. Păţit, de multe ori în viaţă, nu m-am dus la pomul lăudat cu sacul pentru că nu credeam că voi vedea o chestie extraordinară dar eram curios. Îmi închipuiam că voi vedea o imitaţie după Seinfeld mai mult sau mai puţin realizată sau eventual în cel mai rău caz, voi asista la o reproducere din memorie a vreunui spunător de bancuri seci. Nimic din ceea ce mă aşteptam nu s-a întâmplat din fericire aşa că am acum ce să vă povestesc. În primul rând barul unde avea loc evenimentul respectiv, pe nume ,,Bohemian Flow  Art&Pub” situat în Piaţa Mică lângâ Muzeul Farmaciei nu este un bar mare dar îngrijit, curat cu un personal de deservire bine strunit şi elegant şi cu un manager tânăr Mihai Negus. Acest tânăr a avut ideea să utilizeze sala mai mare a barului şi altfel, transformînd-o într-o sală de spectacol ad-hoc. În faţă se află o mică scenă  cu lumini şi cu o cabină a actorilor în lateral. În rest o atmosferă plăcută, lume multă aşezată la mese, mai puţin gălăgioasă, de toate vârstele şi sexele , îmbrăcată decent adică nu era plin de costume şi smokinguri dar nici nu era nimeni în spielhosen sau pantaloni scurţi. După câteva minute bune de aşteptare în faţa unor pahare nu întotdeauna pline doar cu apă minerală, s-a făcut linişte şi a început spectacolul. Pe scenă după un mic preludiu muzical a apărut o actriţă tânără care nu ne-a spus nici bancuri porcoase, nu ne-a arătat nici sânii sau alte părţi anatomice intime goale deşi avea ce să arate şi nici nu ne-a ţinut discursuri despre nimicuri râzând ca proasta-n târg. Nu. Pur şi simplu printr-o metamorfoză pe care numai teatrul o poate face şi numai talentul o poate duce, ca prin minune în faţa noastră a apărut o tânără fată care a început să ne spună o poveste de viaţă, de viaţă necăjită şi umilă, povestea unei tinere basarabence venită în patria-mamă România cu gândul să înveţe şi să-şi facă un rost. Toate întâmplările acestui personaj aveau un gust dulce-amar ca viaţa iar actriţa care ni le relata, o făcea cu multă sensibilitate, cu mult talent alternând când tonul dramatic, când cel comic realizând un spectacol deosebit unde atât de umanul şi românescul,,râsu-plânsu’’ se contra ca mai apoi să fuzioneze cu tipicăraia şi stereotipiile unui limbaj încă necurăţat de verzături şi muguri. Piesa moldovencei Nicoleta Esinencu a prins la public care a participat încântat la spectacol. Îmi sună şi acum în urechi hohotele de râs care însoţeau leitmotivul din limbajul personajului gen:,,Tată trebuie să-ţi spun ceva’’ deşi la început te enervau şi păreau banale. Meritul principal în reuşita acestui spectacol îl are actriţa Cristina Ragos care a reuşit să ne ţină în priză pe toţi cei prezenţi. Talentată şi spectaculoasă Cristina Ragos ocupă scena, se vede pe scenă, se mişcă pe scenă firesc pentru că acolo e viaţa ei, pe scenă. Ştie să-şi folosească vocea din plin devenind când acută, când gravă, când săltăreaţă, cănd tragică. Uneori vocea ei, atunci, când relata vreo întâmplare tristă a personajului avea atâta durere încât spectatori nu îndrăzneau s-o tulbure şi aveau şi ei la rândul lor vocile înecate. Ceea ce a realizat actriţa în acest spectacol poate fi rezumat în expresia:,,Spectatorii indiferent de originea lor socială, din respect pentru jocul actoricesc au învăţat să vorbească în şoaptă.’’ Şi apoi, după cum  era normal au urmat aplauzele şi chiar ovaţii. Cine spune că într-un bar nu poţi ovaţiona un actor!?
Ca o concluzie pot spune că a fost o seară plăcută , cu un spectacol de teatru foarte bun bazat pe un text generos şi susţinut de o mare actriţă,deşi încă tânăra, şi care a fost bine organizat de o echipă silenţioasă dar entuziastă condusă de managerul Mihai Neguş, lucru pentru care merită felicitări. Şi mai ales continuarea acestui gen de simbioză de teatru în bar.

Eugen Jitariuc

P.S. Recitalul actoricesc al Cristinei Ragos mi-a amintit de un debut mai vechi al unei alte mari actriţe… Maia Morgenstern.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*