Atitudini

EPILOG LA O NOAPTE TRISTĂ

                                       ...

 

 

 

                                             Întoarcerea la Hristos

 

În nota cu care ne-a obișnuit deja, presa majoritar antihristică s-a făcut din nou pricină de poticnire și, fără nici un fel de scrupule, a scos din nou în fața națiunii „artileria” manipulării, incitând și aruncând disprețul, sub pretextul tragicului eveniment dintr-un club bucureștean, asupra imaginii unor instituții și persoane nevinovate de ceea ce s-a întâmplat acolo. Identificându-se ca promotoare a „noii ere”, în care Dumnezeu nu mai găsește loc unde să-și plece capul, Presa „noastră” vândută – atât de responsabilă de declinul moral al tineretului – a ratat din nou ocazia să dea  un exemplu bun și, precum o adevărată mamă iubitoare de fii, să le spună tuturor românilor să își întoarcă fața spre Dumnezeu, să ținem cu toții rânduiala Bisericii, să nu cedăm păcatului de a schimba tradițiile noastre mântuitoare cu surogate demonice gen Halloween, să cinstim Vinerea – cu remușcare – pentru Jertfa de pe Cruce a Celui ce iubește  sfințenia și nu păcatul. Dimpotrivă, Presa este cea care a făcut reclamă la acest „after-party de Halloween”, cu deznodământ atât de dramatic. De aceea, dragi tineri, noi toți – părinți și profesori responsabili – vă îndemnăm încă o dată să nu vă lăsați seduși de false miraje halloweeniste, ci să vă deschideți larg ochii,  în Biserica lui Hristos, înspre încântătorul orizont al veșniciei.

 

                           Haloween: scurt istoric

    

Chiar dacă Halloween este o expresie a mentalităţii contemporane a americanilor, această „sărbătoare” păgână provine din religia antică a vechilor druizi (celţi), fiind aclimatizată duhovniceşte în S.U.A. prin diaspora irlandeză în anul 1846. De atunci  şi până acum, Halloween-ul se „cinsteşte” în noaptea de 31 octombrie, ca un „simbol” al începerii noului an! Ea a devenit un apanaj în special al tineretului, încă de pe la mijlocul secolului XX, dar azi capacitează la maxim întreaga familie americană în pregătiri mai mari decât la Naşterea Domnului (Crăciun) sau Învierea Domnului (Paşte)!

Pentru cei care nu cunosc semnificaţia Halloween-ului, precum şi conotaţiile sale anticreştine, se cuvine a preciza că evenimentul în cauză perpetuează „credinţa” păgână a celţilor despre faptul că sufletele morţilor se întorc pe pământ şi caută corpul „potrivit” în care să trăiască în anul următor! De aceea, tradiţia impune ca focul să nu se stingă în case (ca să fie reci şi întunecoase), iar oamenii se îmbracă înspăimântător pentru alungarea spiritelor! O astfel de concepţie greşită, despre cum evoluează sufletul după moarte, se înrudeşte cu diabolica teorie a reîncarnării și contravine Cuvântului lui Dumnezeu: Biblia confirmă că sufletul, după moartea trupului, se întoarce la Dumnezeu spre a fi judecat. Deci a crede într-o zi anume, când „fantomele” părăsesc mormintele, este o înşelare de proporţii prin care cei în cauză nu realizează că duhurile răutăţii (demonii) le modifică în sens pierzător viziunea creştină despre viaţa veşnică, suflet, duhuri etc.

Pe de altă parte, când omul consimte să-şi modifice (modeleze) propriul său chip în favoarea unor intervenţii (in)estetice sau măşti înfiorătoare, dovedeşte inexistenţa conştiinţei că este creat de Dumnezeu după chipul Său şi că urâţirea feţei şi gesticulaţia răutăcioasă sunt capcane ale lucrării celui rău! Totodată, din macabrul joc al Halloween-ului nu lipsesc cele mai groteşti forme de exprimare mascată: vrăjitori, mumii, stafii, schelete, fantome, cranii etc. Deghizaţi în asemenea ţinute lugubre, tinerii americani – „înarmaţi” nocturn cu dovleacul cioplit (lanterna lui Jack) – fie colindă din casă în casă pentru a primi prăjituri (ameninţând cu păcăleli!), fie la miezul nopţii fac spiritism în cimitire! Ei nu ştiu, sau nu îi interesează, că tot cel ce face aceste forme de ocultism şi superstiţie este considerat urâciune înaintea lui Dumnezeu (Deut.18, 10-12). Spectrul climatului lor de violenţă psihologică este completat de citirea cărţilor de groază, vestimentaţia în stil horror, vizionarea filmelor cu tematică monstruoasă etc. Însă faptul că ajung să-şi pună pe cap chiar corniţe de diavol arată foarte clar că avem de-a face cu o societate bolnavă, orientată spre păgânism, în cea mai mare sărbătoare de cinstire a diavolului în care jubilează slujitorii lui Satan: vrăjitori, magi, spiritişti, satanişti etc. Deci nu este deloc de mirare că 80% dintre elevii americani din clasa a IV-a, în documentarul TV „Invazia păgână”, au mărturisit că de Halloween ar vrea să omoare pe cineva! Să nu ne surprindă deci răspunsul dat, căci nu cu mult timp în urmă un copil de 14 din România l-a împuşcat mortal în cap pe un prieten de-al său, în vârstă de 6 ani! În declaraţia semnată la Poliţie, bietul de el a mărturisit că a vrut să vadă cum moare un om! Oare de unde ar proveni această dorinţă funestă, dacă nu chiar din imaginile violente cu care este bombardată zilnic imaginaţia copiilor?

 

                                        Cui foloseşte?

 

Pe lângă faptul că Halloween creează cadrul mental propice instaurării la conducerea lumii a lui Antihrist, ai cărui demoni lucrează intens la „pedagogia generală” a înclinării spre rău a inimii oamenilor, acest eveniment distructiv sufleteşte aduce un profit financiar substanţial marilor corporaţii industriale. Este vorba, aşadar, de o afacere profitabilă de ordinul a circa o jumătate de miliard de dolari anual, întrucât populaţiei – avide după superficialitate – i se pune la dispoziţie achiziţionarea a felurite accesorii tenebroase: măşti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, schelete etc.

 

                        Situaţia în România

 

În primul rând, „fenomenul” Halloween captează minţile neancorate în credinţa creştină ale formatorilor de conştiinţe, ca în cele din urmă să fie păcălite şi inimile neştiutoare ale copilaşilor. Şi nu numai ale lor! Ca urmare, acest duh străin de Dumnezeu îşi face loc tot mai mult, tiptil şi subtil, în grădiniţe şi teatre. În aparenţă, pentru amuzament! Asta ca şi cum credinţa nu ar fi ceva serios, ci un subiect predispus umorului! Dar oare ce fel de ilaritate ne-ar putea familiariza pe noi cu răul, prezentându-ne pericolul ca pe ceva „plăcut”, dezumanizându-ne şi formându-ne gustul pentru macabru şi sadism? Doar una cu haz păcătos, desigur… De aceea Sf. Biserică Ortodoxă, a lui Hristos, atrage atenţia că orice formă sensibilă ar îmbrăca ocultismul – desene animate, jocuri pe calculator, filme, cărţi, scenete etc – atrage implicit mânia lui Dumnezeu.

 

                                                 Concluzii

 

Duhul Halloween-ului, speculat de duhurile răutăţii într-o manieră îngrozitor de perfidă, aduce atingere celei mai mari porunci a lui Dumnezeu: aceea de a-L iubi pe Domnul din toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul. Şi tot înseamnă a nu-L trăda nici o clipă. Orice „păcăleală” este exclusă, căci ştie Domnul adâncurile inimii noastre şi nici un gând de-al nostru nu îi este străin! În această sporadică clipă de rătăcire, când omul în loc să imite viaţa evlavioasă a lui Hristos se rezumă a imita deprinderile diavolului, prin gesturi şi cuvinte este luat în deşert numele Domnului! Or, noi ştim că pentru orice cuvânt deşert vom da socoteală în Ziua Judecăţii (Mt.12, 36). Degeaba încearcă halloweniştii să se scuze spunând că prin Halloween sărbătoresc victoria lui Hristos asupra morţii şi, astfel, ei râd de moarte! În realitate, sărbătoarea creştină a învingerii morţii se celebrează la Paşti (şi complet altfel), nu la Halloween, iar din manifestarea lor ocultiştii nu reuşesc să râdă de diavoli, ci doar diavolii râd de ei. Noi suntem încredinţaţi de Dumnezeu că diavolul există şi, spun Sfinţii Părinţi, dacă oamenii simpli l-ar vedea cât de hidos este ar muri de frică. Morala halloweenistă ar fi, pe fondul simbolistic al victoriei căpcăunului asupra lui Făt-Frumos, că preşcolarii noştri nu ar mai trebui să se ferească de rău, ba chiar să convieţuiască în prietenie cu el! Dar noi ştim că va veni sfârşitul acestei lumi, când Hristos va birui tot răul şi toată nedreptatea, iar în Împărăţia ce ne-o va aduce se va transforma în realitate întreaga promisiune fascinantă a basmului românesc: tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte… Deci să-L rugăm pe Domnul Dumnezeu să ferească de coarne pe cei care îşi pun coarne, să reverse o picătură din lumina harului Său peste cei ce încă nu au ajuns să înţeleagă că Dumnezeu nu se lasă batjocorit şi, cu ajutorul îngerilor încredinţaţi nouă la Sf. Botez, să ne ferească de păcate şi să ne revedem cu toţii în Rai!

 

 

Prof. Costel NEACȘU

2 Comments

  1. Dan

    Foarte bun articloul pentru cine are urechi de auzit!

  2. nana

    Asa este articolul foarte bun,educativ,,,,numai ca putini sunt din pacate,aceei care vor vrea sa invete ceva din el.Am vazut la Tv. mame cu copilasi de 6 -7 ani ,cumparand masti ptr.acestia ,zicand ca se pregatesc ptr.aceasta ,,sarbatoare,, cu mare bucurie,,,si atunci copilul cesa faca?normal ce vede in familie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>