Remember

Este foarte greu, zeci de ani, să fii și erou dar și nebun (sau invers) (VII)

    A venit Revoluția. Spun Revoluție nu fiindcă așa este ea cunoscută oficial, ci din respect pentru cei care...

 

 

A venit Revoluția. Spun Revoluție nu fiindcă așa este ea cunoscută oficial, ci din respect pentru cei care au murit crezînd că fac revoluție. Cel puțin, ei au murit fericiți, crezînd minciuna, că România a pornit pe drumul cel bun. Și la urma urmei, și din respect pentru mine, cel de atunci, care m-am dus să mor ca prostul crezînd că fac revoluție.

Nu mă mai refer la revoluție, am scris destul. Poate că cele mai ample articole sînt cele de mai jos:

http://ioncoja.ro/n-au-existat-teroristi-teroristii-erau-oamenii-lor-ai-emanatilor/

http://www.justitiarul.ro/luptator-in-revolutie-dupa-26-de-ani-nicolae-ceausescu-ultimul-presedinte-patriot-si-dusman-al-coruptiei-a-fost-ucis/

La primul text, trebuie să fac o rectificare legată de completarea acestui articol. Am scris ca V. A. Stănculescu s-a întînit la lacul Balaton cu Cinghiz Abdulaev, șeful rezidenței GRU în România. Ulterior mi s-a atras atenția că informația mea era eronată. Stănculescu fusese invitat de ministrul ungar al apărării pentru ca, de fapt, la Balaton, să se întîlneasca cu șeful operațiunilor sovietice în Balcani. Stănculescu s-a mai întînit și la Ambasada britanică din Atena cu șeful MI 6 local – șeful antenei noastre a raportat, iar Iulian Vlad l-a demis (sau pensionat) imediat întrucît își permisese să urmărească un demnitar (trădător)!

Tot legat de revoluție, vin acum cu unele mențiuni despre care nu am scris pînă în prezent. În noaptea de 22 dec. 1989 eram vis-a-vis de Consiliul de Stat (Palatul Regal). Tancuri (sau TAB-uri, nici nu mai îmi amintesc exact) trăgeau spre clădire, dupa cum și dinspre clădire se trăgea spre noi, sau cel puțin așa părea -  se auzeau împușcăturile, se vedea flacăra la gura țevii. La fel, de la un etaj al hotelului Athenee Palace, la fel și de la un etaj (II, III sau IV, nu mai țin minte) din spatele blocului Romarta, partea dinspre str. Academiei. Doar că de aici, ulterior am realizat, era zgomot și flacără, dar nu și gloanțe. Dupa mult timp am aflat că tot Stănculescu importase în același an din străinătate simulatoare.

Mă simțeam ca în plin război. Și în acest plin război, eu mă gîndeam că este timpul să se desființeze atît NATO cît și și Tratatul de la Varșovia. De unde să știu eu că VATO se va desființa, iar NATO nu, iar la această organizație care va deveni teroristă și cu caracter fascist, va adera și România?

Mă gîndeam – am trecut prin socialism, comunismul este imposibil, oare ce societate va urma? De unde să mă gîndesc eu că istoria se poate întoarce și vom îmbrățișa din nou, cu entuziasm, exploatarea?

Priveam cu colțul ochiului drept terasa de la Cina și mă gîndeam că în sfîrșit, berea Radeberger, scumpită enorm în ultimii ani de la 7 la 20 de lei sticla, va reveni la vechiul preț. Dar nu a fost să fie nici asta.

Au fost ore nebune, cu gînduri poate nebune. Din toate lucrurile la care mă gîndeam, nu s-a întîmplat nimic. Nu am pretins niciodată că intuiția mea a fost infailibilă, dar totuși, chiar așa, să am rateuri 100 %? Tîrziu am realizat eroarea, eu mă gîndeam la ceea ce ar fi fost firesc să se întîmple, în timp ce ceea ce se întîmpla, fusese hotărît de mult timp de alții, de dușmanii României.

Cînd am vrut să trec de la anii mei dinainte de 1989 la cei care au urmat, am crezut că va fi mai simplu. Dar, trecînd peste prea multe necazuri personale pentru doar o lună de zile, m-am lovit și de altceva. Vrînd să documentez cît mai bine scrierile mele, mi-am umplut covoarele cu ziare, cu dosare, cu petiții și scrisori, cu acte oficiale, cu articole publicate și nepublicate și cu multe alte hîrtii. Și în loc să scriu, am plonjat printre sute și sute de pagini – și m-am îngrozit recitind atîtea lucruri de care uitasem.

Acum, îmi dau seama cît de greu este să scriu (și cum să scriu? cronologic? pe domenii de activitate?) ce am făcut după 1989. Cum să sistematizez un Everest de activități ridicat zi și noapte ani de zile, timp în care alții strîngeau bogății pe pămînt, iar eu eram cînd om politic, cînd avocat în dosare politice ori apărînd sindicatele, cînd ziarist, cînd reprezentant al acelei societăți civile nebăgate în seamă niciodată, cînd apărător al drepturilor românilor (drepturi de care românii nu prea erau interesați), cînd luptător împotriva corupției și trădării, și nici nu mai știu acum cîte am fost. Da, eu și alții ca mine încercam să ne apărăm țara și pentru asta, eram loviți din toate părțile. Cei care trădaseră România, s-au îmbogățit.

La ora aceasta chiar că nu îmi dau seama cum să planific cum voi scrie. S-ar putea chiar să aleg ideea unor teme în timp – nu știu. Știu doar că am foarte multe lucruri să vi le împărtășesc, printre care, nu în ultimul rînd, faptul cum oamenii KGB-ului Dumitru Tinu (Adevarul) și Petre Mihai Băcanu (România Liberă) v-au intoxicat și v-au prezentat trădătorii și corupții (fiecare din aripa ale cărei interese le reprezenta) ca fiind salvatorii patriei, în timp ce numele celor care se luptau cu adevărat să salveze țara erau trecute sub tăcere.

M-am hotărît să sparg și niște mituri, cu tot riscul înjurăturilor pe care le voi primi. Nu este vorba de mitul lui Iliescu sau Roman, aceștia nu au avut mituri, au avut doar postere electorale superbe calitativ, comandate în Anglia și plătite de la buget.

Voi sparge miturile celor pe care opoziția din 1990, manipulată, îi credea ca salvatori ai patriei, erau prezentați ca oamenii providențiali.

Mai am multe de scris, și acum scriu cu multă scîrbă dupa ce am recitit atîtea texte vechi, îngălbenite și uitate. Dar voi scrie cît mă va ajuta Dumnezeu.

                                                                                                                     Dan Cristian IONESCU 

1 Comment

  1. Mihai

    As vrea sa prind ziua aceea in care romanii sa fie informați oficial ca in Decembrie 1989 nu a fost o revolutie, ci o lovitura de stat regizata din afara, cu sprijinul unor tradatori, cu nume si prenume, care au pus mana pe putere si au declanșat dezastrul tarii, pe toate planurile. Abia atunci as mai putea spera la restabilirea ordinii de drept, la construirea unei societăți democratice, la ierarhizarea fireasca a valorilor si la conducători cu adevarat patrioți. Pana atunci, orice s-ar spune, voi continua sa cred ca tara mea este o tara ocupata, la mana invadatorilor si a trădătorilor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>