Editorial

Dilema provinciala: capitala fara „premier” sau oras fara primar?

Degradarea acestora se vede la tot pasul. Dacă sunteţi dispuşi pentru o mică promenadă, care să vă convingă de adevărul […]

Degradarea acestora se vede la tot pasul. Dacă sunteţi dispuşi pentru o mică promenadă, care să vă convingă de adevărul spuselor noastre, puteţi să luaţi ca punct de pornire hotelul „Bulevard” botezat „pe nou”, total neinspirat, „Continental Forum”. Parcurgeţi strada Nicolae Bălcescu, cunoscută, ca în toate oraşele din Ardeal, sub denumirea de „Corso” şi puteţi constata cum tencuiala a început să cadă de pe casele spoite în grabă spre sfârşitul anului 2006, la temperaturi de sub zero grade Celsius. Atenţie însă pe unde păşiţi, în timp ce faceţi slalom printre cârciumile improvizate pe trotuare, pentru că pavajul din pietre cubice de proastă calitate s-a tocit deja pe mari porţiuni şi denivelările rezultate mustesc de apa bălţilor. Dacă aveţi curiozitatea să intraţi şi prin curţile vechilor case de pe centru o să vedeţi, pe jos, aceleaşi pietre cubice dislocate din pavaj, în cazul în care nu au dispărut complet, iar, pe sus, tencuiala căzută şi pete de igrasie. Parcurgând întreaga stradă, până în Piaţa Mare, o să observaţi că nu toate imobilele au fost „renovate” – denumire improprie pentru o banală zugrăveală realizată în pripă – şi mai există case rămase cu aceeaşi faţadă de pe vremea lui Nicu Ceauşescu. Acelea sunt casele care încă nu au putut fi revendicate şi retrocedate comunităţii germane, minusculă ca reprezentare, dar mare în pretenţii revendicative. După ce v-aţi tras sufletul în Piaţa Mare, admirând câinii vagabonzi tolăniţi în mijlocul deşertului de piatră şi maşina luxoasă a primarului sau „premierului” recentei „Capitale a bunelor maniere”, parcată sfidător şi cu nesimţire pe un spaţiu rezervat strict pietonilor, puteţi să vă continuaţi plimbarea înspre gară, pe strada General Magheru sau Avram Iancu. Indiferent de traseul ales o să simţiţi, datorită aspectului tot mai cenuşiu, că vă depărtaţi de centru şi sunteţi pe punctul de a părăsi „Hermannstadtul” turiştilor pentru a intra în Sibiul localnicilor. Piaţa Gării este cea mai urâtă din ţară şi seamănă, graţie pilonilor metalici cu care este înconjurată, cu ţarcurile pentru trierea prizonierilor de pe platourile lagărelor naziste de exterminare. Şi aici pavajul a rezistat doar doi ani, exact cât a fost garanţia, chit că a fost executat la preţuri exagerate de o firmă austriacă dragă Führer-ului local.

Dacă aţi obosit, urcaţi-vă în maşină pentru a vizita, de data aceasta ca şofer şi restul oraşului, cel necunoscut turiştilor. Dacă totuşi doriţi să vă amăgiţi cu gândul că sunteţi şi dumneavoastră turişti, atunci să presupunem că vreţi să mergeţi la Sighişoara, singura cetate locuită din Europa, burg pe care primarul sibian Klaus Werner Iohannis îl detestă, din moment ce nu acceptă ca Sibiul să fie promovat pe lista de patrimoniu a U.N.E.S.C.O. în tandem cu frumosul oraş din judeţul Mureş. Pentru această destinaţie este musai să străbateţi cartierul Terezian. Toate străzile din cartierul respectiv sunt de-a dreptul înfiorătoare, acesta fiind un fel de „zonă crepusculară” pentru automobilişti. Deoarece, după un an de şantier, strada Rusciorului continuă să se afle încă în reparaţii, fiind închisă traficului, o să trebuiască să vă rupeţi amortizoarele şi suspensiile autoturismului prin gropile de pe strada Gladiolelor şi strada Lungă. Dar, ghinion, taman când credeaţi că aţi scăpat de chinuri şi aveţi şansa să schimbaţi în viteza a doua, trebuie să aşteptaţi resemnat la coadă cam o jumătate de oră! Aleşii voştri şi-au propus să construiască un nou sens giratoriu, dar să vă şi testeze nervii, închizând un sens de pe podul „minunilor”, plin de gropi şi el, care traversează liniile de cale ferată şi ar fi trebuit să vă scoată din frumoasa capitală, acum a bunelor maniere. Este bun un sens giratoriu la intersecţia din dreptul magazinului „Plus”, doar momentul a fost prost ales pentru construcţia acestuia! Normal era să se aştepte finalizarea străzii Rusciorului şi atunci ar fi existat posibilitatea de fluidizare a traficului prin deviere. Dar, ce să-i faci, unde nu-i cap, vai de… maşinile şi nervii voştri! Cât despre gropile de la Obor, de după viaduct, ce să vă mai povestesc, dragi plătitori de taxe şi impozite, că unii dintre voi cred că le cunosc deja pe de rost. Aşa că, propun să renunţăm la excursia de la Sighişoara, mai ales că autoturismul simte nevoia unui service auto, iar dumneavoastră măcar a unui calmant. Dacă situaţia este mai gravă, nu vă impacientaţi, fiindcă spitalul de boli psihice este în apropiere, dar o să trebuiască să mergeţi pe jos, în cazul în care se simte imperativ nevoia unui tratament, fiindcă este dificil de ajuns cu maşina sau ce o mai fi rămas din ea!

Dar oare cine este de vină, cine răspunde pentru dezastrul rutier pe care-l constatăm zilnic cu toţii? Dar pentru aspectul arhitectonic deplorabil, cu case înghesuite printre blocuri şi invers, cu blocuri îndesate între case sau pentru parcurile şi spaţiile verzi distruse sau pomii tăiaţi aiurea şi în duşmănie, la fel, cine răspunde? Unde sunt banii împrumutaţi cu nemiluita şi pe care o să-i plătim noi, contribuabilii, de o să ne usture, că nu se regăsesc nicăieri în infrastructura oraşului? Pe Herr Bürgermeister, de când cu plecare lui spre Bucureşti, când să-şi ia în primire postul de prim-ministru, călătorie care s-a terminat brusc şi neaşteptat la Râmnicu Vâlcea, din păcate pentru el şi din fericire pentru România, atunci când a aflat de la radio că „prostănacul” a pierdut şi „proiectul Iohannis” rămâne doar primar în continuare, se pare că nu-l mai interesează această funcţie… În loc să-şi vadă de îndatoririle sale de administrator al oraşului – este singurul primar din ţară care nu acordă audienţe, deci îl doare în spate de doleanţele electoratului care l-a votat! – el se crede tot în campanie electorală şi critică non-stop de la pupitrul său caraghios, plin de ură şi invidie, guvernul, de necaz că nu-l conduce el, Iohannis Magnificul. Oraşul a devenit prea mic pentru un politician aşa de mare! El se vrea premier sau chiar preşedintele ţării, oamenii l-au votat ca primar, iar noi nici nu mai ştim unde locuim: într-o capitală imaginară a culturii, a bunelor maniere, a galaxiei, a universului – că nici nu mai contează, capitală să fie! – sau în oraşul real, de mărime medie, vârât în datorii de nişte iresponsabili şi cu aspect jalnic. Se pare că localnicii, fiind sibieni, s-au săturat de „braşoave”, iar impostura cu „sasul cinstit şi harnic” nu mai ţine. De fapt, cum să mai ţină nerozia cu „cinstea” acum, când toată lumea a aflat că primarul şi nevastă-sa au şase case, conturi în valută, amândoi se îmbracă la magazinele de lux din Viena şi îşi petrec concediile în hoteluri de cinci stele din ţări exotice? Toate acestea din două salarii de bugetari! Cât de imbecil trebuie să fii, ca să mai crezi în cinstea unui astfel de personaj? Cât despre „hărnicia” sa de „bun gospodar”, tocmai am constat-o împreună, pe timpul plimbării imaginare pe care am făcut-o prin oraş.

Justiţiarul sibian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*