Remember

Directorul teatrului naţional “Radu Stanca” din Sibiu, poreclit Nilă, fură fără milă!

  Despre pungăşiile actualului director al teatrului sibian, noi am scris în anul de graţie 2001. Articolul s-a intitulat „Constantin...

  Despre pungăşiile actualului director al teatrului sibian, noi am scris în anul de graţie 2001. Articolul s-a intitulat „Constantin Chiriac,un ţapinar moldovean, trage ţepe la Sibiu”,a apărut în „Justiţiarul” nr.26 din 31 mai 2001 şi descria , cu lux de amănunte, modul în care s-a dedulcit numitul Constantin Chiriac la banul public. Suma delapidată şi imputată iniţial de către procurorul financiar a fost de 95 de milioane de lei şi 23.000 de dolari SUA.Ulterior, s-a mai „dres busuiocul” şi, prin Sentinţa nr. 8 din 1 martie 2001,suma imputabilă a fost diminuată la 28.000.000 lei şi „doar” 10.531 de dolari. Acesta fusese directorul Casei de Cultură a studenţilor, al cărei imobil a fost subtilizat , după plecarea lui, de către biserica evanghelică, cu sprijinul şi complicitatea rectorului de atunci al Universităţii „Lucian Blaga”, Dumitru Ciocoi-Pop.Chiriac a deturnat fonduri provenite de la buget, fapt pentru care a fost controlat de Curtea de Conturi Sibiu. A urmat o condamnare simbolică, după care, în stilul specific al muşamalizărilor de pe malul Cibinului, totul a fost trecut sub tăcere, iar Chiriac a fost promovat. La ce te poţi aştepta de la şeful Curţii de Conturi sibiene, Emil Citrea, din moment ce acesta şi-a folosit permanent poziţia ca mijloc de presiune asupra autorităţilor locale pentru a obţine favoruri personale. În acest sens, tot „Justiţiarul” a dezvăluit modul prin care Citrea a pus labele pe un parc din faţa casei sale –domeniul public!- pentru a-l transforma în proprietate privată, în afacerea respectivă cooptând-o şi pe fiică-sa, taman de peste ocean, aceasta fiind stabilită în America.

   Revenind la Constantin Chiriac, constatăm că deşi salvat în extremis de la puşcărie, acesta nu s-a potolit, la el lăcomia fiind mai presus decât frica. Lipsit de calităţi manageriale, dar şi slab cotat ca actor, Chiriac s-a „remarcat” prin rolul lui Nilă din ecranizarea romanului „Moromeţii”.În rândurile următoare vom furniza un material, însoţit de probe, pentru care, într-o ţară civilizată, s-ar demara urgent o anchetă finalizată cu arestări şi condamnări.

 

            Teatrul sibian a fost transformat de director în „asociaţie familială”

         Începem prin a vă prezenta  „furtul oului” pentru ca ,în final, să ajungem la cel al „boului”. În familia Chiriac toată lumea trebuia să aducă bani, chiar şi soacra pensionară.Aşa a decretat capul familiei ! Metoda de fraierire a Statului Român nu poate fi numită nici măcar ingenioasă, totul reducându-se la o pungăşie lipsită de imaginaţie.Din anul 2003, teatrul a închiriat apartamentul soacrei lui Chiriac, din strada Ocnei,nr. 1.Acesta a fost renovat tot pe banii teatrului, iar pentru o perioadă a fost închiriat şi unei firme din Cluj (Wens Tour), banii luându-i însă tot Chiriac, prin intermediul soacrei.Biata soacră a încasat chiria chiar şi post-mortem, contractul de închiriere între teatru şi răposată fiind activ şi după decesul acesteia!În urma unei scrisori adresată de Manea Maria (mama-soacră) directorului teatrului (ginerică) se acceptă majorarea chiriei, astfel că prin contractul de închiriere din 30 decembrie 2005 se stabileşte o chirie de 2000 lei  (20.000.000 lei vechi). Ne-am şi amuzat citind adresa  doamnei Manea, care începea foarte „oficial” cu formula „domnule director”, când s-ar fi putut debarasa de formalisme şi să-i zică de-a dreptul „dragă ginerică”.Distractivă a fost şi acuza adusă actorului Florin Zamfirescu, care ar fi distrus o sculptură executată de Mircea Mocanu.Cum o fi reuşit „vandalul” Zamfirescu să distrugă o ditamai lucrare în bronz, rămâne un mister.Sperăm din tot sufletul că nu a aruncat cu obiectul de artă după soţia sa, Cătălina Mustaţă!Doar la câteva luni după decesul Mariei Manea, se solicită, de către o persoană cu semnătura indescifrabilă, sistarea plăţii chiriei.

 Pentru a da o aparentă formă de legalitate acestui contract de închiriere, care se încadrează în codul penal la articolul privind conflictul de interese, Chiriac îşi punea trepăduşii să-i adreseze solictări de închiriere, cu nominalizarea directă a spaţiului din str. Ocnei, nr. 1.

  Dacă tot a fost adusă soacra la păpat bani publici, de ce nu ar mai fi fost loc şi pentru alte rubedenii ? Aşa că hopa şi cu finul în „barcă”, chiar dacă-i specialist în… avioane.Aşa „a aterizat” Florin Ţicu,  finul lui Chiriac, în postul de director tehnic al teatrului „Radu Stanca”, sosit dela Braşov, unde a activat ca inginer de aeronave.

     Ce altceva putea să fie pentru Costică teatrul sibian decât o asociaţie familială, din moment ce acesta şi-a permis să declare presei (ziarul „Ziua” din 23 ianuarie 2007) că a adus bani de acasă (25.000 de euro) să-l plătească pe regizorul Andrei Şerban.Tot în acelaşi articol, Chiriac se lamenta că şi-a amanetat de trei ori casa pentru ca să susţina financiar Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibu.Care casă, garsoniera pe care o are împreună cu soţia sa, Tania, pe str,Vasile Milea sau casa din Ocna Sibiului? Cam contradictorii declaraţiile! Adică un tip care aduce de acasă, „de la ciorap” ,25.000 de euroi, îşi amanetează casa, pe care nu putea să ia decât jumătate din valoarea ei, deci cam tot atât cât avea cash, în noptieră. Costică, Costică,fă lampa mai mică!

   Până şi statele de plată pentru diverşii colaboratori sunt semnate de mai multe persoane în locul celei nominalizate.Nu trebuie să fi expert grafolog pentru a observa, cu ochiul liber, diferenţa clară dintre semnăturile aprtinând, chipurile!,aceleiaşi persoane. Mai poate exista vreun dubiu că domnul director tratează instituţia de cultură,  pe care o conduce, ca pe propria moşie? Mai are rost să mai adăugăm că până şi covorul de acasă este cumpărat pe banii teatrului ?!

 

                    Fundaţia „Democraţie prin cultură” este o „căpuşă” a teatrului „Radu Stanca”

 

                        Ei, iată că am ajuns şi la „furtul boului” ! Termenul nu se referă la autorul furtului, căruia îi place să pozeze în taur în faţa tinerelor actriţe mai sărăcuţe cu duhul, ci la obiectul şmanglelii, dar strict metaforic, deşi, dacă ar fi fost director de Grădină Zoologică, probabil că „Nilă” ar fi luat şi un bou pentru acasă!Pentru că tot am început cu o comparaţie şi pentru ca cititorul să înţeleagă mai bine „mecanismul” prin care „ o căpuşă bugetivoră” paraziteză financiar o instituţie a statului,o să vă remintim sistemul patentat cu ani în urmă de nişte directoraşi de la SIDEX Galaţi.Toate acestea s-au întâmplat până să fie vândut colosul siderurgic,la un preţ de dumping,indianului care a pus afacerea pe butuci!Directoraşii în cauză înfiinţaseră nişte firmuliţe de apartament, care ori deturnau comenzile pentru SIDEX sau, mai simplu, încasau, de-a dreptul, banii cuveniţi combinatului, sub formă de comisioane pentru intermedierea tranzacţiilor comerciale.Deci unii cu munca, adică cu „ponoasele” şi alţii cu banii, adică cu „foloasele”!

   În cazul investigat de noi, nefiind vorba despre firme şi tranzacţii comerciale, ci despre activităţi culturale, s-a recurs la un ONG, iar locul facturilor a fost luat de contracte de sponsorizare!Deşi toate pregătirile pentru Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu se fac cu personalul teatrului „Radu Stanca” din localitate, producătorul evenimentului este…fundaţia „Democraţie prin cultură”, care îl are ca preşedinte pe Constantin Chiriac !!! Credem că mai potrivită ar fi fost denumirea „Delapidare prin cultură”, deoarece actul cultural este doar un pretext pentru deturnare de fonduri, la fel ca şi în cazul mult-trâmbiţatului eveniment „Sibiu – Capitală culturală europeană 2007”. De fapt primarul Sibiului, Klaus Iohannis, a împrumutat metoda „căpuşă” de la Chiriac, astfel apărând şi Asociaţia „Sibiu, capitală culturală europeană”, unde preşedinte îl regăsim pe acelaşi Klaus Iohannis. Este demn de menţionat că unele persoane se regăsesc în ambele ONG-uri,  pe post de „miei ce sug  de la două oi”, că bani vin atât de la „ţâţa” lui Chiriac, cât şi de la cea iohannissiană.Singura problemă ar fi că banii aceştia sunt bani publici, iar organizarea flăcăilor şi fătucilor în cele două organizatii neguvernamentale seamănă teribil de mult cu alte organizaţii… de tip mafiot.Poate dacă DIICOT nu ar mai da dovadă de dureri în cot şi ar lua la bani mărunţi activitatea celor două organizaţii, ar ajunge la concluzia noastră, că grupurile respective de persoane s-au asociat pentru comiterea de infracţiuni financiare în scopul propriei îmbogăţiri prin fraudarea banilor publici, activitatea acestora încadrându-se la categoria crimă organizată!

  Pe lângă lăcomie, Costică dă dovadă şi de prostie

Astfel, în contractul încheiat cu Societatea Română de Televiziune (SRTv) şi semnat de Chiriac în numele fundaţiei „Democraţie prin Cultură” se afirmă eronat că fundaţia deţine în totalitate drepturile de autor pentru toate piesele care vor fi televizate. Totul s-a dovedit a fi o”minciunea” moldovenească  servită de specialistul Costică, atunci când Stan Velea, traducătorul piesei „Casa de pe graniţă” de Slavomir Mrozek,  a reclamat la CopyRO (Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor) că în data de15.05.2006, la ora 19:30, a fost difuzată piesa respectivă pe TVR Cultural, fără acordul traducătorului.Prostia lui Chiriac acuma iese la iveală, când decide să stingă litigiul dintre fundaţia condusă de el  şi traducătorul Velea ,achitându-i acestuia suma de 10.000.000 lei vechi pentru prejudiciul produs, dar – atenţie! – nu din banii fundaţiei, ci din cei ai teatrului! Deci, preşedintele fundaţiei, Chiriac face prostioarele, dar de plătit plăteşte directorul teatrului, de fapt acelaşi Chiriac, că doar nu plăteşte de la el, ci de la noi, de la fraieri! Probabil că suma deturnată ilegal vi se pare minoră, dar gândiţi-vă că sunt alocaţi doar pentru Festivalul Internaţional de Teatru 17 miliarde lei vechi, doar de la bugetul local!Başca banii de la  Ministerul Culturii şi alte 17 miliarde tot de la bugetul local,prin intermediul Casei de Cultură a municipiului Sibiu.Aceasta este condusă de un alt şmecher , Ovidiu Dragoman, care conduce şi el o fundaţie – se putea altfel !? – care căpuşează, an de an, Festivalul Medieval de la Sibiu.Ca un exemplu, spre ştiinţa procurorilor DIICOT, dacă vor întreprinde în viitor ceva împotriva acestor ONG-uri create pentru fraude financiare, vânzătorii de la tarabele cu suveniruri plătesc taxe la fundaţia lui Dragoman, nu către Consiliul Local, cum ar fi normal. Dar ce este normal în Sibiu, oraşul în care hoţii sunt aplaudaţi la scenă deschisă sau sunt votaţi la alegeri cu o unanimitate care l-ar face invidios până şi pe Ceauşescu, dacă ar învia.

   Metoda de furat banii alocaţi evenimentelor culturale, în speţă Festivalului Internaţional de Teatru, nu este prea complicată. Sponsorizările pentru acest festival nu ajung la destinaţia pentru care au fost solicitate, iar sumele încasate nu vor fi regăsite vreodată în evidenţele contanile ale teatrului „Radu Stanca”. Lui Nilă iar sta bine în fruntea trupei de actori amatori de la Penitenciarul Aiud, dirijând corul acestora, atunci când vor interpreta una din piesele de bază ale „Cântării României” : „Noi suntem mândria ţării,/ Mulţi ca şi nisipul mării!”

 

                                                                                              Marius Albin MARINESCU

 

 

 

Trackbacks / Pings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>