Atitudini

Du-te, neamțule!

  DU-TE, NEAMȚULE ! Du-te, neamțule, urgent, afară, Că ești fals și gura ți-e amară, Rânjetele-ți sunt tot mai scârboase, […]

 

DU-TE, NEAMȚULE !

Du-te, neamțule, urgent, afară,
Că ești fals și gura ți-e amară,
Rânjetele-ți sunt tot mai scârboase,
Du-te, că ai, totuși, șase case!

Du-te, arogantule, acasă
Și în pace țara mea o lasă,
Că atâta ură ai în dinți,
Fără să clipești, provoci și minți.

Du-te, prefăcutule-n Florida,
Că distrugi pădurea, ca omida,
Banii mulți și groși din găuri ia-ți-i,
Că-s făcuți onest, din meditații.

Calculele mint și nu se leagă:
Nici de meditai o lume-ntreagă
Nu făceai averi cu banii gheață,
Câtă fizică ai dat pe piață?

După ce i-ai dat sclipici și-un os,
Ai vândut Sibiul, dubios,
Case, ari, biserici și licențe,
Fără acte, fără competențe.

Din șofer și din tălmaci de rând,
Președinte ai ajuns curând,
Dar nu uită cei ce te știau
Cum vindeați copiii, mai pe șleau.

Pas cu pas, ai scris o carte-farsă,
Fierbe țara, de mă tem ca iar să
Iasă lumea-n șuturi să te scoată,
Umilită greu și supărată.

Ai în palmares porniri penale,
Slugă la multinaționale,
La germani ai fi vechil umil,
Nu te-ar ține nici într-un azil.

Dar acum, că v-ați făcut și plinul,
Ai benzină, să atingi Berlinul,
Parcă ai crescut sub două cloști,
Nasc și nemții hoți, mutanți și proști.

Du-te, mutălăule,-n pădure,
Că austrieci aduci s-o fure,
Du-te, harta noastră să nu moară,
Trădător nu ești, tu n-ai o țară!

Du-te, ne-ai lăsat o mare rană,
Compromiți emblema ta germană,
Ai făcut din falsuri milionul,
Ne-ai scuipat în față ghinionul.

Du-te, camarila stă să-ți cadă,
N-o să scapi în nicio ambasadă,
Că stăpânii-n piesa lor obscenă,
Brusc, te vor abandona la ghenă.

Du-te, joacă tenis pe-ndelete,
Somn predă la prânz la niște fete,
Mergi la schi sau trage schnell de fiare
Sau revino-n imobiliare.

Du-te-n Hermannstadt, profil de brânză,
Că la Cotroceni făcuși osânză,
Sau, mai bine, Werner, du-te-n cușcă,
Ai de grijă, că poporul mușcă.

Du-te, urma să nu-ți mai rămână,
Te-or primi măcar măgar la stână,
Inima de sibieni e bună,
Par ți-or face, fără să ți-o spună.

Ce-a-nceput Băsescu, zis matrozul,
Ai continuat, ținând de osul
Care-n jilț făcut e să vă ție,
Adversari băgând la pușcărie.

Când erau pe tron Ion Iliescu
Și Emilul cel Constantinescu,
Ne ziceam: mai rău, chiar nu se poate!
Dar Iohannis le-a-ntrecut pe toate.

Roata vieții, totuși, se-nvârtește
Și ți-o spun acum, pe românește:
Vezi, că ura lumii se ascute,
Du-te, cât ai timp, dar numai du-te!

                           Desen și text de Andrei PĂUNESCU

andrei paunescu

 

6 Comments

  1. Luminita Anca Schneider

    Bravo!

    • Jeni

      Adevarate versuri!

  2. Eugenia Opreanu

    BRAVO!!! Pentru efect maxim recomand să fie pusă pe o melodie „mișto”

  3. Marius Aldea

    FELICITĂRI di partea unuia care a crezut că acest Klaun nu va face mare brânză! Șui se vede acum. FELICITĂRI Justițiarul Sibian!

  4. BART AURICA

    BRAVOO !!! O POEZIE DE TOATĂ MINUNEA, F MULT ADEVĂR… !!!

  5. Vasile Avrămiuc

    MOCOFANUL.
    Decâțiva ani e țara-n agonie…
    Ce vină are-această Românie
    Să fie călărită de străini?
    E țara noastră satul fără câini?
    Ce țară-i asta, de și-a pus în frunte
    O creatură care zilnic minte,
    Rânjind sinistru, clocotind de ură?
    Ați mai văzut așa o secătură?
    Ați mai văzut așa un îngâmfat,
    Pornit s-arunce țara în neant?
    Așa un specimen rudimentar
    Se naște-n lume foarte, fgoarte rar.
    Oare de ce așa un mitocan,
    Se-ntâmplă a ne fi contemporan,
    Ca să ne spurce toată generația
    Și să urască, fără preget nația?
    Când urcă la tribuna cotroceană,
    Rânjind pervers, la ură ne îndeamnă
    Și ne promite ferm că pas cu pas,
    Ne regizează el un parastas.
    Rânjește fiara ca o cabalină
    Și spune că românii sunt de vină
    Că nu-s egali cu cei de la Bruxelles;
    Egal cu ei e, cică, numai el.
    Se vede clar c-această creatură,
    Care se scaldă-ntr-un ocean de ură,
    Ar asmuți fățiș toți câinii lumii
    Ca să sfâșie țara și românii.
    De case, de-l întrebi cum le-a luat,
    Rânjește tâmp și spune c-a uitat,
    Așa cum nu mai știe-acest tiran,
    Ce fac copiii duși peste ocean.
    Atâta știe, însă,fariseul
    Să-njure toată ziua pesedeul,
    Să injecteze-ntre români venin…
    Atâta știe neamțul cel meschin.
    Să spună mutul, dac-o să vorbească,
    De ce urăște Țara Românească,
    De ce-i împarte pe români în cete
    Și îi îndeamnă zilnic să se certe?
    Cum de încape-n el atâta ură?
    El nu e neamț, el e o corcitură,
    Căci neamțul, care-i neamț adervărat
    E demn, nu laș, parșiv și-nfumurat.
    Ce-trist este că unii rătăciți,
    Pe care ura i-a cam scos din minți,
    Mai cântă-n struna sasului sinistru,
    De parc-ar fi mancurții de pe Nistru.
    Fiindcă s-a urcat, fără discuție,
    Cu cizmele pe Sfânta Constituție,
    Acest grobian fudul cum altul nu-i,
    E vremea să se ducă-n lumea lui.
    Dar lumea lui vulgară și meschină
    Face eforturi mari ca să-l mențină,
    În loc să-i dea urgent un șut în spate
    Și-apoi să-l spovedească de păcate.
    Mai crezi, Johaos, că te vrea poporul
    Și-o să-l fentrzi, cum a făcut-o Chiorul?
    Zadarnic te agiți și faci efort…
    Cine mai pariază pe-un cal mort?
    Repet, efortu-ți este în zadar;
    Și, mai ales când calul e măgar,
    Nu ai vreo șansă, fiindcă toți votanții
    Îngroapă-n cimitire…elefanții.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.