Atitudini

Cunoscutului trompetist Emil Bîzga i-a fost refuzată participarea la Festivalul Internaţional de Jazz de către ,,celebrul” ardelean Titi zis Hilarius

Pentru cunoaşterea cât mai aprofundată a istoriei festivalului o să-l cităm pe actorul şi jurnalistul Cătălin Neghină: „Un pas foarte...

Pentru cunoaşterea cât mai aprofundată a istoriei festivalului o să-l cităm pe actorul şi jurnalistul Cătălin Neghină: Un pas foarte important în dezvoltarea jazz-ului românesc a fost făcut în anul 1969, la Ploieşti, unde a luat naştere Festivalul Internaţional de Jazz. Principalii organizatori ai celor trei ediţii de la Ploieşti au fost Alexandru Comanescu şi Puiu Mancaş, reuşind să aducă pe scenă nume ca: Jazz Quintet Bucureşti, RTVR Big Band (dirijor Sile Dinicu), Richard Oschanitzki, Aura Urziceanu, Dixieland Band Mihai Berindei, Zoltan Boroş, Titel Popovici Quintet şi Paul Weiner Trio.  O strategie diplomatică reuşită a profesorului Nae Ionescu a făcut ca festivalul să se mute de la Ploieşti, la Sibiu. Aici exista, din 1970, Clubul de Jazz care avea o activitate extrem de serioasă (Iosif Vichmann, preşedintele Clubului de Jazz de la Cluj ţinea la Sibiu prelegeri de istoria jazzului). Prima ediţie sibiană a avut loc în ultima săptămână a lunii mai 1974, adică acum 32 de ani. Între anii 1974 şi 1979, la Sibiu se întâlneau trupe importante de jazz din România: Adrian Neagu Trio, Radu Ghizăşan Quintet, Vocal Jazz Quartet, Super Sax Group (Dan Mândrilă), Marius Popp Quintet, Johnny Răducanu Trio, Gramophon etc. În 1979 manager de festival devine Emilian Tantana. Acesta a adus, alături de Nae Ionescu, îmbunătăţiri organizatorice semnificative festivalului. După moartea lui Nae Ionescu (1991), îi urmează la conducerea festivalului Mihai Chiorean (1992-1995), iar din 1996-1997 festivalul e preluat de Constantin Stoiculescu, cunoscut astăzi sub numele de Konstantin Stoiculescu-Schmidt.” („Festivalul de Jazz a involuat” – revista „Sibianul” din 8 mai 2006).

Emil Bîzgă, cel mai important trompetist român de jazz, s-a născut la Iaşi  în anul 1971 şi a debutat chiar la Festivalul International de Jazz de la Sibiu! După aceea, timp de opt ani, a activat în „Big Band”- ul Radiodifuziunii Romane şi a susţinut concerte cu artişti consacraţi ca: Ray Charles, Jimmy Cobb sau Paquito D’Rivera. Este recunoscut pentru faptul că a adus pe marile scene ale lumii un nou stil muzical, combinând elemente de folclor, muzică clasică şi jazz contemporan. A făcut parte, în bogata şi prestigioasa sa carieră, din orchestre şi trupe de jazz ale oraşelor Niedersachen, Hannover sau Dessau din Germania. După cum vedeţi, denumirile localităţilor le-am reprodus în limba germană ca să nu-l supărăm pe arianul nevricos Hilarius Schmidt. Emil Bîzgă a stârnit admiraţia cunoscutului Tony Bennett, jazzman-ul care  a câştigat cincisprezece premii Grammy, două premii Emmy şi a vândut peste 50 de milioane de înregistrări în întreaga lume. Bennett a devenit un apropiat al trompetistului român, punându-şi propriul studio de înregistrări la dispoziţia acestuia.

Două publicaţii din România (revista „Kamikaze” şi săptămânalul sibian „Turnul Sfatului”), dar şi una americană („New York Magazin”), au reprodus schimbul de mesaje dintre Emil Bîzgă şi Hilarius Johannes Konstantin Schmidt. Această corespondenţă s-a desfăşurat prin intermediul internetului. Deoarece nu ştiam dacă acele mesaje au fost reproduse întocmai sau s-a intervenit în textele respective de către redacţiile publicaţiilor care au preluat „dialogul”, am luat legătura cu domnul Emil Bîzgă, care a avut amabilitatea să ne pună la dispoziţie textele originale. Le reproducem integral mai jos, cu menţiunea că am adaptat textele la scrierea românească, adăugând semnele diacritice. De asemenea, cuvintele porcoase şi scabroase ale  lui Schmidt le-am reprodus în toată „hilariusitatea” lor.

Emil Bîzgă:

Subiect: Propunere de participare la Sibiu Jazz Festival-Emil Bîzgă Quartet NY

Din dorinţa de a participa anul acesta la Festivalul de la Sibiu, iată o ofertă de colaborare, bazată pe cel mai recent proiect al meu, “ACACIA FLOWER” (Emil Bîzgă Quartet), realizat în studiourile Tony Bennett din New York. Ataşat este toată informaţia despre acest proiect, în limba engleză, muzica se poate asculta pe www.myspace.com/emilbizga.
Vă mulţumesc şi sper să am un răspuns pozitiv din partea organizatorilor.
Cu stimă,
Emil Bîzgă

Hilarius Johannes Konstantin Schmidt:

Subiect: Muzicieni români de peste hotare, care trebuie să înveţe să se managerieze.
Stimabile şi onorabile,

Cetăţene, Tovarăşe, Domnule,

Bună Seara (e aproape ora 18 în România).

Noi aicia în Ardeal suntem obişnuiţi să ne salutăm, orişcum. Aşa începe relaţia între doi oameni.
În altă ordine de idei, oferta unui proiect se trimite cu cel puţin şase luni înaintea evenimentului la care muzicianul doreşte să participe şi nu cu aproximativ şase săptămâni înainte. Pentru a face pe cineva curios, promotorul proiectului prezintă pe scurt formaţia şi în 1 – 2 propoziţii muzica pe care ar urma să o promoveze într-un festival. Tocmai am vizionat site-ul dvs. şi ascultam una dintre piesele de pe site. Este mai mult decât ciudat faptul că în aproape 40 de ani de experienţă nu aţi avut niciodată curiozitatea/interesul să ne abordaţi. Din păcate, anul acesta oferta dvs. a venit prea târziu. Când un management ne abordează, el trebuie să tranzmită (n.r.: în româneşte corect este transmită, dar, deh, omul s-a germanizat!) presupusului viitor partener şi variantele/formulele de echipă (duo, trio etc.) în care poate să participe la eveniment. Tocmai ascult Balada lui Ciprian şi tonul dvs. îmi aminteşte de Enrico Rava, aveţi un pianist plăcut ca „sideman” şi sunt curios cum va putea improviza pe tema asta.

Să auzim şi de bine, Hilarius Johannes Konstantin Schmidt, Founder/Artistic Director/Producer, Sibiu Jazz Festival Foundation

Emil Bîzgă:

Subiect: Anumiţi (pseudo)ardeleni care trebuie să se cizeleze

Stimate…?  Gruss Gott, Szia, Serbus, Bună ziua (de 24 de ore, terestră),

Mă îndoiesc că Dl. Schmidt ar putea să scrie un mesaj care se vrea hâtru, de fapt fiind maliţios şi jignitor. Înainte de a vă saluta, vă recomand să vă adresaţi nominal celor cărora le scrieţi. Sunt sigur că asta se practică în Ardealul în care eu am trăit ani de zile. Însă, indiferent unde te-ai afla, mereu trebuie să dai peste cineva care ştirbeşte frumuseţea şi obiceiurile locului în chestiune. Noi, în New York, îi numim „mutanţi” pe aceştia. Sau hibrizi monstruoşi. Bineînţeles că asta nu vi se aplică şi dvs. sau poate da? Judecaţi singur(ă).
Vă mulţumesc pentru informaţia distribuită cu atâta profesionalism în mesajul dvs., însă o găsesc redundantă şi infantilă. Un simplu refuz politicos, explicând întârzierea trimiterii ofertei mele de colaborare, ar fi fost de ajuns. Apropos, există numeroase festivaluri de jazz care primesc şi oferte întârziate, altele care le primesc doar la secţiunea „jam sessions” sau doar cu un statut de rezervă, în cazul în care cineva se retrage sau îşi anulează participarea. Fiecare festival e unic în felul lui şi (Doamne fereşte, nu vă sugerez puţină flexibilitate şi, de ce nu, maniere!), la acest capitol, părinţii dvs., şcoala unde aţi fost educat(ă) şi societatea unde trăiţi poartă toată răspunderea care, în final, este atât de armonios împletită cu personalitatea şi caracterul dumneavoastră atât de unic şi, sperăm, irepetabil.
Vă mulţumesc încă o dată pentru aritmetica sumară de care daţi dovadă în aproximarea vârstei mele şi mă întreb unde eraţi dumneavoastră când eu participam la Festivalul de Jazz de la Sibiu. Mă rog, erau alte vremuri, când Festivalul promova valori româneşti.
În final, vă mulţumesc din suflet pentru accesarea pieselor muzicale de pe site-ul meu şi trebuie să recunosc, cu uşoară stânjeneală, că, în aproape două decenii de activitate muzicală, nimeni nu mi-a catalogat şi nu li s-a adresat membrilor unui trio sau cvartet cu termenul „sideman”. Învăţ lucruri noi de la dvs.

(continuare în pagina 6)

(urmare din pagin 5)

În eventualitatea în care doriţi să-l auziţi pe pianistul Jon Davis improvizând pe Balada lui Ciprian Porumbescu (ah, nu ştiu de ce, dar mi se pare o blasfemie să folosiţi numele Ciprian; ştiţi pe cineva care foloseşte numele Ludwig, Frederic, Johann, Igor, Piotr sau Wolfgang când vorbesc despre respectivii compozitori?!), fie în New York City, la „Cornelia’s Cafe” şi „92 Y”, unde am concerte în următoarele două luni, fie în noiembrie la Paris şi în Israel. Promit că vă pot rezerva locuri chiar dacă mă anunţaţi cu şase ore înainte. Sau, dacă tot suntem conaţionali (?), putem să interpretăm Balada doar pentru dvs., după care vom asculta, plini de atenţie, sesiunea de „masterclas”, pe care speram din suflet să ne-o acordaţi. Şi cum pot să-mi arăt recunoştinţa în faţa erudiţiei muzicale cu care dvs. mă binecuvântaţi, comparându-mă cu marele Enrico Rava? Aş putea să vă compar şi eu cu cineva, însă mi-e tare teamă că nu găsesc un grad de comparaţie, ceea ce, în sine, e un mare compliment, nu-i aşa?
Într-adevăr, să auzim numai de bine. Mult succes cu ediţia de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Sibiu. Sunt convins că Festivalul va duce mai departe tradiţia atât de greu stabilită de înaintaşii dvs. -  în parte excluşi de la noile ediţii -  şi că veţi putea ridica acest Festival la noi standarde naţionale şi internaţionale.
Cu deosebită stimă şi respect,

Emil Bîzgă, New York

Hilarius Johannes Konstantin Schmidt:

Subiect: Când strămoșii tai încă săreau din cracă în cracă şi se spălau cu coada pe dinţi dimineaţa, ai mei construiau cetăţi în Ardeal?! Nothing personal.

Buna Ziua,

1. În salutul multilingv sunt 3 din 4 greșeli: Szia, Serbus eşti, într-adevăr în Ardeal, Banat si Maramureș, cu cei cu care te tragi de şireturi, ţi-ai lovit geamantanul în gară sau eşti la partide de pescuit şi de şpriţuri. În rest, „la baie”. Fluenţa în idei de tip Ardeal se combină cu aroganţa şi mitocănismul de Regat. Prima dvs. „problemă” este o boală a majorităţii muzicienilor de jazz români din ţară şi de peste hotare: muzicieni buni, interesanţi, poate chiar redutabili, dar nişte „cizme” arogante ca marketing şi management. Dacă trăiţi de atâţia ani în străinătate, de ce nu cereţi o ofertă de la unul din sutele/miile de birouri de management artişti de pe planeta asta, ca să vedeţi, să băgaţi la cap şi să puneţi în practică cum se trimite o scrisoare de ofertă, oriunde în lume, chiar şi în ţara ta de CĂCAT şi de baştină. Printre altele, la ofertă trimiţi: variante de proiect cu variante de muzicieni, valoarea prezumtivă a fiecărui proiect şi o scurtă, dar pregnantă şi desluşită prezentare a fiecărui proiect, însoţit de linkurile necesare. Nu mă îndoiesc că eşti un muzician bun, dar minusul mare este că apelezi la flexibilitatea interlocutorului şi acuzi părinţii şi şcoala aceluiaşi interlocutor de minusuri în educaţie, când, de fapt, din punctul meu de vedere, eşti o „cizmă” în propriul tău management. În ceea ce priveşte prezenţa mea la Sibiu Jazz Festival, am datoria să-ţi comunic – îţi convine sau nu – că am fost alături de decedatul Nicolae Ion (Nicolae Ionescu), fondatorul Clubului de Jazz Sibiu şi al Festivalului de Jazz de la Sibiu, aşa că nu e cazul să te fută pe tine grija (mai direct şi pe româneşte spus) să te întrebi unde eram eu când excelenţa voastră participa la Festivalul de la Sibiu, în care „Festivalul promova valori româneşti”. Generaţia matale, indiferent că trăieşte la NYC sau în altă parte, nu mai are şi nu o să mai aibă niciodată o clasă aristocratică, măcar în relaţiile interumane, pe care o aveau muzicienii de atunci. Mătăluţă te jucai cu trompetuţa în praful Copoului sau al altui cartier al Ieşului când noi „declanşam”, în 1974, Sibiu Jazz Festival, la care au participat de-a lungul anilor întreaga elită a muzicienilor de jazz din Moldavia, care avea o doză imensă de umor, bun simţ şi o tandreţe molcomă, fără aroganţe şi mitocănii de Bucureşti, unde tu ţi-ai făcut studiile. Să auzim şi de bine. Nu mai îmi scrie, că nu îţi mai răspund.
P.S.: Dacă, totuşi, vrei să apari în festivalul nostru din Ardeal, umileşte-te şi roagă un „sideman”, indiferent de culoarea pielii şi orientarea sexuală, filozofică, politică, să ne trimită o ofertă  profesionistă şi nu de târlă.
Hilarius Johannes Konstantin Schmidt, Founder/Artistic Director/Producer, Sibiu Jazz Festival

 

Emil Bîzgă:

Subiect: Ctitorului din Ardeal

Stimate…Încă nu ştiu cui îi scriu acest mesaj, continui să sper că dl Schmidt are calitatea necesară de a răspunde în altă manieră, şi anume una civilizată şi profesională. Din nefericire, îl reprezentaţi. Vă mulţumesc pentru răspunsul dvs., care este pe măsura aşteptărilor. Ce păcat că mi-aţi anihilat dreptul la replică. Dvs., care aveţi atâtea moşteniri culturale şi arhitecturale, ar trebui să fiţi prima persoană care să îmi ofere acest drept, mai ales că vă adresaţi unui pitecantrop din câte se vede. Câtă irosire de idei şi explicaţii defensive când vă adresaţi cuiva atât de limitat intelectual şi educaţional! Dovadă că nu puteţi trece prin bariera evolutivă care ne desparte decât folosind invective şi înjurături. Un splendid exemplu de nobleţe, fie ea şi ardeleană! Constat, după tonul şi conţinutul mesajului dvs., că ego-ul şubred care vă aparţine a fost oarecum vexat de răspunsul meu. Nu-i nimic, sunt sigur că aveţi o groază de prieteni care vă admiră şi aşa cum sunteţi: grandios şi impulsiv. În fond, nimeni nu-i perfect, deşi dvs. sunteţi pe aproape, cel puţin aşa demonstrează delirul narcisic care vă înglobează gândirea şi exprimarea verbală sau scrisă. Îmi cer scuze dacă sună adevărat. Probabil că eu v-am făcut să fiţi aşa.
Doresc să vă mulţumesc din nou pentru modul obiectiv în care terminaţi mesajul, dându-mi speranţe reale. În ciuda tuturor insultelor şi caracterizărilor atât de profesional făcute, îmi acordaţi şansa unică de a aplica din nou pentru o posibilă apariţie la Festivalul de Jazz de la Sibiu, care vă merită pe deplin. Oare nu sunt mai mulţi ca dvs. „acasă”? Îmi daţi voie să vorbesc de România ca „acasă”, nu? Fiindcă doar oameni ca dvs. împing societatea românească înainte şi în salturi evolutive uriaşe. Mare cinste vi se cuvine, şi spun asta fără nici un gram de invidie. Invitaţia mea cordială de a lua parte la concertele mele rămâne deschisă. Având în vedere ascuţimea analizei dvs. referitoare la diferitele zone geografice şi a oamenilor care le populează, nu pot decât să vă promit că asemenea cugetări atât de cinstit rostite vor fi propagate cât mai multor români, atât prin intermediul presei cât şi prin intervenţii personale.

În speranţa unui răspuns, vă salut în cel mai călduros mod posibil.
Cu multă prietenie, al dumneavoastră, Emil Bîzgă

 

Deşi considerăm că este de prisos să mai adăugăm şi propriile noastre critici, nu ne putem abţine să nu reproducem câteva din comentariile sibienilor, pe marginea articolului apărut în ediţia online a revistei „Turnul Sfatului”.

 

Categoria indignaţi:

„Revoltător şi îţi vine să intri în pământ de rușine când vezi cine a moștenit opera lui Nae Ionescu. Acest impostor oportunist, deghizat în sas (??) are toate atributele faimoasei clase noi românești de cea mai joasă speţă, din cauza căreia ţara nu poate progresa şi se scufundă în mocirla mitocăniei, să-ţi tutuiești un interlocutor fără a-l cunoaşte, să-l calomniezi, doar pentru că a îndrăznit să se anunţe, INVIDIA, pe româneşte numită şi pizmă, răzbate prin toţi porii, caracteristică pe  care au simțit-o toți cei care din străinătate au încercat să facă ceva pentru ţară. Und jetzt, falls Sie, geehrter Herr Schmidt widererwarten doch noch Deutsch verstehen, versuchen Sie ja nicht sich mit fremden Federn zu schmücken, es gibt noch Zeitzeugen, und die stolze sächsische Vergangenheit lassen Sie bitte auch denen, die sie geschaffen, unterhaltet und gewürdigt haben.”

„Herr Schmidt a dat dovadă încă odată că suferă de demenţă, omul nu mai este întreg la minte (daca a fost vreodată) şi mă întreb ce caută un asemenea specimen în organizarea unui asemenea festival. Dacă citeşti programul festivalului îţi dai seama că acesta a rămas o umbră palidă a festivalului de pe vremuri”

,,Poftim… unor astfel de indivizi infecți le dă Ministerul, CJS, Primăria etc. bani. Unora care nu au nimic in comun cu valoarea. Sibiul se pare că îşi construiește o tradiție în a cheltui milioane bune pe manageri de genul acestui dezaxat.”

Categoria zeflemea:

,,Băi lume, bună seara frumos de tot! Băi lume firea-ti ai dreaq să fiţi de nenorociţi! Păi voi ştiţi băi ce tari în trompetă erau strămoșii mei? Păi băi lume şi voi proștilor de români, ai mei strămoși erau tari ca osul de meduză, tari ca fularul şi tari ca untul la soare! Ete ai dreq români, vor ei sa cânte la festivalul meu, să treacă peste mine care sunt urmaşul strămoşilor mei!”

,, Duceţi-vă în hilarusul meu de români. Când trompetau strămoşii mei pe zidurile cetăţii voi eraţi iobagi. Strămoşii mei au inventat mersul pe jos şi tot ei au pus coada la prună. Strămoşii ăştia i-am inventat eu, deoarece la mine în Oltenia neamurile mele se mai spală cu coada pe dinţi, dar este mai cool să fiu rudă cu Iohannis.”

Categoria atitudine:

,,Domnule Schmidt…din nefericire pe lângă faptul că sunteţi un ageamiu în tot ceea ce faceţi şi aveți o lipsă totală de discernământ când e vorba de muzică şi de instrumentişti români, mai aveţi şi nesimțirea să jigniți oamenii şi ţara unde locuiți… cineva ar trebui să ţină seama şi să nu rămână fără urmări «toleranţa» sau «bunul simţ» al dumneavoastră… cu stimă un cetăţean român…”

Observator

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>