Coruptie

Festivalul International de Teatru de la Sibiu – nimic nou sub soare, hotia si impostura continua

Şi totuşi, de ce i se acordă abia acum acest titlu, când au trecut peste 3 ani de la finalizarea...

Şi totuşi, de ce i se acordă abia acum acest titlu, când au trecut peste 3 ani de la finalizarea programului Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007? Explicaţia vine pe de o parte din  textul cu erori gramaticale şi literare al Cuvântului de Laudă (Laudatio) susţinut de directorul Teatrului Radu Stanca din Sibiu, Constantin Chiriac (http://www.turnulsfatului.ro/7459/erna-hennicot-schoepges:-doctor-honoris-causa-al-ulbs-si-o-carte-prefatata-de-johannis.html), care nu uită să precizeze, pentru cine îl bagă în seamă, relaţia lui privată cu doamna în cauză: „Doamna Erna Hennicot-Schoepges, cu care am onoarea să împart poziţia de membru în juriul de selecţie al oraşelor care candidează pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, pentru următorii trei ani”. Laudatio susţinut în contextul apropiatei desfăşurări a Festivalului Internaţional de Teatru păstorit de Chiriac de 18 ani pe banii sibienilor şi ai bugetului de stat al României, când nu-i aşa, trebuie să se laude singur dacă altcineva nu o face.

Pe de altă parte, pentru cei care nu ştiu, din 2010, în Casa Luxemburg din Sibiu funcţionează Centrul de Resurse al Institutului European pentru Itinerarii Culturale, pentru Europa de Sud-Est. Centrul de resurse a fost creat în cadrul programului „Itinerariile Culturale ale Consiliului Europei” şi a acordului dintre Marele Ducat de Luxemburg şi România. Acordul bilateral de cooperare în domeniile ştiinţei şi tehnologiei, educaţiei, culturii şi sportului, încheiat între Guvernul României şi Guvernul Marelui Ducat de Luxemburg pentru perioada 2009 – 2014 prevede explicit sprijinul celor două guverne pentru iniţiativele de realizare a itinerariilor culturale. Iar Guvernul României va plăti Institutului European pentru Itinerarii Culturale o contribuţie de 55.000 euro pentru perioada 2011-2014, pentru dezvoltarea itinerariilor culturale, din fondurile Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului. Din totalul contribuţiei, suma de 25.000 euro va fi stabilită pentru primul an, iar diferenţa va fi plătită în trei tranşe a câte 10.000 euro, la sfârşitul fiecărui an din perioada 2012 – 2014. Pentru perioada 2011-2012 sunt prevăzute în mod special crearea reţelelor, redactarea dosarelor de certificare şi susţinerea certificării pentru „Itinerariul Bisericilor Fortificate” şi „Itinerariul Bisericilor Ortodoxe”, precum şi includerea obiectivelor din România în „Itinerariul Cistercienilor”, „Itinerariul staţiunilor termale istorice” şi „Iter Vitis – Drumul Vinului”, itinerarii deja certificate de Consiliul Europei.

Dacă mai amintim şi că, Primăria Sibiului s-a transformat într-o veritabilă agenţie de turism cultural în urma Capitalei Culturale Europene, suprapunându-se – oare din ce interese? – pe banii contribuabilului sibian  pe care nu îl întreabă nimeni, activităţii private desfăşurate de agenţii economici din turism, decernarea titlului despre care vorbeam doamnei, aflate în postura de Preşedinte al Institutului European pentru Itinerarii Culturale, este pe deplin explicată.

După decernarea titlului, d-na Hennicot-Schoepges şi-a lansat la Forumul German cartea „Von Schubert bis Praid. Leseproben einer Seelenverwandtschaft” („De la Schubert la Praid. Pagini de lectură ale unei înrudiri sufleteşti”), pe care Erna Hennicot-Schoepges şi Beatrice Ungar o dedică relaţiilor bilaterale dintre Luxemburg şi România. Cartea a apărut la editura „Honterus” a FDGR-ului şi este prefaţată de dl. Jean-Claude Juncker, Primul Ministru al Luxemburgului, şi Klaus Johannis, primarul Sibiului.(informaţiile provin de pe site-ul  http://www.ulbsibiu.ro/ro/evenimente/events.php?news_id=1431)

Ne pare însă rău că numele distinsei doamne Erna Hennicot-Schoepges este asociat cu cel al lui Constantin Chiriac, personaj controversat şi contestat, aflat în atenţia presei de ani buni pentru „scurgerile” de bani publici din finanţările primite, ba pentru chirii plătite de teatru, sub aprobarea lui, propriei soacre, ba pentru constatări ale Curţii de Conturi cu privire la cheltuirea nejustificată a banului public şi înregistrări nelegale în contabilitatea teatrului, ba pentru modul dictatorial în care conduce teatrul public sibian. Am publicat în paginile noastre nenumărate articole pe această temă cu referire şi la perioada când Chiriac era director al Casei de Cultură a Studenţilor din Sibiu, când a ajuns în proces cu Curtea de Conturi pentru falsuri în deconturile delegaţiilor efectuate în străinătate, fiind la doar un pas de închisoare. Ca recunoştinţă pentru faptul că a scăpat de puşcărie, hotelul „Roberts”, al fiicei directorului Citrea de la Curtea de Conturi Sibiu, are permanent clientelă asigurată de Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu (FITS).

Din păcate, dacă ministrul muncii Ioan Nelu Botiş a fost nevoit de curând să demisioneze, forţat de împrejurările prin care a ajuns în conflict de interese prin funcţia deţinută în paralel cu activitatea unui ONG care activa chiar în casa lui şi din ai cărui bani, proveniţi din fonduri europene aprobate de el, era plătită soţia acestuia în calitate de consilier al respectivului ONG, el fiind actualmente cercetat de DNA  pentru corupţie, nu acelaşi lucru se întâmplă cu personajul Chiriac, aflat în situaţie similară de mulţi ani.

Să analizăm pe scurt, în paralel, situaţia celor două personaje aflate în funcţii plătite de la bugetul de stat sau local. Ministrul Botiş a înfiinţat la iniţiativa sa, Asociaţia Parteneriat Euractiv din Bistriţa, în care soţia sa era consilier remunerat, iar sediul Asociaţiei se afla la adresa la care locuieşte Botiş în Bistriţa, ONG-ul primind din fonduri europene  500.000 de euro, exact în perioada când Botiş exercita funcţia de ministru al muncii. La Chiriac situaţia este mult  mai gravă! El a înfiinţat Fundaţia Democraţie prin Cultură, al cărei preşedinte este din anul 1995, cu sediul la locuinţa sa din B-dul Vasile Milea nr.30/1 Sibiu şi ocupă în paralel funcţia de director (manager) al Teatrului Radu Stanca din anul 2000. Numerele de telefon şi fax, adresa web, adresa de e-mail ale Fundaţiei sunt de fapt cele ale Teatrului Radu Stanca Sibiu. Chiriac s-a autointitulat director al Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, proiect conceput de el, organizat de Teatrul Radu Stanca şi produs de Fundaţia Democraţie prin Cultură. Fundaţia primeşte finanţări din bani publici, în paralel cu teatrul, pentru aceleaşi proiecte şi având acelaşi obiect de activitate.

În anul 2007, în calitate de director general al Teatrului Radu Stanca Sibiu, director al Festivalului Internaţional de Teatru, preşedinte al Fundaţiei Democraţie prin Cultură şi vicepreşedinte al Asociaţiei „Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007″ prin care se primeau finanţările publice pentru programul naţional Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007, Chiriac s-a aflat cert în situaţia conflictului de interese. Biroul de coordonare al Asociației Sibiu CCE 2007 l-a avut ca director pe Cristian Radu, director şi al aceleiaşi Fundaţii Democraţie prin Cultură. Citiţi pe site-ul nostru http://sibiu.justitiarul.ro/ articolele:

Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu 2008 – trambulină electorală pentru Klaus Iohannis şi PNL (Sâmbătă, 24 Mai 2008 http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/observator/97.html)

InOvaţiile lui Chiriac… fără ovaţii! (Vineri, 19 Iunie 2009 http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/cultura/270-inovatiile-lui-chiriac-fara-ovatii.html)

ANI, ALICE ŞI CAPITALA CULTURALĂ EUROPEANĂ, ÎN ŢARA TUTUROR MINUNILOR (Marţi, 20 Aprilie 2010 http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/dosar-justitiarul/365-ani-alice-si-capitala-culturala-europeana-in-tara-tuturor-minunilor.html)

BUGET DE CRIZĂ LA TEATRUL DIN SIBIU: 3 MILIOANE EURO ! (Luni, 24 Mai 2010 http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/investigatii/376-buget-de-criza-la-teatrul-din-sibiu-3-milioane-euro-.html)

SCRISOARE DESCHISĂ (Luni, 21 Iunie 2010 http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/colimator/402-scrisoare-deschis.html)

BANI PUBLICI PENTRU SEX PE SCENĂ ÎN FESTIVALUL DE LA SIBIU (Luni, 21 Iunie 2010 http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/colimator/401-bani-publici-pentru-sex-pe-scena-in-festivalul-de-la-sibiu.html)

Blaturi electorale sau cum a devenit Capitala Culturală Europeană Sibiu instrument electoral în 2008 (Sâmbătă, 24 Mai 2008 http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/ancheta/94.html)

Fantastica fraudare a banilor publici – cortul de circ numit, pompos, „pavilion multifuncţional” (Marţi, 13 Mai 2008 http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/coruptie/63.html)

IMBOGĂŢIŢII CAPITALEI CULTURALE EUROPENE SIBIU 2007 (Luni, 15 Septembrie 2008 http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/ancheta/121.html)

Tărăşenia cu brevetul de invenţie al lui Constantin Chiriac pentru Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, pe care şi l-a trecut în Lista de lucrări depusă pentru ocuparea postului de profesor universitar la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, în anul 2007, ne-a interesat în mod deosebit, pentru că, în acelaşi an 2007, Chiriac ţipa ca din gură de şarpe în cotidianul naţional „Adevărul” din 13 iunie 2007: „Am conceput Fundaţia ‹‹Democraţie prin cultură›› sub umbrela căreia există Festivalul de Teatru, bursa de spectacole şi nenumărate alte proiecte şi am autorizat Festivalul cu drept de autor. Toate aceste structuri sunt ale mele. Nimeni nu poate să vină să zică ‹‹Chiriac, ia, valea, că vreau eu Festivalul››. Nu au ce să facă.”

Bun, l-a inventat, bravo lui, dar unde a dispărut de 2 ani încoace Fundaţia Democraţie prin Cultură? A ascuns-o cu abilitate Chiriac sfătuit de cei care îl menţin în funcţie din varii interese? Da, acesta e răspunsul, am scris despre acest conflict de interese atunci când am analizat declaraţia de interese a acestui director cabotin, care de mulţi, mulţi ani, amestecă nestingherit interesele publice cu ale lui personale, îşi plăteşte nevasta şi gaşca din bani publici  obţinuţi ca finanţare şi pe teatru şi pe fundaţie şi exploatează o mână de angajaţi plătindu-i cu salarii de bugetari la teatru şi pentru munca desfăşurată pentru fundaţie. În acest mod, fundaţia nu are costuri de salarii şi colaborări, iar bugetul public al teatrului suportă costurile.

Numai că, internetul ne este aproape şi găsim, iată, Fundaţia Democraţie prin Cultură pe unde nici nu gândim, cu aceiaşi termeni laudativi despre Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu pe care precizează expres că îl organizează „an de an”, în calitate de parteneră a companiei S.C.Farmexim S.A. pe un site unde nu prea înţelegem ce caută – http://www.farmexim.ro/index.php?pagini_id=127 – şi de pe care linkurile te duc direct la site-ul Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu  -  www.sibfest.ro . Reproducem mai jos informaţia de pe site-ul www.farmexim.ro:

„FUNDATIA DEMOCRAŢIE PRIN CULTURĂ

Fundatia Democratie prin Cultura este o institutie al carei scop este de a contribui la raspandirea valorilor democratice autentice si la promovarea actului cultural de calitate.
Fundatia isi propune sa creasca impactul si participarea la fenomenul cultural, in special pentru tanara generatie, sa contribuie la conservarea valorilor traditionale si a identitatii nationale, sa initieze, sa conceapa si sa dezvolte proiecte in domeniul social si public, mass-media, stiinta si educatie.
An de an, fundatia Democratie prin Cultura organizeaza Festivalul International de Teatru de la Sibiu, cel mai important festival de artele spectacolului din Romania si al treilea ca amploare si importanta din lume. (sublinierea noastră)
www.sibfest.ro

Mai căutăm şi găsim grandiosul spectacol „Faust” realizat de regizorul Purcărete, care a înghiţit un sac de bani publici, având ca finanţatori Comisia Europeană,  Programul Culture 2000 prin…Fundaţia Democraţie prin Cultură:

„Proiectul este realizat de Teatrul National „Radu Stanca” Sibiu si este finantat de Ministerul Culturii si Cultelor, de Consiliul Local Sibiu pentru programul Sibiu – Capitala Culturala Europeana 2007 si de Comisia Europeana, programul Culture 2000, prin Fundatia Democratie prin Cultura.” – scrie pe site-ul http://sibfest.ro/Faust.aspx al Teatrului Naţional Radu Stanca.

Ca albinele la miere sau ca muştele la…Unde s-or fi dus toţi banii, căci au fost fonduri „imense” ca să-l cităm pe Nilă (numele de scenă al cabotinului Costică Chiriac), de la Ministerul culturii şi de la bugetul local, care s-au plătit prin teatru tuturor realizatorilor şi artiştilor? Cui s-au plătit banii europeni repartizaţi prin fundaţia lui Chiriac?

Pentru că scriam anterior despre Lista de lucrări prezentată de Constantin Chiriac în anul 2007 pentru ocuparea postului universitar de profesor la Catedra de Teatru, nu putem să trecem de această nouă ipostază a actorului, fără să remarcăm că titlul de profesor universitar nu i se potriveşte sau nu prea îi este recunoscut. Nici măcar pe site-ul informativ al universităţii sibiene  – http://www.ulbsibiu.ro/ro/evenimente/events.php?news_id=1431 – Chiriac nu este trecut cu gradul de profesor al universităţii, ci cu cel de director al Teatrului Radu Stanca… Oare colegii cadre didactice nu îl recunosc?

Şi, dacă tot am ajuns la acest sensibil capitol, vă dăm câteva informaţii legate de modul cum şi-a obţinut Constantin Chiriac titlul de doctor în teatru (?). Dacă majoritatea colegilor săi actori, au susţinut examene pentru doctorate în actorie, Nilă  şi-a dorit un doctorat diferit. Nu s-a îndreptat nici spre un doctorat în management cultural, ci a bătut fierul cât a fost cald în perioada Capitalei Culturale Europene când toată lumea avea nevoie de el, tot în zona artei teatrale, realizând în anul 2006 o lucrare nici cal, nici măgar, intitulată „Poezia ca spectacol”, sub îndrumarea a doi reputaţi profesori universitari de la Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureş şi Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, conducătorii ştiinţifici prof.univ. dr. Mihai Sin şi prof. univ. dr. Mircea Tomuş. Amănunte despre cum s-a ajuns la cotutela celor 2 universităţi vă vom relata cu altă ocazie.

(continuare în pagina 4)

(urmare din pagina 3)

Cu profesorul Tomuş, Chiriac a colaborat  şi anterior doctoratului, atât de mult încât i-a devenit naş de cununie fiului conducătorului său ştiinţific de doctorat, taman cu câteva luni înainte de susţinerea doctoratului. Aşa se face că Ionuţ Tomuş, cadru didactic şi el la catedra de teatru, a devenit finul familiei Constantin şi Tania Chiriac, împreună cu soţia sa Anca, verişoară a directoarei economice Irina Vasiu de la Teatrul Radu Stanca, aceasta din urmă fiind şi nepoata directorului Aeroportului Sibiu, Augustin Sava…! Ce mic e Sibiul şi ce caracatiţă adăposteşte!

Cei care au participat la susţinerea publică a tezei de doctorat îşi amintesc probabil cu jenă de momentul când Chiriac a prezentat un fragment din teza sa, respectiv un fel de analiză literară asupra binecunoscutei poezii „Scrisoarea a III-a” a lui Eminescu care, spre stupefacţia tuturor!, era realizată la nivel de clasa a VI-a de gimnaziu, după care a recitat (?!) aceeaşi „Scrisoarea a III-a”, cam la acelaşi nivel şcolăresc… Şi asta a fost tot…

Din Lista de lucrări, constatăm că aproape toate „cărţile”  – de fapt broşuri cuprinzând antologii ale festivalului – publicate de Chiriac sunt tipărite la Editura Nemira şi Editura A & R Multimedia. Cum nimic nu este întâmplător, am trecut la investigaţii. Editurile menţionate au fost, în anii în care s-au tipărit lucrările lui Chiriac, beneficiare de fonduri publice plătite de Teatru Naţional Radu Stanca Sibiu din finanţări de la bugetul de stat sau bugetul local pentru tipărirea de afişe, pliante, broşuri ale Festivalului Internaţional de Teatru. Cât priveşte licitaţiile pe care le-au câştigat aceste edituri…vorba lui M.Badea: „trăim în România…” Pentru  că nu facem afirmaţii fără suport, iată că pe site-ul Teatrului Radu Stanca  http://www.sibfest.ro/Organigrama-FITS-2009.aspx apar nominalizate ca „tipăritoare”: „Tipar – materiale promoţionale: Editura Nemira, A&R Multimedia SRL, Noblesse, Sands Advertising, Eurographica SRL, SC Arta Grafică SA”.

Sesizăm organismelor care efectuează controlul fondurilor publice, să verifice dacă „multifuncționalul” Chiriac şi-a plătit tipărirea cărţilor, ca o persoană fizică, aşa acum era legal să se întâmple sau le-a tipărit pe bani publici printre afişele, pliantele şi alte tipărituri ale festivalului.

Cât despre Editura Nemira, aceasta  a fost fondată în 1991 de Valentin Nicolau, care a avut şi funcţia de consilier al primului-ministru pe probleme de cultură, educaţie, cercetare şi turism în perioada iulie 2001 – iunie 2002 şi de preşedinte-director general al Societăţii Române de Televiziune în perioada iulie 2002 – iunie 2005 – date informative de pe site-ul http://ro.wikipedia.org/wiki/Valentin_Nicolau – când Societatea Română de Tealeviziune a devenit  producător asociat al Festivalului Internaţional de Teatru… Din octombrie  2007, Valentin Nicolau este profesor asociat la  Universitatea din Sibiu… No comment!

Revenim însă la Festivalul Internaţional de Teatru, copilul de suflet „inventat” de Chiriac. Să fim foarte bine înţeleşi, nu suntem împotriva unui proiect cultural cu impact educativ pozitiv, ci împotriva spolierii contribuabilului sibian şi a cetăţenilor României şi Europei, care îşi achită cu greu dările către stat, din banii lor plătindu-se tot felul de bazaconii cu buget uriaşe botezate festivaluri, a căror calitate este îndoielnică şi a căror organizare reprezintă o evidentă sfidare în timp de criză.

În anul 2011, ca niciodată, Chiriac tace cu privire la bugetul total al festivalului, nu mai informează ce finanţări primeşte de la Consiliul Local Sibiu, de la Consiliul Judeţean Sibiu, de la Ministerul Culturii. E riscant, ce-i drept să vii cu cifre de ordinul milioanelor de euro în faţa oamenilor care, de abia îşi asigură traiul cotidian, nemaiavând niciun chef de „festivalul de circ” cum este poreclit festivalul moşit de Chiriac.

Cu toate acestea, cu un tupeu incredibil şi lipsit total de responsabilitate şi umanism, la numai câteva zile de la dezastruosul cutremur care i-a lovit pe japonezi, în 11 martie 2011, Chiriac ne anunţă emfatic: „În ciuda dezastrului prin care trece ţara, toate companiile care au confirmat participarea la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu vor veni. Daca este nevoie vor mânca timp de o lună câte o lingură de orez pe zi, dar vor fi aici”( http://www.ziare.com/articole/japonia+finantare+festival+sibiu). Oare Chiriac şi gaşca lui ar putea mânca doar o lingură de orez pe zi ? Tot el, marele Chiriac spune: „Japonia va susţine şi în acest an festivalul, cu aproximativ 1,7 milioane de euro, în ciuda catastrofei, iar cinci companii japoneze de teatru vor fi prezente cu spectacole”. Nu ţi-e ruşine, pungaşule, să te bucuri de bani de la oamenii aceia, după toate nenorocirile care s-au abătut asupra ţării lor?! Aşa cum îi place lui, să se audă vorbind, îl ia gura pe dinainte şi lămureşte presa: „În 2010, EU-Japan Fest Committee, corespondentul japonez al Ministerului Culturii din România, dar care nu primeşte finanţare de la Guvernul nipon, a alocat 1,7 milioane euro. În acest an, suma va fi asemănătoare”. Mai clar nici că se putea, adică cei 1,7 milioane de euro nu provin de la guvernul japonez, deci nu sunt asiguraţi din taxele şi impozitele plătite de cetăţeni, ca la noi, ci din surse private. Ce părere aveţi stimaţi guvernanţi români? La fel ar trebui să procedeze cu finanţarea festivalului şi acest director de festival care, mai anii trecuţi, striga ameninţător – la adresa cui? – că el, prin fundaţia lui „Democraţie prin cultură” a înregistrat festivalul ca marcă, că dacă vrea pleacă cu festival cu tot – de parcă cineva i-ar solicita să rămână!  -  încercând să pună presiune pe autorităţile bugetare pentru a primi finanţarea cheltuielilor de la bugetul local  prin primar, şi de la bugetul de stat  prin Ministrul Culturii.

Pentru a-şi justifica cheltuielile aşa-zis culturale, în vremurile actuale de adâncire a crizei când populaţia sărăcită nu poate suporta şi costurile megalomane ale unui astfel de eveniment, cu o obstinaţie tipică unei anumite categorii de dinainte de 1990 care practica diversionismul, Chiriac înşiră în fiecare an şi ori de câte ori are ocazia acelaşi slogan de care toată lumea s-a săturat dar pe care vrând-nevrând în subconştient îl înregistrează până când ajunge să îl creadă: „Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, cel mai important festival anual de artele spectacolului din Romania şi al treilea ca amploare şi importanţă din Europa, propune un program care aduce la Sibiu participanţi din 70 de ţări şi prezintă peste 300 de evenimente ce se desfăşoară în peste 60 de spaţii de joc, aşteptând zilnic 60.000 de spectatori.” (http://www.epochtimes-romania.com/articles/2011/03/article_105668.html)

Incredibil, pentru orice minte normală!, anul acesta Chiriac a crescut numărul prognozat de spectatori zilnici de la 35.000 la 60.000! Precizăm că 35.000 a fost cifra record realizată la festivalul din anul reper 2007. Evident, cei 35.000 de spectatori nu se adună nici măcar ca total, în cele 10 zile de festival.  De unde atâţia spectatori, unde să încapă, nu mai contează. Ce dacă sălile de spectacole şi celelalte locaţii nu au în total o capacitate mai mare de 3.000 de spectatori pe zi ? Şi ce contează dacă în realitate, pe strada principală  şi în Piaţa Mare nu se adună la manifestările pe picioroange – circ, nu teatru! – mai mult de 2-3000 de spectatori zilnic, care sunt unii şi aceiaşi!? Hârtia suportă, presa preia comunicatele fără să analizeze prea atent cifrele prezentate, iar edilii sibieni şi ceilalţi finanţatori au interesul să acopere aceste mistificări spre a-şi justifica uşurinţa cu care aprobă din condei bani publici pentru 10 zile de manifestări care numai teatru nu înseamnă…

Iar cinismul cu care Chiriac afirmă că japonezii, dacă este cazul vor mânca doar o lingură de orez pe zi, numai pentru a putea participa la „măreţul” său festival, trădează a nu ştiu câta oară nepăsarea acestui mic dictator faţă de momentele grele ale existenţei umane, pe care colaboratorii şi subalternii cu care lucrează, dar şi studenţii pe care îi păstoreşte o cunosc din nefericire pe propria lor piele.

Acelaşi mesaj distorsionat cu privire la participarea a 60.000 de persoane zilnic la festival, etc. se propagă şi în străinătate – adică România, prin gura moldoveanului aciuit la Sibiu, minte şi minte:

„SITF, the third largest annual festival of performing arts by all parameters, offers every year to more than 60 000 spectators daily a programme consisting of participants from over 70 countries with over 350 events in 50 venues.”

http://eu-japanfest.org/english/program/17/europe_others.html#sibiu_theatre

Preluarea pe site-ul japonez, este, fireşte, cauzată de gogoşile româneşti, numai că, aceşti parteneri de bună credinţă, chiar cred probabil că, ce e scris în comunicatele de presă este şi adevărat, corectitudinea  japoneză fiind binecunoscută.

Pentru că tot a venit vorba de Chiriac versus corectitudinea japoneză, oare nici un organism de control nu este curios să ştie ce au făcut Chiriac şi subalternii lui cu aparatura de sunet şi lumini în valoare de 500.000 de USD donată de guvernul japonez prin anii 2004 – 2005 Teatrului Radu Stanca din Sibiu, când acelaşi teatru cumpăra, în aceeaşi perioadă, prin licitaţii publice …aţi ghicit,  tot aparatură de sunet şi lumini cu preţuri exorbitante!…

Devizul estimativ al Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu 2011, prezentat de Chiriac, este de 24.527.568 lei, adică, cât suma totală alocată de Consiliul Local Sibiu pentru instituţiile de cultură, sport şi recreere pentru anul 2011, respectiv aproximativ 5,7 milioane de euro!!! (http://sibiu.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2011/05/buget_2011.pdf). Enorm şi iresponsabil pentru perioada de criză pe care o traversăm. Şi, totodată nereal. Trebuie să vă atragem atenţia că, Chiriac aruncă cifre cu privire la numărul de ţări participante, numărul de locaţii, numărul de evenimente, nici unele dintre acestea nefiind cuantificabile băneşte, dar nu spune niciodată câţi participanţi – persoane fizice a avut la festival, care implică costuri precise şi mai ales verificabile, cu cazarea, masa, transportul. Festivalul Internaţional de Teatru, ca orice festival, nu cumpără spectacolele prezentate, cheltuielile sunt de organizare: cazare, masă sau diurnă, transport artişti şi decoruri, chirii spaţii de desfăşurare a evenimentelor, chirii aparatură de sunet şi lumini, cheltuieli cu utilităţile – în speţă curent electric consumat. Unele trupe mai cer şi o plată de onorariu, care este negociabil şi dacă nu ai fonduri nu te obligă nimeni să le inviţi.

Pentru alte festivaluri internaţionale organizate în România, de ţinută artistică indiscutabilă, iată, nu e niciun necaz dacă din motive financiare de criză se anulează sau se amână pentru anul următor. Astfel, ca şi în anul 2010, nici anul acesta Cerbul de Aur nu a fost cuprins în bugetul TVR pe 2011. Conform unui comunicat de presă citat de exclusivNEWS.ro, „Situaţia financiară de moment a televiziunii nu permite organizarea în acest an a festivalului. Exista însă premize favorabile pentru ediţia de anul viitor”. (http://www.ziare.com/muzica/festival/cerbul-de-aur-nu-se-organizeaza-nici-in-2011-1080022) Festivalul Internaţional Cerbul de Aur este unul din cele mai mari festivaluri de interpretare din Europa, unii specialişti declarând că ar fi al doilea ca importanţă şi mărime după Eurovision.

Dacă intraţi pe site-ul EU-Japan Fest Japan Committee http://eu-japanfest.org/n-english/, veţi constata că japonezii despre care povestea Chiriac, după dezastrul prin care au trecut şi-au suspendat programele pe 2011…

Autorităţile administraţiei publice sibiene însă, prinse în delirul actorului megaloman, continuă să cheltuiască iresponsabil banii cetăţenilor cu această  manifestare, care costă în 10 zile bugetul local al Sibiului, mai mult decât bugetul pe un an al creşelor…Iar bugetul pe anul 2011 al Teatrului Naţional Radu Stanca Sibiu a primit de la ordonatorul principal de credite bugetare, Primarul Iohannis, venituri în sumă de 11.000.000 de lei, adică 2,7 milioane euro în an de criză! (http://sibiu.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2011/05/buget_2011.pdf)

De unde vin banii Consiliului Local pentru festivalul lui Chiriac? Din impozitul pe clădiri şi taxele pe mijloace de transport plătite de cetăţenii Sibiului pe întreg anul 2011 se vor aduna 14.408.000 lei, din care 11.000.000 primeşte Chiriac pentru „invenţiile” sale. Aşa că, munciţi dragi concetăţeni, fiţi corecţi la plata dărilor, că are cine să vă cheltuiască banii, cu sau fără voia voastră! În acelaşi timp, consilierii locali aprobă împrumuturi de la bănci pentru investiţiile care ne vor împovăra şi mai mult taxele în următorii zeci de ani…

Prin comparaţie cu sumele enorme de 11.000.000 lei alocate lui Chiriac, Spitalului de Pediatrie Sibiu i se alocă doar 1.200.000 lei, în condiţiile în care sănătatea este şi trebuie să fie prioritară! Teatrul pentru Copii şi Tineret „Gong” devine o „cenuşăreasă” a culturii sibiene şi primeşte doar 1.491.000 lei, adică 7% din alocaţiile bugetare primite de Teatrul Radu Stanca.

La nivelul de cheltuieli pe care îl implică activitatea dirijată iresponsabil şi costisitor de Constantin Chiriac, este necesară o analiză atentă, realistă a autorităţilor locale, judeţene, a reprezentanţilor Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, o verificare a Camerei de Conturi şi a Corpului de Control al Primului Ministru, care să constate şi să propună măsurile adecvate în scopul curmării scurgerii banilor publici prin găurile create „artistic” de profesorul doctor actor, care, din salariul de bugetar reuşeşte să îşi crească an de an în progresie geometrică averea personală şi a găştii de prieteni şi cumetri de care s-a înconjurat.

S-a afişat, în sfârşit, programul Festivalului pe site-ul www.sibfest.ro. Dacă îl veţi accesa, o să constataţi că nu participă teatrele din ţară, care ar veni, evident cu costuri mai mici decât cele străine şi la ale căror spectacole sibienii ar participa cu interes, fiindcă până la urmă, actul artistic este destinat publicului. Pentru câţiva pretinşi cunoscători de teatru internaţional şi satisfacerea orgoliilor lor bolnave, nu este cazul să se cheltuiască 5,7 milioane euro din banii Sibiului. Iar programarea unor concerte cu Iris şi Holograf în Piaţa Mare se poate face oricând, fără a necesita cadrul organizatoric al unui Festival Internaţional de…Teatru.

Cât despre adevăraţii beneficiari ai Festivalului Internaţional de Teatru – impresarii, organizatorii, proprietarii de hoteluri, de restaurante, baruri şi terase, transportatorii privaţi, politicienii care îşi consolidează imaginea şi averea prin astfel de evenimente, nu au decât să găsească împreună cu inventatorul manager cultural Chiriac şi cercul de „consilieri” ai acestuia, finanţatorii privaţi care să investească cel puţin aceleaşi sume cât bugetul local în festival, dacă proiectul merită într-adevăr banii.

Până atunci însă, constatăm că declaraţia de avere a lui Chiriac şi declaraţia de interese nu mai apar pe site-ul Primăriei Sibiu, deşi declaraţiile managerului de la Teatrul „Gong” sunt expuse publicului. Cine are interes să ascundă averea şi „interesele” lui Constantin Chiriac, încălcând prevederile legale?

Titus ANDREI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>