International

Farsa „revoluţiei islandeze”

  Unul dintre miturile răspândite de către organizatorii manifestaţiilor de la Porta del Sol şi de către comentatorii ocupării Pieţei...

 

Unul dintre miturile răspândite de către organizatorii manifestaţiilor de la Porta del Sol şi de către comentatorii ocupării Pieţei Syntagma din Atena este că bunii cetăţeni islandezi refuză să plătească datoriile băncilor, respingând termenii negocierilor cu bancherii internaţionali, care ar fi împovărat cu mii de dolari din datoria pe termen lung, fiecare familie islandeză, căreia i-ar fi luat ani ca să o achite. Site-ul anarhist „kaosenlarend” rezumă, la 31.05.2011, astfel situaţia: „Asta e istoria pe scurt a Revoluţiei Islandeze: întregul guvern demisionează în bloc, băncile sunt naţionalizate, se desfăşoară un referendum pentru ca poporul să decidă asupra problemelor economice urgente, toţi vinovaţii pentru criză sunt în puşcărie, iar constituţia este rescrisă de către cetăţeni.” Un site economic, „El Confidencial”, în 20 martie, făcea vorbire despre „revoluţia paşnică din Islanda, ţara cu cel mai vechi sistem democratic din lume, datând din anul 930, ai cărei cetăţeni au provocat schimbarea prin demonstraţii, bătând în oale.”

iceland revolution

„O Revoluţie Islandeză”?! Am ratat ceva? Nicidecum. E doar un basm demn de H.C. Andersen, iar islandezii sunt departe de a trăi fericiţi după aceasta. Faptul că cei de stânga spun astfel de prostii este măsura iluziilor lor democratice… şi arată la ce distanţă sunt de actuala luptă revoluţionară. Ceea ce este adevărat este că, urmare a prăbuşirii Wall Street din octombrie 2008 şi a falimentului Lehman Brothers, demonstraţii de masă au dus la demisia guvernului conservator al primului ministru Geir Haarde, primul şi simgurul guvern care a căzut ca urmare a crizei economice, că băncile au fost naţionalizate şi câţiva bancheri au fost arestaţi, că poporul a respins termenii acordului cerut de Marea Britanie şi Olanda, de a despăgubi investitorii din aceste ţări, care au pierdut miliarde de dolari in ceea ce s-a dovedit a fi o schemă Ponzi, numită Icesave, organizată de banca centrală islandeză, Landsbanki.

Dar în niciun caz asta nu înseamnă că islandezii au scăpat fără a fi atinşi de urmările crizei economice globale. Dimpotrivă, nivelul de trai s-a înjumătăţit, o prăbuşire de departe mai mare decât în Spania sau chisr în Grecia, unde salariile au scăzut cu 30%. Economia a scăzut cu 10% în 2009-2010. Acţiunile au căzut cu 98%, rezultând că economiile investite de către oricine s-au evaporat. Moneda islandeză, krona, s-a devalorizat cu 60%, iar schimbul valutar este strict controlat, astfel încât valuta este disponibilă doat pentru importurile aprobate de către guvern. Mai mult decât atât, zeci de mii de proprietari de case, dintr-o populaţie totală de 330.000, sunt pe cale să-şi piardă casele, executate de către bănci. Şi nici guvernul, nici firmele ori persoanele nu pot obţine credite de pe pieţele internaţionale de capital sau de la băncile private „restructurate”, care raportează incă profituri grase.

Nu este nimic genetic „anticapitalist” în naţionalizarea băncilor de către guverne burgheze. De fapt, astfel de acţiuni sunt în mod obişnuit menite să salveze capitaliştii de pericolul falimentului prin „repartizarea socială” a pierderilor. În Islanda, când cele trei bănci principale (Landsbanki, Glitner şi Kaupthing) au fost naţionalizate, în septembrie-octombrie 2008, miliardele de euro ale investitorilor străini au devenit brusc grija guvernului, iar plătitorii de taxe vor suporta nota de plată. Şi dacă votanţii au respins de doua ori orice acord în privinţa datoriei provocate de afacerea Icesave cu băncile engleze şi olandeze, prima dată cu un scor de 93% la 2%, răspunsul agenţiilor internaţionale de rating a fost reducerea ratingului datoriei suverane la „sub-investement grade” (nerecomandat) şi l-ar putea reduce la nivelul „junk”, astfel încât datoria de peste 1 miliard de dolari scadentă în acest an să nu poată fi refinanţată de pe piaţă.

money

Cei mai mulţi dintre bancherii arestaţi sunt de la nivelul managementului operaţional, în timp ce aşa numiţii bancheri/investitori „vikingi” sau oficialii de vârf ai fostului guvern sunt încă liberi. Fostul şef al Băncii Kaupthing se ascunde la Londra, iar Jon Asgeir Johannesson, principalul acţionar al Băncii Glitnir şi şeful Fondului de Investiţii Baugur, care a ieşit în evidenţă prin investiţiile în magazinele de lux din Londra şi proprietăţile din Gramercy Park, New York, aşteaptă încă sentinţa. Fostul prim ministru David Oddson, ce a condus ţara timp de 14 ani înainte de a se autointitula guvernator al Băncii Centrale în 2004, pricipalul arhitect al privatizării băncilor islandeze, este redactor şef la principalul cotidian de dreapta Morgunbladid, comentariul fiind că „semănă cu numirea lui Nixon ca editor la Washington Post în timpul afacerii Watergate”(citat din Robert Wase şi Silla Sigurgeirsdottir, Lecţii din Islanda. New Left Review, septembrie-octombrie 2010).

Şi chiar dacă cea mai drastică reducere a numărului de angajaţi din sectorul public şi servicii a fost amânată până anul acesta, gongul va bate curând, trimiţând şomajul, deja de opt ori mai mare decât în perioada anterioară crizei, în înaltul cerului. Dacă guvernul conservator a fost debarcat, ce ar mai fi de schimbat? Partidul Socialist al Muncitorilor din Marea Britanie vorbeşte de „revoluţia cratiţelor”, soldată cu instalarea unui guvern de coaliţie între Alianţa Social-Democrată şi Mişcarea Ecologistă de Stânga, cei care au fost de acord cu inţelegerea din 2009, privind plata a miliarde către băncile engleze şi olandeze, şi care a fost răsturnat în momentul în care, de acord fiind cu a doua înţelegere, acesta a fost respinsă de votanţi prin referendum.

Primul ministru Johanna Sigurdardottir exclama „Trebuie să ne ţinem de treabă… Trebuie să facem un accord” de plată a datoriei Icesave, care reprezintă 17.500 dolari pentru fiecare locuitor al ţării. Câţiva „revoluţionari”, „socialişti” sau „stângişti” sunt cei care ar vrea să ipotecheze viitorul poporului muncitor pentru a plăti bancherilor. La sfârşitul lui 2008, totalul datoriei externe a Islandei se ridica la 50 miliarde dolari, aproape de şase ori cât PIB-ul, redus la 8,5 miliarde dolari în 2010. Această datorie e practic imposibil de plătit, oricât s-ar reduce cheltuielile bugetare ori ar creşte exporturile.

Islanda există astăzi numai datorită bunăvoinţei Washingtonului, Casa Albă plus cartelul bancherilor cunoscut ca FMI. Ei ştiu că datoria nu va fi achitată, insă suma implicată este nesemnificativă la nivel global. Datoria externă a Greciei, pe de altă parte, şi chiar a Spaniei sau Portugaliei sunt atât de mari încât pot crea îngrijorarea autorităţilor financiare că un default al acestora ar putea declanşa colapsul financiar generalizat. Cât timp un guvern este subiect pe piaţa mondială, oricât de progresist sau de stânga este în retorică, nu poate să scape din laţul capitalului. Experienţa Revoluţiei Islandeze o demonstrează!

Ideea, adusă de liberali, anarhişti, pseudo-socialişti şi de către mişcarea cetăţeneasca din oraşele Spaniei, că s-ar putea ieşi de sub povara zdrobitoare a datoriilor prin simpla votare a refuzului plăţii, este un pericol mortal pentru iluziile democraţiei. Nu doar marxiştii revoluţionari, ci şi economiştii de top ştiu că nu aşa lucrează capitalismul. Într-o ţară ca Spania, imperialiştii ar putea da o lovitură de stat (ceea ce analizează CIA acum în Grecia, conform informaţiilor) şi să trimită Garda Civilă în stradă, cu riscul confruntării cu tinerii mic burghezi la Puerta del Sol, decât să accepte ca o ţară importantă să refuze să plătească dobânzile şi ratele. Chemarea de a nu recunoaşte datoria către imperialişti este complet justificată si întru totul necesară. Dar acest lucru va fi rezultatul revoluţiei clasei muncitoare şi a revoluţiei socialiste, care să o asigure.

Traducere din limba engleză de Mihael Laurențiu NACU

Sursa: http://www.internationalist.org/icelandrevolutionhoax1107.html

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>