Observator

Corvin Lupu a preluat din nou conducerea Revistei „TRANSILVANIA”. Abuzurile preşedintelui Bottesch Martin se întorc împotriva Consiliului Judeţean Sibiu

Noi am interpretat această ştire ca un răspuns al profesorului Corvin Lupu la schimbarea sa din funcţia de director, schimbare […]

Noi am interpretat această ştire ca un răspuns al profesorului Corvin Lupu la schimbarea sa din funcţia de director, schimbare petrecută în aceeaşi zi cu cea a directorului Muzeului ASTRA, profesorul Corneliu Bucur, altă victimă a cârdăşiei antiromâneşti. Amândoi au deranjat în primul rând pentru că promovau spiritul naţional românesc, cu argumente convingătoare, că sunt personalităţi autentice şi nu-şi îndoaie coloana vertebrală, mai ales în faţa unor „piţifelnici” cu pretenţii. Într-o perioadă istorică în care cea mai mare putere în România o deţin străinii şi minorităţile naţionale, iar cei care apără naţiunea română sunt îndepărtaţi de minoritari, profesorii Bucur şi Lupu au deranjat mafia Sibiului. Luând „lumină” de la primarul Iohannis, preşedintele Bottesch „a muşcat” din felia abuzurilor. În viziunea unora dintre aceşti minoritari, românii sunt buni doar pe post de fraieri, ca să-i voteze pe saşi, evrei şi unguri. Românii nu au mai trăit de pe vremea fanarioţilor (şi poate nici atunci) o perioadă istorică în care să devină efectiv slugi, cu voia şi cu votul lor!
L-am găsit pe profesorul universitar Corvin Lupu în biroul său de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii de Securitate, facultate pe care a fondat-o în întregime. La început, a fost mai reticent, apoi, mai cooperant şi am putut înnoda un dialog, pe care îl redau mai jos. De asemenea, dl. profesor a acceptat să scanăm Certificatul de Proprietate al Mărcii, fila din Registrul Mărcilor corespunzătoare Mărcii „Revista Transilvania” şi Notificarea-somaţie adresată Consiliului Judeţean Sibiu. Iată ce mi-a relatat domnul profesor Corvin Lupu: „În anul 2009 am fost eliberat din funcţia de director în subordinea Consiliului Judeţean Sibiu şi de redactor şef al revistei „Transilvania”. A fost o coaliţie anti-Lupu largă şi rău intenţionată, formată din oameni josnici care au ticluit totul cu grijă, timp îndelungat. Argumentele „juridice” prezentate de preşedintele Martin Bottesch şi de către unii funcţionari obedienţi dumnealui, au fost adevărate găselniţe. În paralel, eliberările din funcţie, a mea şi a domnului director Corneliu Bucur, au fost şi negociate politic, inclusiv cu adversarii din PDL ai preşedintelui Bottesch. La rele ştiu să-şi dea mâna, chiar dacă de regulă nu se împacă. Tot în paralel, mişeleşte, preşedintele Bottesch, mi-a dat asigurări că în 2-3 săptămâni mă voi întoarce, timp în care să propun un interimar, care, „bineînţeles”, să conducă sub supravegherea mea. S-a exprimat foarte larg, oferindu-şi posibilitatea in­terpretării cuvintelor. Modul de exprimare „diplomatic” este împrumutat de la şeful său de „partid”, Klaus Iohannis. S-a încălcat legea şi nu mi s-a făcut evaluarea obligatorie. Cu această ocazie, am văzut că pentru sasul (landlerul) „corect” Bottesch, legea este facultativă. Pentru acest mod de a se comporta, îl desfid şi cu această ocazie şi îi spun în faţă: NU MERIŢI DEMNITATEA PE CARE O OCUPI! Nu mai pot să-l numesc „domn”. De la început, am văzut că era o acţiune de epurare nu numai a persoanei mele, ci şi a spiritului naţional românesc pe care eu l-am promovat în revista Transilvania, revistă care, în toate timpurile, inclusiv în era socialismului de stat, a promovat românismul autentic. Acest lucru a fost vizibil şi recunoscut de elita intelectuală româ­nească, la nivel naţional. Minoritarii, desigur, nu s-au bucurat şi, aşa cum am mai spus, au citit adeseori revista scrâşnind din dinţi. Tânărul Varga, a condus revista interimar, doi ani de zile, în condiţiile în care legea limitează la 120 de zile orice interimat. Desigur, interimarul Varga nu are decât vina de complice, ilegalitatea aparţinându-i integral preşedintelui Bottesch şi obedienţilor din jurul lui, care ar fi trebuit să-l tragă de mânecă. A fost o conspiraţie despre care, poate am să vă povestesc altă dată, când am să vă prezint şi copia corespondenţei purtate de preşedintele Bottesch, antiromânul Vainer Aurel (preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România) şi fostul rector ceauşist Oprean, legat de necesitatea înlăturării mele. Unde miroase ceva urât în Sibiu, să ştiţi că pe acolo a trecut şi acest Oprean. Oprean şi cu un subaltern al său al cărui nume chiar nu merită pomenit, l-au „montat” şi pe secretarul judeţului, un om care mi-a recunoscut cândva datoriile morale pe care le are faţă de tatăl meu. Despre acestea, altă dată. Vreau să ştie cititorii dumneavoastră că, timp de ani de zile, preşedintele Bottesch m-a lăudat pentru modul în care conduc instituţia, atât în cadru public, cât şi în discuţii interne şi particulare, ca şi în plenul Consiliului Judeţean.
În anul 2011, cu o întârziere de doi ani, s-a organizat concurs pentru ocuparea postului de director şi de redactor şef al revistei „Transilvania”. La concurs a fost înscris şi actualul redactor şef Varga Dragoş (prenume de trădător), cu toate că nu îndeplinea o condiţie legală de admitere a dosarului. Comisia a fost constituită din colegi ai lui Varga + un conferenţiar obedient al rectorului Oprean + un prieten de băutură şi un profesor universitar de la Alba Iulia, care, cu ani în urmă, m-a rugat să-l angajez la revistă şi l-am refuzat. L-au găsit şi i-au oferit ocazia revanşei. În comisie era şi un poet căruia Varga i-a publicat două cărţi într-un singur an, din banii primiţi de la Consiliul Judeţean. Ca director, am avut co­la­bo­ratori grei, academicieni, savanţi, sau tineri de mare perspectivă, dar nu am cheltuit banii ca să le public cărţile. Varga a plătit cărţile unui poet de duzină, o „tânără speranţă” de aproape 60 de ani, care nu este validat nici ca valoare, nici ca perspectivă. Acesta m-a evaluat pe mine. Am ajuns bine! Nu asta este menirea instituţiei, să facă daruri pe banii comunităţii. În comisie erau persoane care nu aveau nivelul necesar să evalueze un profesor universitar. Unul mi-a fost student, iar acuma executa misiunea dată de Oprean, de a mă înlătura. Ce să vă mai spun, în comisie erau alte două persoane care nu s-au prezentat la prima etapă a concursului, venind numai în ultima zi. Au fost într-o excursie în străinătate. Nu le mai dau numele acuma. De cum s-a constituit comisia, am văzut că este aleasă pentru Varga. Nu m-am retras din concurs, pentru că nu-mi stă în fire, deşi ştiam rezultatul şi mi se şi spusese confidenţial din interiorul Consiliului Judeţean că s-au luat măsuri pentru ca Varga să fie director şi redactor şef. Prin modul cum s-a comportat preşedintele Bottesch şi obedienţii din jur, s-au descalificat moral.  
În perioada care a trecut din anul 2009 şi până în prezent, „Transilvania” a abandonat spiritul secular al revistei, cel naţional românesc, devenind o revistă în care românismul s-a împuţinat şi s-a diluat şi care exagerează promovarea post-modernismului, în dauna altor curente culturale. Unele domenii au încetat să mai fie promovate.
Toate aspectele de mai sus, ca şi altele, la care nu mă mai refer, în primul rând încercarea preşedintelui Bottesch de a desfiinţa revista, sau de a o pasa fără personalitate juridică la alte instituţii, m-au determinat să solicit Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci atribuirea Mărcii „Revista Transilvania”. Am urmat toate procedurile, am parcurs două perioade de contestaţii, prevăzute de lege, după care mi s-a atribuit certificatul care-mi conferă toate drepturile. Voi căuta alt finanţator şi voi publica o nouă serie a revistei. Am o propunere din judeţul Sibiu, dar am şi posibilitatea să obţin o finanţare mai mare, din alt judeţ. Colegii mei, domnii profesori universitari Pamfil Matei şi Lucian Giura m-au rugat să nu scot revista din judeţul Sibiu. Dacă preşedinţia Consiliului Judeţean Sibiu va fi câștigată de altă persoană decât cetăţeanul Bottesch şi acel preşedinte va dori ca revista „Transilvania” să rămână a judeţului Sibiu, putem sta de vorbă. Oricum, nu uitaţi că revista „Transilvania” a fost iniţial editată la Braşov, între anii 1868 şi 1877. În istorie întâlnim numeroase reîntoarceri. Oricum, Bottesch, împreună cu jurista Linde şi cu tânărul Varga luptă să conteste drepturile mele asupra revistei, dar nu au bază juridică. Eu, ca român, doresc ca „Transilvania” să redevină o revistă a românilor. Cât despre trio-ul menţionat mai sus, îi las să rămână cu centrul lor interetnic şi să promoveze minorităţile. La asta se pricep, pentru că sunt toţi trei minoritari, de trei etnii diferite: germană, evreiască şi ungurească. Să lase revista „Transilvania” românilor, ca să promoveze românismul. Eu nu am ajuns la asemenea corectitudine politică încât să cred că străinii şi minoritarii ţin la români cât şi românii, aşa cum nici românii nu iubesc pe unguri, evrei sau saşi, la fel de mult cum se iubesc ei între ei. Problema este că românii sunt creduli şi au nevoie de mintea „cea de pe urmă”. Ori, mintea „cea de pe urmă”, de multe ori, întârzie, ani buni. Dacă va fi ales un preşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu de etnie română, mai vedem.”
– Domnule profesor, vă mulţumesc mult pentru precizările făcute cititorilor noştri.

A consemnat Doina DAMIAN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*