Suntem cu ochii pe voi!

DECEMBRIE – LUNA CADOURILOR LA RETROCEDARI?

    Izbitor este întunericul care se arată din curţile vechi, cu por­ţi înalte, făcute parcă să as­cundă istorii, să nu...
    Izbitor este întunericul care se arată din curţile vechi, cu por­ţi înalte, făcute parcă să as­cundă istorii, să nu lase să iasă în feeria de pe stradă dramele multor familii care locuiesc acolo.
La numărul 26 de pe strada Nicolae Bălcescu l-am cu­nos­cut  şi pe Popa Stelian, a cărui po­veste tristă nu poate face parte din paleta povestirilor fe­ricite cu Moş Crăciun şi pe a cărui masă nu aburesc co­zo­naci, ci stive întregi de do­cu­mente, acte şi culegeri de legi.
    Până în anul 1983, domnul Popa Stelian a locuit împreună cu familia pe strada Constantin Noica (fostă Moscovei) la nr. 44, într-o cameră de 35 mp şi de­pendinţe aflate în man­sar­da imobilului. Cei patru copii au venit aproape unul după altul, mica locuinţă devenind, în scurt timp, neîncăpătoare. A crezut că şansa i-a surâs, când în imobil s-a eliberat un apar­tament cu 3 camere. A depus cerere la Primăria Sibiu, în vederea repartiţiei. Locuinţa  a fost repartizată, dar nu familiei lui, ci unei alte familii, care, paradoxal, se numea tot Popa şi care nu întrunea condiţiile cerute la momentul respectiv pentru distribuirea unei lo­cuin­ţe în municipiul Sibiu.
    În anul 1983, după nenu­mă­rate drumuri şi aşteptări, i-a fost repartizată o locuinţă com­pusă din 3 camere şi depe­n­din­ţe, pe strada Nicolae Bălcescu nr. 26, unde s-a mutat cu fa­mi­lia sa, care, cu timpul, prin că­sătoria copiilor, a devenit mai numeroasă, astăzi, în acest apartament figurând 13 per­soane: părinţii, 4 copii,  2 nu­rori şi 5 nepoţi.
Revoluţia din 1989 a adus în su­fletul românului bucuria libertăţii în ţara sa, posibi­li­ta­tea de a-şi înfrunta  soarta pen­tru o viaţă mai bună şi asi­gu­rarea unei vieţi decente pentru copiii săi.
{mosimage} La asta s-a gândit şi dl. Popa Ste­lian, când statul a oferit şan­sa chiriaşilor de a-şi cum­păra locuinţele şi, cum copiii crescuseră, s-a interesat la S.C. Urbana de preţul locuinţei sale şi a început să pună ban pe ban pentru avansul necesar achi­ziţionării ei.
    Nu mică i-a fost însă mirarea când, în anul 2000, i s-a adus la cunoştinţă că locuinţa nu se vinde, fiind monument istoric, ca apoi să afle cu stupoare că cererea i-a fost respinsă pe motiv că a fost revendicată de foştii proprietari: familia MOTS PANTILIE.
    Domnul  MOTS PAN­TI­LIE, împreună cu soţia sa, BERDA-ERIKA, au cumpărat în anul 1974 apartamentul în litigiu pentru suma de 56.683 lei, achitând un avans de 17.793 lei, pentru diferenţa de preţ con­tractând un împrumut pe termen de 15 ani, cu o dobândă de 4% pe an, urmând să plă­tească o rată lunară de 281 lei, la Cartea Funciară fiind înscris şi dreptul de ipotecă în fa­voarea CEC Sibiu, până la achitarea totală a debitului.
    În anul 1980 d-na Gerda-Erika face o vizită în Germania şi refuză să revină în ţară. Urmare acestei situaţii, în anul 1981, în baza Deciziei nr.60/ 1981 a fostului Comitet exe­cutiv al Consiliului Popular al Judeţului Sibiu, se trece în proprietatea statului roman cota de ½ din apartament şi, tot cu această ocazie, din bugetul propriu al judeţului Sibiu se alocă suma de 14.496 lei către Sucursala CEC Sibiu, pentru acoperirea sumelor datorate de d-na Mots Gerda până la ple­carea din ţară. Decizia a fost emisă la data de 9 februarie 1981 şi a fost semnată de prim-vicepreşedintele Consiliului şi de secretarul acestuia, dl. Cos­tel Şerbănescu.
    În anul 1982, având expe­rien­ţa neplăcută a soţiei, dl. Mots Pantilie achită către CEC Sibiu, în avans, toată suma da­to­rată de dânsul pentru cota personală din apartament, ½ din imobil, respective 15.462 lei, după care îşi manifestă do­rinţa de a pleca în Germania. Achitarea totală a creditului a favorizat despăgubirea cu su­ma de 24.092 lei, cota dânsului trecând astfel în proprietatea statului român.
    În anul 2001, gândindu-se cât de profitabilă este posesia unei locuinţe în centrul Si­biului, dl. MOTS, om la o vârstă înaintată, ai cărui copii aveau treburile lor în Ger­ma­nia şi Statele Unite ale Ame­ricii, s-a gândit să găsească o per­soană care să-i reprezinte interesele şi să încerce  "marea cu degetul" , adică recuperarea locuinţei. Această persoană tre­buia să fie o persoană cu in­fluenţă în Primărie, să cu­noască atât legea, cât şi sub­ter­fugiile ei. Această persoană a fost găsită în persoana, cui credeţi? PARADOXAL, a dom­­nului Costel Şerbănescu, cel care, cu 20 de ani în urmă, a semnat actul de trecere în proprietatea  statului a cotei-părţi din locuinţă care-i reve­ni­se d-nei Mots.
    Experienţa, tertipurile, tra­fi­cul de influenţă şi-au spus cu­vântul şi fără prea mare efort prin Decizia 214/2004, modi­fi­cată de deciziile 1054 şi 1246/ 2004 ale primarului munici­piu­lui Sibiu – contrar dispo­zi­ţiilor legale, se restituie în natură ½ din apartamentul în litigiu numiţilor Mots Pantilie, Mots Erica şi Mots Tiberian, în calitate de moştenitori ai de­func­tei Mots Gerda-Erica, fă­cându-se specificaţia că partea dânsei a fost preluată de stat  fără plata vreunei des­păgubiri, omiţându-se suma de 14.496 lei, pe care statul a achitat-o în favoarea CEC-ului.
    De aici, până la procese pentru cota d-lui Mots Pantilie nu a fost decât un pas. Procese "pipărate"  cu memorii de im­pre­­sionare a instanţei, prin care arată că este un om bătrân, care doreşte să se întoarcă să trăiască lângă fraţi, în ţara sa, deşi o vârstă înaintată avea şi când a plecat, deşi, în procura specială care a fost întocmită pentru dl. Andrei Ion, alt jurist sus­ţinător al d-lui Mots, se specifică drepturile de re­pre­zentare pe care le are acesta, inclusiv negocierea vânzării apartamentului.
    Domnul Mots s-a grăbit, con­form legii, să restituie suma actualizată pe care a pri­mit-o în anul 1982. Cât cre­deţi? 8.200 lei! Da, vedeţi bine, aproximativ 2.500 euro. Atât valorează ½  de imobil pe strada Nicolae Bălcescu? Ră­mâne să analizaţi dumnea­voastră.
    Şocant este însă memoriul depus la Înalta Curte de Ca­sa­ţie şi Justiţie de către dl. Mots în luna martie 2006, care con­ţine expresii parcă desprinse din actualul conflict din Italia, în care solicită să se constate că este  "victima unui individ român" pe nume Popa Stelian. Unde trăim domnilor? Faptul că trăim în  Sibiu, înseamnă că nu trăim în România? Este o ruşine să fi român în Sibiu? Este normal să fi catalogat "individ român" în  ţara ta?
    Este normal să rămână 13 persoane pe stradă, pentru ca un om, pentru care statul român a făcut în permanenţă concesii, să-şi răscumpere o locuinţă cu cuantumul pensiei din Germania pe o lună, iar îm­pu­terniciţii acestuia să facă cal­cule profitabile privind vân­zarea ulterioară a locuinţei.
    Domnului  Popa şi familiei sale le rămâne doar "bucuria" că, dacă vor ajunge la eva­cuare, strada este luminată mul­ticolor, că se aud colinde şi mi­roase a cozonac – în mij­lo­cul Capitalei Culturale Eu­ro­pe­ne.
­­
Monica MUNTEANU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>