Observator

Evaziunea fiscala – O amenintare la adresa ordinii publice si sigurantei nationale?

În mass media toată lumea vorbeşte despre evaziune fiscală, noţiune folosită ca termen generic pentru neplata taxelor şi impozitelor datorate...

În mass media toată lumea vorbeşte despre evaziune fiscală, noţiune folosită ca termen generic pentru neplata taxelor şi impozitelor datorate statului, fără a se intra în detalii cu privire la modul de definire în legislaţie şi cu privire la sancţionarea, din punct de vedere penal, a faptelor de evaziune fiscală.
În urma analizei prevederilor Legii 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale se observă că doar anumite acţiuni sau inacţiuni ale contribuabililor, săvârşite în scopul sustragerii de la plata contribuţiilor către bugetul de stat sunt reglementate ca şi infracţiuni din domeniul evaziunii fiscale ( de ex: ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; omisiunea, în tot sau în parte, a evidentierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidentierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive, etc.),  iar condiţia esenţială pentru existenţa acestor infracţiuni este ca făptuitorul să fi acţionat cu intenţie directă pentru a se sustrage de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat. Prin introducerea acestei condiţii legiuitorul a favorizat evaziunea fiscală pentru că există foarte multe alte conduite fiscale ale contribuabililor prin care pot să eludeze, în mod legal, prevederile Legii 241/2005 şi să scape nepedepsiţi.
Ca metode folosite pentru eludarea răspunderii penale, pot fi menţionate următoarele:
- nedeclararea activităţilor comerciale efectuate şi a veniturilor obţinute organelor fiscale: – astfel, contribuabilul poate să desfăşoare orice fel de activităţi comerciale, să obţină venituri din aceste activităţi, să le evidenţieze în contabilitate, dar să nu declare nimic la organele fiscale pentru a nu plăti contibuţiile aferente. În cazul în care este prins, contribuabilul respectiv se apără că a condus evidenţă contabilă, dar, din diverse motive, a omis să declare veniturile obţinute organelor fiscale. Deoarece nedeclararea nu constituie infracţiune, contribuabilul scapă doar cu o amendă aplicată de organele fiscale, dacă nu cumva s-a împlinit termenul de prescripţie pentru răspunderea contravenţională şi atunci scapă basma curată. 
- cesionarea unor societăţi comerciale cu datorii mari la bugetul de stat către diverse persoane cu situaţie materială precară şi, în general, condamnaţi penal pentru săvârşirea unor infracţiuni contra patrimoniului – pentru a nu plăti debitele restante către buget,  părţile sociale ale societăţii comerciale sunt cesionate către astfel de persoane (există anumite filiere prin care se poate identifica o persoană potrivită), care semnează în faţa notarului public că preiau evidenţa contabilă precum şi  activul  şi pasivul societăţii comerciale, deşi aceştia nu au nici un bun mobil sau imobil în patrimoniu şi nici nu desfăşoară nici un fel de activitate producătoare de venituri. Mai grav este faptul că, în foarte multe cazuri, cesiunea părţilor sociale are loc după primirea avizului de inspecţie fiscală din partea organelor de control fiscal, astfel că acestea nu mai pot identifica evidenţa contabilă (care în realitate nu este predată) şi nu mai pot efectua inspecţia fiscală, iar debitele nu vor mai fi achitate niciodată. Soluţia pentru rezolvarea acestor probleme o reprezintă modificarea legii registrului comerţului, astfel că o cesiune a părţilor sociale ale unei societăţi comerciale să fie înregistrată la registrul comerţului numai după obţinerea unui aviz din partea organelor fiscale.
- folosirea în mod ilegal a prevederilor Legii 85/2006 privind insolvenţa care scuteşte de plata TVA societăţile comerciale în stare de insolvenţă: – multe societăţi intră în insolvenţă imediat după înregistrarea la registrul comerţului şi efectueaze livrări de produse şi prestări de servicii fără TVA, în special în domeniul produselor energetice;
- achiziţiile intracomunitare au dus la apariţia unor adevărate reţele de persoane care se folosesc de lacunele legislative naţionale şi europene pentru a se sustrage de la plata TVA, în special prin folosirea primelor două metode arătate.
- o problemă deosebită o reprezintă evaziunea fiscală în domeniul comercializării produselor accizabile, în special produse petroliere. În acest caz metoda universal valabilă este folosirea unei firme “fantomă” (care nu funcţionează la sediul declarat, nu conduce evidenţă contabilă, nu declară nimic organelor fiscale şi are asociaţi din categoria persoanelor susmenţionate) pentru schimbarea destinaţiei unor produse neaccizate (diverse uleiuri minerale) în produse accizate (în special motorină): -  produsul neaccizat (care are parametrii calitativi asemănători motorinei) este comercializat de producător (rafinărie) către un utilizator final avizat de organele fiscale, care îl revinde după transformarea acestuia (în general doar transformare scriptică) într-un produs tot neaccizat, imediat sau prin intermediul a două – trei  societăţi comerciale către o societate “fantomă”, care, la rândul ei, schimbă destinaţia produsului şi vinde motorină către societăţi de profil care comercializează, în mod legal, produse petroliere accizate (în special motorină). Acelaşi mod de operare se practică şi în cazul importului sau achiziţiei intracomunitare  de uleiuri minerale neaccizate, rolul producătorului fiind luat de importator sau de agentul economic care realizează achiziţia intracomunitară.  În acest fel, atât acciza cât şi TVA –ul şi impozitul pe profit rămân în sarcina firmei fantome care nu le va achita niciodată. Soluţia evidentă în acest caz este introducerea unei prevederi legislative care să oblige producătorul (importatorul/ agentul economic care realizează achiziţia intracomunitară) să solicite şi să reţină o garanţie de la cumpărător, la dispoziţia organelor fiscale,  reprezentând contravaloarea accizei aferentă produselor neaccizate cu parametri calitativi asemănători produselor accizabile, iar după verificarea modului de utilizare a produsului neaccizat de către utilizatorul final, această garanţie va fi restituită cumpărătorului.
Având în vedere impactul deosebit, din punct de vedere financiar, asupra bugetului de stat a faptelor de evaziune fiscală, putem spune că aceasta este un pericol la adresa ordinii publice şi siguranţei naţionale, mai ales în perioada de criză prin care trece România şi se impune luarea unor măsuri de urgenţă pentru modificarea cadrului legislativ care reglementează, în special, sancţionarea penală a acestor fapte.

Teodor IANCULESCU