Editorial

DICTATURA LUI IOHANNBULEA

Devenit preşedinte al F.D.G.R.-ului în anul 2002, la doi ani după ce a fost ales primar, Klaus Iohannis a avut […]

Devenit preşedinte al F.D.G.R.-ului în anul 2002, la doi ani după ce a fost ales primar, Klaus Iohannis a avut grijă să-l năşească pe preşedintele acestei organizaţii etnice la nivel de Transilvania, Paul-Jürgen Porr devenindu-i fin de cununie şi aducându-l de la Cluj la Sibiu. Aici a primit imediat locuinţă de la Primărie, primarul replicând ziariştilor că finul său „nu o să stea ca un sărăntoc în gazdă”, cu aceeaşi aroganţă ariană, cu care a avut grijă să ne obişnuiască Iohannis chiar din primul mandat de  primar. Celălalt fin pe care l-a cununat Iohannis este sasul Andreas Huber din comuna Cristian, emigrat în Germania şi revenit ca om de afaceri în România. Acesta, cunoscut ca membru marcant al masoneriei de limbă germană, a fost numit recent consul onorific al Austriei (!) la Sibiu. Uite aşa F.D.G.R. a devenit o afacere de familie a grupului de interese condus de  primarul sibian! Klaus Iohannis, cu alură şi infatuare tipic naziste, nu s-a mulţumit cu stăpânirea judeţului Sibiu şi germanizarea forţată a acestuia. Împins de la spate de statul german şi masoneria europeană, s-a vrut chiar premier al României. Doar naivii pot să creadă că „iniţiativa” propunerii i-a aparţinut „liberalului” Crin Antonescu! Acesta nici măcar nu a jucat un rol umil de figurant în „piesă”, fiind doar un banal obiect de recuzită, o portavoce.

Atitudinea lui Klaus Werner Iohannis, de dictator autentic, a fost conturată clar în mandatul 2004-2008, când prin votul ciudat al sibienilor s-a obţinut majoritatea pentru F.D.G.R. în Consiliul Local. Şedinţele acestui consiliu au devenit nu doar plictisitoare, ci pur şi simplu penibile. Toate proiectele de hotărâri aparţin în exclusivitate primarului, iar votul în unanimitate a devenit un  ritual de aprobare al maşinăriei germane de vot. Conform disciplinei prusace, acest angrenaj a fost programat pentru docilitate şi susţinere totală.  Dictatura s-a extins la nivel judeţean, deoarece şi în Consiliul Judeţean saşii fac legea, iar preşedintele Bottesch, subordonat pe linie de O.N.G. lui Iohannis, preşedinte al F.D.G.R., execută ca o marionetă tot ce-i dictează acesta din urmă. Democraţia a dispărut complet din F.D.G.R. în anul 2007, când acesta s-a declarat oficial succesor al  Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe), organizaţie hitleristă dizolvată de Puterile Aliate din al Doilea Război Mondial.

Singura reacţie publică la dictatura personală a lui Klaus Iohannis a venit de unde se aştepta mai puţin, chiar din partea unui sas, consilier local. Astfel, în februarie 2008, în plină şedinţă a Consiliului Local, domnul consilier Kurt Klemens i-a spus răspicat primarului: „Mi-e şi ruşine să mai spun că sunt consilier local. Ne facem de tot c***tul… şi dumneavoastră şi consilierii şi toată primăria” . Ca urmare, acelaşi domn Kurt Klemens a cules „roadele” acelei nesupuneri de moment, fiind „recompensat” cu radierea sa de pe lista cu candidaţi ai Forumului la alegerile din 1 iunie 2008. O atitudine tipic dictatorială: pusul pumnului în gură şi înlăturarea opozanţilor sau a celor care-şi permit să critice, chiar dacă fac parte din aceeaşi tabăra. Führerul ţine foarte mult la imaginea organizaţiei sale etnice, dar mai ales la propria imagine, pe care nu are voie să o maculeze nimeni, cu atât mai mult cei de aceeaşi naţionalitate! Din motive similare, Iohannis l-a forţat pe cel mai vechi consilier F.D.G.R. să demisioneze. În 27 ianuarie a. c., Hans Klein şi-a dat demisia din Consiliul Local Sibiu, pretextând vârsta sa de 70 de ani. Aiurea! Motivele reale sunt colaborarea cu Securitatea (dosarul nr. 3241/2/2009, care se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a avut termen în 1.03.2011, dar pronunţarea a fost amânată pentru 15 martie) şi procesul de la Judecătoria Sibiu (dosar nr. 13354/306/2010, cu termen în 1 aprilie 2011 – sperăm ca soluţia să nu fie o păcăleală!) privind revizuirea sentinţei judecătoarei Maria Morar, emisă în urma cererii depuse de acelaşi Hans Klein pentru recunoaşterea oficială a calităţii de succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German pentru Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.). Scandalurile care se profilează, pe aceste două subiecte, pot să şubrezească până şi scaunul de primar pe viaţă al preşedintelui acestei organizaţii etnice. Aşa că, demisia lui Hans Klein a fost hotărâtă de Klaus Iohannis pentru nealterarea imaginii formaţiunii pe care o conduce, dar mai ales pentru păstrarea intactă a propriei imagini, în perspectiva alegerilor de anul viitor.

Un alt dictator autentic este Ilie Carabulea, cel mai bogat om din judeţul Sibiu şi cu o poziţie fruntaşă în topul celor mai avuţi oameni din România. Acesta conduce cu o mână de fier multiplele sale firme şi afaceri, iar angajaţii lui nu au dreptul democratic elementar de a fi reprezentaţi de vreun sindicat. Carabulea este partener „tradiţional” al primarului sas, atunci când vine vorba de tocat bani publici. Aici nu mai este vorba de politică sau de orgolii naţionaliste, ci de lăcomie în stare pură! Cei doi sunt puternic uniţi nu doar prin zeul la care se închină amândoi: BANUL, ci şi prin liota de „peştişori” care roiesc pe lângă boturile lor însângerate de „rechini” hrăpăreţi. Un astfel de „peştişor”, care ciugulea firimituri de la masa „rechinilor”, era şi Florin Apostu, fostul prim-procuror, proaspăt picat în „plasa” D.N.A.-ului. Acesta şi cu Ilie Carabulea sunt capetele de afiş ale procesului de la Curtea de Apel Constanţa, unde cei doi sunt inculpaţi, alături de alţii, pentru comiterea de infracţiuni asimilate actelor de corupţie. Dar, contrar tuturor evidenţelor privind modul dictatorial în care inculpatul Ilie Carabulea îşi conduce firmele, martorii proveniţi de la firmele acestuia au susţinut în faţa instanţei constănţene că patronul Ilie Carabulea nu mai ia deciziile executive în firmele care compun „holdingul” său. Adică – vezi Doamne! – marele patron, renumit pentru rapacitatea sa şi dorinţa sa de a ţine absolut totul sub control personal, a devenit un fel de chibiţ pe lângă firmele create de el. Aiurea! Se depun eforturi considerabile pentru ca hapsânul Ilie Carabulea (mituitorul) să fie scos „basma curată”. În schimb, pentru fostul prim-procuror Florin Apostu (mituitul) şansele de salvare sunt minime.

Klaus Iohannis şi partenerul său de afaceri pe bani public, Ilie Carabulea, reprezintă două repere imorale ale puterii despotice. Aviditatea lor pentru putere şi implicita goană după bani, câţi mai mulţi bani, au constituit liantul care i-a legat pe cei doi şi a format prietenia germano-română de tip mafiot. Aceştia s-au susţinut reciproc, primarul rezervând permanent „felii” cât mai mari din „tortul” banilor publici pentru magnatul sibian. În contrapartidă, Ilie Carabulea a transformat ziarul „Tribuna”, pe care l-a cumpărat special pentru intoxicarea şi manipularea sibienilor, într-o autentică şi constantă… tribună electorală pentru Klaus Iohannis! Alianţa aceasta, cu implicaţii politico – administrative – financiare, a fost în detrimentul Sibiului, care a fost îngenuncheat de către cei doi: Iohannis şi Carabulea… Iohannbulea.

Justiţiarul sibian

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*