Internet

Fragmente de peisaj

După perioada de creştere economică este afectat puternic de criza financiară, nu atât în planul existenţial, al subzistenţei, aşa cum...

După perioada de creştere economică este afectat puternic de criza financiară, nu atât în planul existenţial, al subzistenţei, aşa cum se întâmplă pe alte meleaguri româneşti, ci mai mult în planul relaţiilor interumane, la nivel social general, cultural şi politic. Aberant pentru o democraţie, fie ea tânără, în tranziţie, oraşul şi judeţul Sibiu sunt dominate din punct de vedere politic şi administrativ de o singură persoană: Klaus Iohannis. Fără a-i subestima valoarea, fără a acuza pe nimeni şi fără vinovaţi se poate gândi că prostia politicienilor, egoismul mărginenilor, capra vecinului, mitul sasului gospodar şi corect şi, nu în ultimul rând, interesele economice, au făcut posibilă o asemenea stare de fapt. Asta este, Iohannis se poate comporta ca un guvernator cu puteri depline al unei colonii numită Sibiu, el fiind informal: FDGR, preşedinte FDGR, primar, Consiliu Local, preşedinte al Consiliului Judeţean, Consiliul Judeţean şi director Tursib, Energie Termică, Apă-Canal, DPC şi altele, hotărând,în fapt, ce doreşte. Evident, totul se hotărăşte legal, din punct de vedere formal, organismele democratice de conducere colectivă: Consiliul Local, consiliile de administraţie, comisiile de licitaţii, AGA (Adunarea Generală a Acţionarilor), legalizează practic tot ce pofteşte Iohannis.  El semnează foarte puţine documente, acest rol fiind transferat viceprimarilor, odată cu răspunderea pentru legalitate, pe care îi roteşte după bunul plac atunci când ştiu deja prea multe sau nu respectă întocmai ordinele. Astfel, rămâne răspunzător doar politic în faţa Forumului şi la capitolul imagine publică.

Afacerile în Sibiu, ca în toată ţara de altfel, s-au învârtit şi se învârt în jurul puterii, Klaus Iohannis întruchipând puterea pură şi nealterată. În mod natural, oamenii de afaceri sunt legaţi mai mult sau mai puţin de hotărârile sale. Astfel, de voie, de nevoie, unii îi ciugulesc din palmă, unii îl perie şi alţii îi sunt obedienți, pentru a nu-l deranja cumva.

Presa sibiană, mass-media în general, nu este nici mai bună, nici mai rea decât în alte locuri din România. Dependentă şi ea de putere şi de afaceri, a fost nevoită să se adapteze mereu, ajungând în ritmul mersului social. A fost pervertită în perioada 2000-2004, nu a apucat să se însănătoşească suficient până în 2008 şi a venit criza care a lovit-o crunt. Supravieţuieşte în mod cert, dar lipsa de resurse, de bani, o leagă şi mai mult de mai-marii vremii.
În acest cadru s-au desfăşurat alegerile prezidenţiale din decembrie 2009, care pentru Sibiu aveau şi o altă semnificaţie decât pentru restul României. Coaliţia tuturor forţelor politice, organizaţiilor civice şi majorităţii mass-media împotriva lui Traian Băsescu şi a PD-L, avea ca element unificator de credibilizare şi vârf de lance pe nimeni altul decât pe excelenţa sa (cum îi place mai nou să i se spună) primarul Klaus Iohannis. El a fost desemnat, cu surle şi trâmbiţe prim-ministru, şi urma să fie de-adevăratelea, după înscăunarea lui Geoană preşedinte.

În campanie, împricinatul s-a comportat ca şi cum era deja prim-ministru, avea convingerea nu numai că i se potriveşte, dar că i se şi cuvine această funcţie. Nu concepea că ceva sau cineva îl va putea opri să conducă singur România, având primul şi ultimul cuvânt în Guvern, aşa cum i-au promis cei care l-au manevrat. Nu avea cum să piardă el care era răsfăţat, mângâiat, iubit, adulat, glorificat. De aceea, a jucat şi el tragi-comedia “Geoană” până la capăt, în seara zilei de 6 decembrie declarând că este în drum spre Bucureşti, unde îl aşteaptă toate onorurile. Nu îşi putea imagina că tocmai sibienii, cei care l-au înălţat, l-au făcut mare şi tare, pe care îi conduce cu mână de fier, dar îi dispreţuieşte profund, pot fi în stare să-l împiedice în demersul său.

De data aceasta, Iohannis a păcălit mulţi moldoveni, olteni, dâmboviţeni şi teleormăneni, dar nu i-a păcălit pe sibieni. Peste 62% dintre sibieni au votat împotriva lui Iohannis, nu l-au vrut prim-ministru. Cu un procentaj invers la Sibiu, Iohannis era prim-ministru României. Sibienii i-au luat “jucăria” mult râvnită. Dezastru, va suporta o asemenea umilință?

Năucit, zguduit și scârbit de nerecunoștința sibienilor, Iohannis declară cu amărăciune, dar și cu speranța că cineva îl va crede : “Sibienii nu m-au votat pentru că au dorit să rămân în Sibiu”. Oare așa să fie sau este începutul sfârșitului?

Cornel ŞTIRBEŢ, deputat P.D.-L.

(preluare de pe blogul http://cornelstirbet.wordpress.com/)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>