Investigatii

Conflict etnic la Nou Român si bombă ecologică la Poienita

Primul nostru articol s-a străduit să fie cât se poate de imparţial.  După apariţia acestuia, în „Justiţiarul sibian”, directorul revistei,...

Primul nostru articol s-a străduit să fie cât se poate de imparţial.  După apariţia acestuia, în „Justiţiarul sibian”, directorul revistei, Marius Albin Marinescu a vorbit cu inginerul Cristian Nanaşi, mâna dreaptă a lui Martin Müller în probleme de zootehnie, deoarece acesta din urmă are şi alte afaceri în frumoasa zonă de la poalele munţilor Făgăraş. În aceeaşi zi, Albin Marinescu a discutat şi cu ţiganul Gheorghiţă Teodor, zis Toader, care susţinea că a fost bătut de domnul inginer  Nanaşi, consăteanul său din Nou Român. Declaraţia ţiganului agresat este înregistrată pe o casetă audio martor. Cu Cristian Nanaşi se stabilise un drept la replică faţă de cele relatate în articolul din revista noastră, care i-a fost înmânată personal, acesta urmând să fie trimis pe adresa de e-mail a redacţiei noastre. Materialul respectiv trebuia să conţină punctul de vedere al inginerului, referitor la ambele conflicte avute cu cei doi ţigani. Noi am tot aşteptat, dar ori domnul Nanaşi s-a simţit „cu musca pe căciulă” şi nu a avut ce să scrie în favoarea sa sau ne-a considerat o publicaţie insignifiantă cu care nu are rost să-şi piardă timpul! Cert este că nu am primit nici un fel de replică din partea inginerului Cristian Nanaşi.

În schimb, pe 9 ianuarie am primit veşti de la Gheorghiţă Teodor, care a reclamat că a fost atacat cu o zi înainte de „burduhoşi”. Aceştia sunt un grup de mascaţi, care sărbătoresc pe data de 8 ianuarie a fiecărui an „Ziua nebunilor”, la Cârța, prin mâzgălire cu untură şi funingine a feţelor trecătorilor care le ies în cale. Se pare că tradiţia a fost „teleportată” la Nou Român special ca ţiganul Toader să fie „căpăcit”, la ordinul lui Nanaşi, de către mascaţi. Cel puţin aşa susţine victima, care zice că a scăpat cu fuga, împreună cu socrul său, dar i-a recunoscut pe agresori, cu toate că aceştia erau mascaţi. Cât timp au fost fugiţi peste deal cei doi, „burduhoşii” au făcut ravagii prin bătătură, iar în final au vărsat nişte ulei de motor ars în fântână, unde au aruncat şi câinele de curte al familiei. Reveniţi acasă, cei doi bărbaţi fugăriţi au reuşit cu greu să salveze bietul animal din fântână, dar aceasta a rămas spurcată de la uleiul ars.

Tot deplasându-ne prin „zona de conflict” am ajuns de mai multe ori şi în pitorescul sătuc Poieniţa, amplasat într-o zonă superbă, „la doi paşi” de Nou Român. Am fost frapaţi, atât toamna, cât şi iarna de duhoarea infectă, de-a dreptul dezgustătoare, care invadează acel peisaj de vis. Nici nu vrem să ne gândim în ce hal duhneşte vara, când sunt căldurile cele mari! Cu greu am găsit pe cineva care să ne explice de unde provine acel miros infect, fiindcă micul sat, mai mult un cătun dacă judecăm după populaţie, este aproape pustiu. Erau o grămadă de căcăreze de oaie pe uliţa principală, dar parcă nu de la acele excremente provenea mirosul infect. Până la urmă am dat de o persoană care ne-a lămurit că mirosurile provin de la fermele de porci, vaci şi viţei conduse de omniprezentul inginer Nanaşi Cristian, iar căcărezele împrăştiate peste tot sunt de la oile aceluiaşi domn, care străbat de două-trei ori pe săptămână mijlocul satului, atunci când sunt duse din păşune la saivanul aflat în exteriorul aşezării. Omul care  a avut bunăvoinţa să ne dea aceste relaţii, deşi i se învârteau ochii în cap ca girofarul de la maşina poliţiei, uitându-se în stânga şi în dreapta ca nu cumva să fie surprins de oamenii inginerului că dă relaţii la nişte străini, ne-a mai spus că există două variante laterale pentru drumul oilor la saivan, dar asta-i ambiţia lui Nanaşi, să „paveze” uliţa principală cu bobiţele defecate de oi şi capre. Când, în sfârşit, am reuşit să identificăm adevărata sursă de poluare olfactivă, am fost de-a dreptul stupefiaţi să vedem că este vorba de un adevărat dezastru ecologic, dat fiind că fecalele şi urina de la ferma de porci – amplasată taman în mijlocul satului! – sunt deversate în pârâul care străbate sătucul. Acest firicel de apă, care în condiţiile date conţine mai mult urină decât apă, se varsă în râul Olt, poluându-l şi pe acesta. Am realizat o serie de fotografii pe care le prezentăm alăturat. Situaţii asemănătoare, chiar dacă nu aşa de grave, se regăsesc şi la celelalte două ferme, de vaci şi de viţei, amplasate tot în vatra satului şi aproape de pârâul respectiv.

Ne întrebăm, cum de a avut cutezanţa Martin Müller, şeful lui Cristian Nanaşi, să candideze din partea ecologiştilor (Partidul Verde) la alegerile locale din anul 2008 pentru Primăria Arpaşu de Jos, din moment ce angajaţii lui batjocoresc natura în ultimul hal, aşa cum ne-am convins cu ochii noştri privind la acel dezastru ecologic de la Poieniţa?! La fel, ne întrebăm şi dacă primarul comunei Cârţa, de care aparţine satul Poieniţa, a auzit de Ordinul nr. 536/1997 din 23.06.1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 140 din 03.07.1997 şi intrat în vigoare la aceeaşi data de 03 iulie 1997? Dacă ştie de acest Ordin este bine, dacă nu, să-l caute pe internet, să-l citească şi după aceea să facă bine să-l aplice la Poieniţa, că-i jale acolo!

Departamentul de Investigaţii JUSTIŢIARUL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>