Cap limpede

Fotograme cu maestrul Constantin Vaeni: „Lepante”!

                                        […]

                 

                           „Lepante”! 

Cervantes era bătrân, era si bolnav..
„- Măi, Cervantes ! – i-au zis la un moment dat niște „tineri frumoși și liberi„ autorului lui „Don Quijote”. Ce tot mai vrei tu de la viață ? Uite-te la tine: ești și bătrân și urât, și bolnav, și pe deasupra îți lipsește și-o mana ! Ești ciung !
„- Da. – le-a răspuns, surânzându-le cu blândețe, Cervantes. Numai că eu am luptat la Lepante !”
Așa îi zicea Cervantes locului – „Lepante”! – un golf din Pelopones, de fapt: Lepanto, unde, în anul 1571, una dintre cele mai puternice flote armate aparținând unor forțe reunite ale creștinătății, s-au înfruntat cu marea flotă a Imperiului Otoman! – una dintre marile bătălii din Istoria lumii, la care Cervantes participase în mod direct, pierzându-și un braț – bătălia de la Lepanto!

Acest scurt dialog al lui Miguel de Cervantes, purtat cu niște „tineri frumoși și liberi” din vremea lui, mi l-a povestit, cu ani în urmă, marele sculptor român, maestrul Ion Jalea – sculptorul fără o mână, pe care o pierduse și el, tot pe front, chiar la Mărășești – dacă bine îmi aduc aminte de povestirile pe care domnia sa ni le-a spus din Primul Război Mondial, cu ocazia „Portretului cinematografic – Ion Jalea”, pe care l-am realizat, la împlinirea de către maestru a venerabilei vârste de 90 de ani, filmându-l și înregistrându-i confesiunile, împreună cu admirabilul operator de imagine de la Studioul „Sahia Film”, Francisc Patakfalvi, în atelierul de sculptură al domniei sale din București, de pe str. Pangratti, filmându-l si în cadrul Retrospectivei „Ion Jalea”, de la Sala Dalles și prin alte locuri din România, în care existau – și sper că mai exista și azi – lucrări ale marelui artist plastic. De altminteri, acest fragment de dialog a rămas și în film, rostit de vocea marelui sculptor, întocmai.

Au fost și vremuri în care, în România, erau filmați în mod curent, fie pentru jurnalele cinematografice, fie pentru „cinecronică” ori când se făceau filme-filme, monografii sau portrete cinematografice, destinate publicului larg, despre marii sculptori și despre marii pictori ai țării, despre marii ei compozitori, dirijori și interpreți, despre marii actori, regizori, balerini, violoniști și pianiști, despre marii ei prozatori și poeți !

Au fost… s-au dus!
Și nu știu când sau dacă vor mai fi prea curând vremuri în care marilor spirite și marilor artiști ai Romaniei să li se acorde respectul și prețuirea cuvenite!
Indiferent de vârstă, ori de „epoca” în au creat! Pentru că fiecare artist român important a luptat în felul lui, în viață, „la Lepante”!

                                                                              Constatntin VAENI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*