Suntem cu ochii pe voi!

Fratii Roman, cei care au monopolizat principala artera comerciala a Sibiului

Viaţa şi experienţa îmi dau dreptul să fac o analiză pertinentă, deloc subiectivă, la ce se întâmplă în  jurul nostru,...

Viaţa şi experienţa îmi dau dreptul să fac o analiză pertinentă, deloc subiectivă, la ce se întâmplă în  jurul nostru, la ce era Sibiul  atunci când aproape toţi dintre noi ne permiteam o viaţă decentă, când mai aveam dreptul şi bunul-simţ să trăim  îndrumaţi de principii sănătoase şi dogme morale. Ajung la concluzia că omul de rând, cel care munceşte cinstit, greu îşi face loc printre îmbogăţiţii peste noapte,  parveniţii epocii post-decembriste. Rămân uimită de ascensiunea în societate al unor oameni fără scrupule, fără caracter sau, mai important, fără frică de Dumnezeu. Trăim într-o societate bolnavă, boală care se întinde cu repeziciune peste fiecare dintre noi cuprinzându-l dacă nu fizic, cu siguranţă sufleteşte.

Ne-am propus, începând cu numărul de astăzi, să aducem în faţa cititorilor noştri fapte şi aspecte necunoscute de mulţi dintre cetăţenii obişnuiţi. Să-i privim prin „lupa” adevărului pe oamenii fără scrupule şi lipsiţi de caracter, care îşi umflă conturile, susţinuţi de cei care ar trebui să ne apere interesele nouă, cei oneşti dar naivi.

Cine nu văzuse pe străzile Sibiului, la începutul anilor 2000, taxiurile inscripţionate  „PROTAXI”?  Firma „Holding Pro” avea aproximativ 10 angajaţi ,cu toate că vreo 200 de maşinuţe Tico asaltau zilnic oraşul, practicând preţuri mult sub concurenţă. Lipsa unei legislaţii ferme în domeniu i-a ajutat pe cei doi fraţi Roman, patronii firmei de taximetrie, să acumuleze averi considerabile din acea afacere desfăşurată într-o semi-clandestinitate şi cu şoferi care lucrau „la negru”. Contracte de colaborare cu şoferii, care nu primeau chitanţe pe taxa zilnică pentru maşină, amăgirea angajaţilor cu posibilitatea cumpărării maşinilor pe care lucrau, eschivarea de la plata către stat a taxelor, punerea în circulaţie a unor maşini cu numere dubioase, acceptul ca şoferii apropiaţi fraţilor Roman să circule în orice condiţii, chiar şi cu permisul de conducere suspendat, nu au făcut decât să verse în visteria familiei Roman sume considerabile. Deşi  bunăstarea lor nu putea trece neobservată, contabilitatea firmei arăta pierderi imense. Faptul că firma a ales să nu plătească către stat nici măcar asigurările de sănătate sau şomaj, au dus-o în imposibilitatea de a asigura angajaţilor săi asistenţă medicală sau despăgubiri în caz de accidente. De asemenea, imputarea reparaţiilor în caz de avarii, cu toate că şoferilor li se constituia încă de la angajare o garanţie materială, dar şi modul de lucru abuziv şi neprincipial au dus la alterarea iremediabilă a relaţiilor  cu angajaţii şi implicit la închiderea firmei. Să nu va închipuiţi că cei doi patroni au fost foarte afectaţi. Doar un an şi jumătate i-a trebuit lui Ovidiu Roman să monopolizeze centrul Sibiului pentru a deschide case valutare, magazine de haine, fast-food-uri, restaurante şi cafenele.

În stilul lor caracteristic, au început cu tertipuri şi ca sa iasă de sub controlul finanţelor publice din Sibiu au înfiinţat firma S.C. „Estilo”, cu sediul cât mai departe, taman în Satu Mare. Legea prevede că dacă firma mamă este în alt judeţ, iar punctele de lucru sunt în altul, numărul de angajaţi să fie sub cinci persoane. De ce au ales sediul firmei la Satu Mare? Aşa cum spuneam, pentru sustragerea de sub incidenţa autorităţilor fiscale din Sibiu. Câţiva ani buni şi fructuoşi – pentru patroni! – a funcţionat imperiul Roman sub aceasta denumire. Probabil din aceleaşi motive binecunoscute (fraudă, înşelăciune, muncă „la negru”) s-a scindat şi  astfel a apăru  şi BOULEVARD  GRUP S.R.L., dar cu sediul tot în Satu Mare, cu toate că firma are în Sibiu nu mai puţin de 11 puncte de lucru, dintre care 10 sunt amplasate pe str. Nicolae Bălcescu, adică în plin centrul Sibiului!  The Gallery, Kristal, Bufniţa, Infinity,The Place, King Kebab şi Dolce sunt  doar câteva dintre reperele ansamblului comercial. Dar, ca să le fie mai uşor celor neobişnuiţi cu denumirile sofisticate ,  vă asigurăm că la numerele 12, 17,  19, 22, 27, 30, 32, 37,42, 45  de pe Corso, veţi găsi amprenta de netăgăduit a lipsei de profesionalism, a falsurilor, ca să nu mai vorbim de lipsa de igienă de la unităţile de alimentaţie publică pe care Ovidiu Roman le supraveghează personal, ca un mare om de afaceri, plin de succes, aşa cum lasă de înţeles.

Ca într-o povestire tragi-comică, locuitorii din centru povestesc cum tatăl lui Ovidiu Roman, ca un „ veritabil gospodar”, încărca noaptea într-o remorcuţă resturile alimentare de la punctele de alimentaţie publică, resturi care până dimineaţă următoare zemuiau, umplând tot centrul de mirosuri pestilenţiale greu de suportat şi de cei din zonă, obişnuiţi, darămite de turiştii care apăreau la primele ore, ţăcănind din aparatele lor de fotografiat! Un bătrânel, extrem de gurmand, povesteşte cu umor cum s-a lecuit de mâncarea nesănătoasă din fast-food numai datorită lui Roman, căruia îi şi mulţumeşte pe această cale. Simplul fapt că locuieşte în apropierea unui local de-al acestuia şi a avut ocazia să vadă „în culisele” afacerii: salate culese de pe mese,spălate în spate şi refolosite, carne tăiată la soare printre pisici, recipiente murdare care se foloseau fără a fi igienizate, o fostă budă comună transformată în magazie pentru alimente şi şobolanii care se plimbau ca la ei acasă, fugăriţi, destul de rar, de bucătari în halatele care au fost curate probabil numai la prima îmbrăcare. Toate acestea au devenit argumente suficient de solide pentru ca bătrânelul să se jure că în viaţa lui nu va mai mânca la un astfel de local!

Lipsa de respect pentru locatari, dar şi pentru comercianţii din vecini, ne întăresc convingerea că familia Roman consideră şi tratează strada Nicolae Bălcescu  ca pe un domeniu personal, pe care poate aplica legea după bunul plac, calcând în picioare normele de convieţuire socială. Nu a putut fi uitat nici incidentul de la Kebab King când muncitorii, care amenajau în mare secret localul, au primit mână liberă să agreseze pe oricine ar avea „tupeul” să se intereseze de aprobări sau alte documente, lucru care s-a şi întâmplat cu nişte ziarişti, care veniseră pentru un foto-reportaj la faţa locului.

Cu toate că toate aceste spaţii aflate în centrul istoric trebuiau să posede aviz de la Direcţia de cultură pentru orice modificare sau reabilitare făcută, familia Roman a făcut lucrări sfidând legea şi autorităţile, minţind cu neruşinare chiar şi atunci când i se cerea oficial socoteală. Munca la negru împodobeşte tabloul acestei afaceri de familie şi ajută la bunăstarea afacerii. Oamenii de afaceri din jurul acestor hiene se plâng de modul în care aceştia înţeleg să facă afaceri, spunând că cei doi nu au nici un fel de scrupule. Se îngrozesc la gândul că şi vara care va veni va porni lupta pentru spaţiile de amenajare a teraselor, pe care deja „celebri” fraţi Roman ar vrea să le monopolizeze în întregime. Se vorbeşte şi despre articole din ziare, comandate de aceştia, în care sunt calomniate firmele concurente din preajmă…Nici acum bilanţurile contabile nu arată strălucit, dar asta nu-i împiedică pe fraţii Roman să se plimbe în maşini luxoase, să facă învestiţii imobiliare şi să trăiască pe picior mare.

„Gurile rele” spun că fraţii Roman nu sunt decât nişte bogătaşi din carton, oamenii de paie ai unor oameni cu influenţi, care s-ar afla în spatele afacerii, dar acestea sunt numai simple presupuneri, care neprobate pot provoca afectarea imaginii unor persoane publice. De aceea ne abţinem de la susţinerea unor astfel de ipoteze, până nu o să verificăm anumite informaţii. Cert este doar că familia Roman încalcă flagrant legea, că nimeni nu se autosesizează, că Ovidiu Roman dă în permanenţă impresia unui om grăbit şi inabordabil, care ridică din umeri la orice interceptare, că actele firmei în general nu pot fi verificate de nimeni pentru că ba sunt într-o parte, ba în alta. La fel de evident este că are în jurul lui personaje care-l învaţă cum să eludeze orice normă legală şi tot aşa de cert este faptul că noi vom reveni cu fapte şi documente, care să certifice afirmaţiile noastre.

 

Doina DAMIAN

1 Comment

  1. Eu care stiu

    În primul an de deschidere a restaurantul bufnita am lucrat acolo, confirm cele scrise în articol
    îmi iertați expresia ,, jegoși ” de oameni. În anul 2001 acest ipocrit îmi spunea când îi aduceam la cunoștință neregulile din locație ,,aici nici basescu nu intra” la acea vreme președintele româniei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>