Observator

Cu vecinii în debara

Familia Huterer Mircea şi Leontina, avari din fire şi fără leac, vor cu disperare bunul altuia, că deh, aşa-i când […]

Familia Huterer Mircea şi Leontina, avari din fire şi fără leac, vor cu disperare bunul altuia, că deh, aşa-i când ai prea mult timp liber şi răutate în sânge. Şi dacă te mai ajută şi un avocat dornic de bani, cum e domnul Alexandru Bacaci, ai toate şansele să faci viaţa amară  unor oameni liniştiţi şi de bună credinţă. De ce spun toate astea, vă explic îndată: în strada Pasajul Şcolii nr. 2, din Sibiu, locuiesc patru familii în aceeaşi curte; toţi fiind proprietari ai apartamentelor ce le ocupă. Dintre toţi, o familie e mai cu moţ, se pare şi doreşte să-şi facă pod prin casa familiei C.M., fapt ce atrage după sine o încălcare la dreptul de proprietate şi intimitate familială. Huterer-ii sunt cunoscuţi de către judecători şi de funcţionarii de la Primăria Sibiu ca fiind nişte oameni ce se ţin numai de procese şi de certuri cu semenii lor. Aşa se face că, fam. Huterer a dat în judecată fam. C.M. cerând ca accesul la podul locuinţei lor să se facă prin imobilul proprietate personală a fam. C.M., invocând o minciună gogonată cum că doar aşa se poate construi scara de acces spre  podul casei lor.
Deşi sunt vecini de 20 de ani, acum doi ani şi ceva le-a căşunat pe familia C.M. din pura invidie că domnul C. şi-a renovat apartamentul şi debaraua ce o are în proprietate, aceasta fiind şi „mărul discordiei” dintre cei doi. Dat în judecată, domnul C. a prezentat Instanţei de Judecată actele doveditoare ale proprietăţii, în care se regăseşte şi debaraua pe care reclamanţii o invocă, în fals, ca fiind un drept comun, iar judecătoarea a decis în favoarea pârâţilor C.M. şi C.A. prin Sentinţa Civilă nr. 6231, din care rezultă foarte clar că acţiunea formulată de Huterer Mircea împotriva prâtului C.M. „ca neîntemeiată”. De asemenea s-a specificat că: „singura modalitate prin care prâţii puteau fi obligaţi să lase reclamanţilor accesul liber în pod era instituirea unui drept de servitute, de trecere prin debaraua pârâţilor în măsura în care reclamanţii făceau dovada că este unica cale de acces posibilă”, însă fără a se efectua o expertiză la faţa locului, de către o persoană autorizată în domeniul construcţiilor care să ateste faptul că accesul spre pod este posibil doar prin debaraua, proprietate personală a familiei C.M. Aşa că cele două familii au ajuns din nou la proces, la timp şi bani cheltuiţi aiurea prin instanţele sibiene, umplute de specialişti într-ale legii. Şi aşa începe un al doilea proces, recurs la decizia dată de doamna judecător Simion Mihaela şi acceptat de doamna Victoria Andrei, care are o cu totul altă percepţie asupra dreptului de proprietate şi intimitate familială, astfel încât domnia sa admite apelul reclamanţilor Huterer Mircea şi Leontina, schimbă în parte sentinţa civilă, adică „admite în parte acţiunea civilă” şi obligă pârâţii să permită accesul reclamanţilor prin propria proprietate. Cu alte cuvinte: vrei-nu vrei, deschide uşa casei ca să poată oricine să intre când vrea şi cum vrea prin casa ta. Cam asta rezultă din decizia judecătorească, nu?! Că doar trăim în România o ţară bulversată şi bulversantă!
Şi ca totul să se încheie omeneşte familia C.M. s-a oferit să-i ajute pe reclamanţi să-şi construiască podul mult dorit astfel încât să nu fie nevoie să se strice nici un bun al celor două familii. Dar ţi-ai găsit, cu cine?! Că doar familia Huterer s-a judecat şi cu S.C. Urbana S.R.L. în urmă cu 20 de ani tot pe motivul debaralei pe care o doresc să le fie dată gratis, însă atunci legea era lege pentru toată lumea şi nu exista brambureala de acum.
Mai trist e că familia C.M., oameni simpli, cu familie numeroasă şi venituri modeste, nu-şi permite să arunce  banii pe avocaţi, care mai de care mai pretenţioşi financiar, dar care, din păcate, nu se prea implică în rezolvarea cazului, ba mai mult dau asigurări că totul e o.k. şi că se va rezolva, că doar dreptatea e de partea lor, însă când vine vorba de a da explicaţii sau soluţii pentru cei pe care îi reprezintă o dau în bâlbâială sau în răspunsuri evazive cu termeni juridici abia cunoscuţi lor darămite celor nespecializaţi. Ba, se întâmplă ca cei doi avocaţi să se înţeleagă între ei şi să profite de ambii clienţi pentru a o mai lungi cu procesul şi pentru a mai scoate ceva bani de la bieţii oameni. Din păcate, valorile justiţiei române sunt în cădere liberă, iar corupţia este mult prea mare şi nesimţirea groasă, ca să mai poţi spera în verticalitatea vreunui angajat al justiţiei! Dumnezeu să ne ferească de necazuri din astea, că de altele ne ferim şi singuri!

Ana-Maria STOICA

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*