Observator

Da’ cu vaca ce-ati avut?!

O piaţă de peste 1 miliard de euro Astăzi vom discuta despre situaţia pieţei laptelui în România. Părerile pe această...

O piaţă de peste 1 miliard de euro

Astăzi vom discuta despre situaţia pieţei laptelui în România. Părerile pe această temă sunt împărţite. Pe de o parte sunt fermierii vădit nemulţumiţi de starea acestei pieţe şi care pun pe seama acţiunilor injuste ale procesatorilor drama cu care se confruntă. De cealaltă parte a baricadei sunt procesatorii, care invocă respectarea normelor europene. Cert este că, dincolo de aceste dispute cu iz economic, se află adevărul trist al tot mai multor ferme depopulate sau aflate chiar în pragul dispariţiei. Se pare că şansa unei remedieri a situaţiei în care se află fermierii români stă în constituirea unui front comun cu procesatorii. Foarte multe ferme, ca urmare a privatizării, au început să cunoască gustul amar al colapsului. Lipsa unei structuri manageriale raţionale şi prezenţa unor sfere de interes mai mult de grup, decât naţional, au conturat începutul unei stări nefaste în care se găsesc astăzi multe din redutele fostelor ferme comuniste. Nici dorinţa de a adera la Uniunea Europeană nu a rămas fără efecte în rândul fermierilor şi al procesatorilor,  totodată. Perioada de graţie acordată pentru acomodare a fost doar una teoretică, pentru că, practic, fermierul nostru s-a trezit aruncat într-o competiţie injustă, în care nu de puţine ori a ieşit perdant. Asta deşi piaţa produselor lactate a atins anul trecut valoarea de 1,1 miliarde de euro. Cea mai mare creştere a vânzărilor s-a înregistrat pe segmentul laptelui de consum, urmat de iaurturi şi brânzeturi. Referitor la exporturile de produse lactate, acestea se pare că se vor menţine în anul acesta la aceeaşi valoare din anul 2008, respectiv 30 miliarde de euro. Principalele produse lactate pe care România le exportă sunt laptele bio şi brânzeturile. Exporturile se realizează către Italia, Marea Britanie, Spania.

Procesatorii daţi peste
cap de foarte multe probleme

Ultimii ani au reprezentat şi perioada în care procesatorii au făcut investiţii serioase în centrele de colectare, în laboratoarele de analiză şi în tehnologia aferentă acestora. Numărul procesatorilor s-a dublat datorită programelor de preaderare. În România se produce anual în fermele şi exploataţiile agricole aproximativ 2,8 miliarde litri de lapte. Laptele procesat în diverse produse pentru anul de cotă 2008-2009 a fost de 1,2 miliarde litri, 15 la sută reprezentând lapte intracomunitar. Din cota naţională aprobată de Comisia Europeană, adică 3,05 miliarde de litri, a fost efectuată o cotă de livrări de 1,2 miliarde. Cifră care reprezintă întreaga cantitate de lapte procesat. Din datele statistice avute la dispoziţie, am aflat că anul trecut din 1,8 miliarde litri destinaţi vânzărilor directe, fermierii au reuşit să producă doar 1,5 miliarde litri de lapte. Un număr de 80 procesatori care încă au nevoie de investiţii în liniile de procesare au posibilitatea de a prelucra în unităţile lor laptele, indiferent de calitatea lui, şi de a vinde produsele în ţara noastră. Spre deosebire de procesatori, fermierii nu s-au bucurat de acelaşi avânt. Au apărut însă fermele competitive pe plan european, dar fenomenul este timid. Dovadă în acest sens stă procentul de lapte conform produs în fermele autohtone, adică doar 60 la sută din totalul laptelui produs pe meleagurile dâmboviţene sau mioritice, cum preferaţi, dintr-o proporţie de 80 % din necesarul de lapte conform. Laptele de import este un motiv de discordie, procesatorii alegând să pună pe masa românilor lapte importat, considerat însă de fermieri un pericol în majoritatea cazurilor la sănătatea oamenilor.  În condiţiile noii economii de piaţă însă primul semestru din acest an demonstrează scăderea cererii de produse lactate şi automat cantitatea de lapte colectată de la fermieri a scăzut. Un litri de lapte achiziţionat de la fermele româneşti, respectiv lapte conform, costă între 1,25 şi 1,5 lei, pe când un litru de lapte importat, adus până la poarta fabricii, costă 0,7 lei. Ardealul, unde este bătălia ce mai mare pe această piaţă, este invadat de laptele polonez şi unguresc. Problema este foarte gravă şi asta pentru că ungurii, în planul lor de măsuri anticriză, au prins şi acest aspect. Producătorul maghiar de lapte, în final, primeşte tot 1,25 lei/litrul de lapte, pentru că beneficiază şi de subvenţia de export. De aceea, există o concurenţă neloială între state, dar aceasta este permisă numai până la sfârşitul anului. Din 2010, întreaga comunitate va avea doar o singură subvenţie, cea pe hectarul de pământ, şi atunci se vor mai elimina aceste subterfugii. Şi organizarea agriculturii a dat totul peste cap. Noi am desfiinţat CAP-urile şi IAS-urile, pe când ungurii, spre exemplu, n-au făcut acest lucru. În locul acelor forme de organizare n-am pus nimic. Acum, vine comunitatea europeană şi ne impune să ne asociem, să facem din nou cooperativele. Mai pe înţelesul cititorilor noştri, un factor restrictiv în armonizarea parteneriatului procesator-fermier este şi preţul mic oferit pentru litrul de lapte autohton. Şi piaţa mondială a cunoscut o scădere drastică din cauza supraproducţiei şi a crizei financiare.

Deschide, Doamne, ochii noştri!

E posibil ca remunerarea pecuniară a litrului de lapte autohton să crească odată cu sporirea calităţii lui. Fără bani însă fermieri sunt în imposibilitate de a mai face vreo investiţie în fermă, cea ce duce la abandonarea luptei de către foarte mulţi. Sunt însă unii care primesc un ajutor suplimentar fermierilor constând în investiţii pentru achiziţionarea de material genetic valoros pentru mecanizarea sălilor de muls şi pentru asigurarea unei nutriţii foarte bune. E adevărat şi că din cei 269 de procesatori autohtoni, doar 60 deţin ştampilă ovală, care le permite să trimită spre export produsele lor. Alte 139 de unităţi au linie de procesare corespunzătoare cerinţelor europene, dar laptele folosit ca materie primă este doar de standard naţional. În consecinţă, deţin ştampila rotundă care le permite comercializarea produselor doar pe teritoriul român. Marii producători nu mai pot colecta lapte de la ţărani, ci numai de la fermele mari, unde mulsul este automatizat, iar laptele nu intră în contact cu aerul. Ca să fie conform, laptele trebuie să aibă o anumită încărcătură microbiană, aici fiind duritatea toată a acestui fenomen. Laptele conform este cel care conţine până la 100.000 de germeni. Or, la laptele de la populaţie se ajunge şi până la 30 milioane de germeni. Un fel de vacs cu staniol. Atât timp cât guvernul nu subvenţionează activitatea de export, nu se poate face faţă concurenţei firmelor străine. Fabricile de lactate sunt din ce în ce mai puţine. În Moldova lucrurile stau chiar mai prost decât în restul ţării, Ilvas Vaslui fiind singura firmă mare de lactate pe o arie destul de importantă. În rest, există mici producători, cu o capacitate de prelucrare de până la 5000 de litri, iar în zona Sucevei foarte multe firme mici de brânzeturi. Segmentul produselor proaspete, acidofile, ca lapte bătut, iaurt, sana, smântână, implică investiţii mari ce descurajează întreprinzătorii. Să nu uităm a menţiona şi lipsa unui cadru legislativ care să stimuleze după 1989 ramura laptelui coroborată cu dificultăţile trecerii de la un sector eminamente de stat către unul privat. De aceea importul de lapte ieftin, din ţări ca Polonia sau Ungaria, strică piaţa laptelui autohton, iar legislaţia comunitară nu mai permite colectarea din gospodăriile ţărăneşti. Concurenţa acestora din urmă cu ţările central şi est-europene care sprijină financiar domeniul, spre deosebire de ai noştri, are un singur final, evident nefericit, numit faliment. Este un efect al crizei economice, dar trebui măcar tras cu ochiul, dacă nu altceva, la soluţiile de relansare propuse de Uniunea Europeană. Pentru producătorul român, anul acesta este foarte greu. Dacă în urmă cu doi-trei ani s-a „omorât” porcul, anul acesta este cel în care se „omoară”, se pare, vaca de lapte.

Pompiliu COMŞA