Ancheta

Experti în inginerii imobiliare

 În adolescenţă, avocatul Iulian Bogdan Năstase a fost implicat în două infracţiuni de furt din avutul privat, ambele petrecute la […]

 În adolescenţă, avocatul Iulian Bogdan Năstase a fost implicat în două infracţiuni de furt din avutul privat, ambele petrecute la Sibiu, oraşul său de baştină. Între victime se afla familia cunoscutului avocat Gavril Dejeu, fost ministru al Internelor. Tatăl avocatului Năstase a fost comisar-şef în cadrul Poliţiei Sibiu, iar mama grefieră la Tribunalul Sibiu. Cea mai mare vilă construită în Dealul Dăii aparţine familiei de avocaţi Năstase. Toată viaţa Iulian Bogdan Năstase a avut ca scop câştigurile consistente, rapide şi facile. Iar acestea nu se pot realiza decât fraudulos şi ilicit.

Motto :
,,Cine fură azi un ou , e prost . Putea să fure toată cloşca !’’
(Din volumul :,,Noile proverbe ale românilor’’)

Poate că nu am fi revenit asupra temei cu moara dispărută, dacă nu ar fi rămas prea multe întrebări fără răspuns sau cu răspunsuri aiurea şi mai ales dacă n-am fi recunoscut, în toată această întâmplare, un model comun, un şablon cu elemente tipice de acţiune al afacerilor de tip imobiliar mai mult sau mai puţin legale. Pentru o mai bună înţelegere a lucrurilor la care ne referim este necesară o recapitulare pe scurt a faptelor şi acţiunilor ce au avut loc într-o scurtă perioadă de timp dar cu efecte catastrofale asupra patrimoniului urbanistic sibian. La începutul anului 2008, într-un acompaniament de scrâşnete şi zgomote de buldozer, de înjurături şi bancuri porcoase, clădirea celei mai vechi mori din Sibiu, situată pe şoseaua Alba Iulia nr.2 şi care avea faţada placată cu o stemă a oraşului datând din 1775, a fost rasă de pe faţa pământului cu atât de multă metodă şi aplicaţie cum numai pe vremuri regimurile totalitare, naziste sau comuniste, au fost în stare. Ce uimeşte mai mult este faptul că această acţiune a fost posibilă într-o ţară considerată democrată, în care există o legislaţie privitoare la protecţia monumentelor istorice, într-un oraş fost capitală culturală europeană, cu un primar superdemocrat de etnie germană, înconjurat de o mulţime de specialişti şi cozi de topor de etnie română. Şi totuşi a fost posibil! O tăcere groasă, ca o greaţă de primar de luni dimineaţa, învăluie totul. Ai senzaţia că celebrul ordin nazist,,Nacht und Nebel’’,în traducere  „noapte şi ceaţă” a fost executat cu precizie. Nimeni nu ştie nimic, nimeni n-a auzit nimic, nimeni n-a văzut nimic, nimeni n-a făcut nimic şi deci nu s-a întâmplat nimic! Tăcerea aceasta complice crează premisele ca, peste o bucată de vreme să nici nu mai ştim dacă clădirea morii a existat sau nu, dacă a fost importantă sau nu, căci totul va fi istorie, ba chiar mai mult decât atât, literatură. Iar literatura şi istoria pe cine interesează?
Dar să revenim la oile noastre… O firmă, SC PRIMA TRANS SRL, a cumpărat terenul pe care se afla situată moara. Bineînţeles nu cu scopul de a conserva acest obiectiv istoric sau de a-l restaura.  Administratorul firmei, Iulian Bogdan Năstase, susţine că el a cumpărat un teren de construcţie nu o clădire monument istoric şi, atunci când a văzut că pe teren era o construcţie în stare avansată de degradare, s-a adresat imediat vânzătorului, cerându-i îndepărtarea imobilului, mai ales că acesta (imobilul) nu apărea în extrasul de carte funciară. Vânzătorul, domnul Daniel Frunzescu, directorul firmei SC GETESIB SA (cea cu gunoiul) susţine că demolarea nu-i apartine şi că aceasta s-a făcut după ce s-a vândut terenul. Ba, mai mult, clădirea respectivă nu era intabulată! Deci în acte nu exista! Ba, şi mai mult, d-l Daniel Frunzescu susţine, în presă, că ar fi în posesia unei hârtii prin care se arată că imobilul era în procedură de clasare, dar că era liber pentru vânzare. Hârtia respectivă fiind semnată de domnul Vasile Crişan. Şi deşi nu vrea să arate nimănui ,,hârtia’’, păstrată mai în secret decât pactul Kohl-Gorbaciov, d-l Frunzescu este apărat de însuşi d-l Vasile Crişan, fost inspectot-şef sau director la cultură şi deci şi la patrimoniu, care susţine că nu mai ştie dacă a semnat aşa ceva, dar este foarte posibil s-o fi făcut! Şi ca să pună capac la toată tevatura asta, d-l Vasile Crişan susţine că de fapt s-a început procedura de clasare din oficiu, dar aceasta n-a fost finalizată niciodată pentru că s-au întâmpinat greutăţi, nu erau documente. Poate că nu exista interes, zicem noi. Şi când te gândeşti că eu credeam că ăştia de la patrimoniu nu dorm noaptea de grija monumentelor istorice rămase fără apărare! Ba, chiar îmi închipuiam că cei de la patrimoniu, sunt puşi acolo nu să tărăgăneze lucrurile, ci dimpotrivă să le urgenteze, să le rezolve. Ca să vezi cum se înşeală omul când judecă activitatea unor instituţii după fişa postului, nu după ceea ce fac oamenii şi instituţia respectivă în realitate! Cineva bine informat, nu spun cine, persoană importantă, mi-a sugerat ideea că ne aflăm în faţa unui lanţ al slăbiciunilor cauzat de bune intenţii neduse până la capăt. Adică fiecare dintre participanţii la această manevră de distrugere a unui bun din patrimoniul oraşului Sibiu ar fi fost de bună credinţă, dar datorită unei întâmplări triste şi inexplicabile clădirea morii a fost demolată. Adică o forţă divină a decis ca toate astea să se întâmple! Adevăr vă spun vouă că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii! Dar şi cu o grămadă de euro!

Să repetăm, deci. Din spusele celor implicaţi, am aflat că cineva a cumpărat un teren, dar habar n-avea că pe acest teren se află o clădire care din întâmplare era posibil să fie monument istoric. Cineva a vândut acest teren cu clădirea pe el pentru că avea dezlegare să-l vândă de la serviciul de patrimoniu, cineva de la patrimoniu a dat această dezlegare, dar nu-şi mai aduce aminte de ea şi altcineva a venit şi a demolat clădirea! Cine? Niciuna dintre părţi nu-şi asumă răspunderea! Rămâne ca justiţia să hotărască. Când, cum şi cine, nu mai este problema noastră. Problema noastră, ca simplii cetăţeni este că a fost demolată o clădire de patrimoniu şi nimeni nu s-a opus, ceea ce spune mult despre atitudinea noastră civică. Şi când te gândeşti că primarul se plângea peste tot de faptul că în ciuda tuturor eforturilor  Sibiul n-a fost inclus pe lista monumentelor patrimoniului UNESCO! Păi, cu asemenea atitudine cum ar fi putut să fie? Pentru că nu e vorba de bună credinţă în cazul demolării morii vechi din Sibiu, de pe strada Alba Iulia nr.2. Este vorba  de un mecanism discret şi pervers, bazat pe indiferenţa noastră de cetăţeni ai acestui oraş vis-a-vis de trecutul, prezentul şi viitorul nostru. Menţionăm faptul că actul în sine, de o barbarie rară, a fost posibil datorită unui şir de complicităţi pe care le vom dezvălui public la vremea potrivită. Deocamdată, pariez că după ce se va lămuri situaţia din punct de vedere al justiţiei şi care se va lăsa, probabil, doar cu amenzi, nu va exista nicio hotărâre care să-i oblige pe cei care au dărâmat moara să o reconstruiască, aşa cum cum era ea iniţial, iar cei care şi-au propus să obţină un teren pentru o construcţie în buricul târgului, încet şi în timp, vor obţine ce şi-au propus. Astea sunt vremurile pe care le trăim şi începem să semănăm tot mai mult cu ele!
Ca să nu terminăm într-o notă pesimistă acest material am să încerc să vă înveselesc cu ceva.Pe timpuri, în epoca comunistă, circula  o anecdotă cu legionarii…Se spune că la o cârciumă din marginea Sibiului, unde obişnuiau să se întâlnească zilnic nişte foşti camarazi legionari şi să-şi depene amintirile, într-o zi mohorâtă de iarnă unul dintre ei, ud de lapoviţă şi rebegit de frig intră în cârciumă şi exclamă cu năduf :,,Uite mă ce vreme e afară !Bă, da ce vreme-i afară !’’ La care unul dintre legionarii bătrâni aşezaţi la o masă, privind în gol pe fereastră îi replică :,,Ia mai dă-i mă dracului şi pe ăştia cu vremea lor cu tot !’’
                                                                                             

Emil Brotea

P.S.: În atenţia domnului Frunzescu!!! După cum aţi observat probabil, nu v-am numit gunoier-şef al oraşului şi nu o vom mai face decât în situaţia că nu vom găsi alte cuvinte să vă definească activitatea. Ce ziceţi de denumirea de ,,terminator al resturilor menajere şi altele’’ sau ,,Shogun al tomberoanelor’’? Aşteptăm cu nerăbdare părerea d-voastr. Promitem că nu vom publica nimic fără acordul sau dezacordul dumneavoastră! Până atunci moara tot demolată rămâne.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*