Ancheta

Conflict etnic la Arpasu de Jos?

Cu toate acestea, fără să beneficieze de fonduri pentru integrare, există, însă, ţigani care muncesc cinstit şi care neam de […]

Cu toate acestea, fără să beneficieze de fonduri pentru integrare, există, însă, ţigani care muncesc cinstit şi care neam de neamul lor nu au văzut cum arată o închisoare nici măcar din exterior. Asta se poate spune şi despre familia condusă de Constantin Bancu, zis Utu, din Arpaşu de Jos. Membri acestei familii se ocupă cu creşterea animalelor şi trudesc din zori până-n seară pentru a-şi asigura prin mijloace cinstite existenţa. Din păcate pentru ei, au intrat în conflict deschis cu Martin Müller, personaj cunoscut în zonă ca fiind „cel mai tare din parcare”. Proprietar al complexului hotelier şi al păstrăvăriei de la Albota, dar şi al unor firme cu activităţi diverse, de la informatică până la turism, în Sibiu, acest domn de origine germană, mai precis sas din Mediaş emigrat în Germania şi revenit în ţară după căderea comunismului, a fost şi candidat pentru funcţia de primar al comunei Arpaşu de Jos la alegerile locale din anul 2008. De fapt, domnia sa a fost singurul sas care a candidat la o primărie şi a pierdut din întreg judeţul Sibiu, locuitorii acestuia, în frunte cu cei ai municipiului reşedinţă de judeţ, având o adevărată fixaţie pentru a-şi încredinţa localităţile în administrarea saşilor, aceia puţini care au mai rămas în România. Ciudat, dar influenţa domnului Martin Müller asupra autorităţilor locale şi a localnicilor, după înfrângerea din alegeri, în loc să se diminueze a crescut, dânsul obţinând totuşi la alegerile din urmă cu doi ani un loc în Consiliul Local al comunei Arpaşu de Jos.

Neînţelegere dintre neamţul Martin Müller şi ţiganul Constantin Bancu, pe care o să-l numim în continuare Utu, aşa cum este cunoscut de consăteni, a pornit de la nişte oi pe care primul le-a cumpărat de la al doilea şi nu le-a achitat în întregime. Diferendul dintre cei doi a fost amplificat şi de acuzele aduse lui Utu, materializate printr-o plângere penală depusă la Poliţia comunei Arpaşu de Jos, cum că acesta ar fi furat un număr de oi din turma sasului. Ce mai, este ca-n balada Mioriţa, fiindcă apare şi un „baci ungurean” în persoana inginerului agronom Cristian Nanaşi, mâna dreaptă a lui Müller în domeniul zootehnic şi cel care a semnat pentru cumpărarea celor 206 de oi de la Utu în data de 14 aprilie 2009 pe un act de mână întocmit de cei doi (facsimil). Din suma totală de 57.680 lei s-au plătit doar 19.000 de lei, în trei tranşe, astfel: 12.000 de lei până la sfârşitul lunii aprilie 2009, în septembrie acelaşi an încă 5.000 de lei şi în martie 2010: 2.000 de lei. Nu s-au eliberat chitanţe, singura dovadă pentru plata sumelor respective fiind semnătura lui Utu în agenda personală a lui Müller, pe care acesta o foloseşte şi pe post de catastif. Diferenţa de bani nu numai că nu a mai fost plătită de către cumpărător, dar vânzătorul s-a mai şi trezit pe cap cu acea reclamaţie depusă la postul local de poliţie prin care este acuzat că în complicitate cu unul din ciobanii angajaţi de domnul consilier local i-ar fi furat acestuia nişte oi. Câte şi cum arată acele oi, nu-i prea clar, fiindcă se vorbeşte de un număr care variază de la 9 până la 90, doar cifra 9 fiind constantă. La fel nu este clar nici cu ce ar fi fost furate animalele. Ba cu o căruţă, ba cu un autoturism Logan. Păi este cam greu, dacă nu chiar imposibil să şterpeleşti 9 oi cu unul dintre cele două mijloace de transport, darămite 90! Chestiile acestea le ştim de la unul care a fost audiat de poliţiştii din comună. Amănunte concrete despre numărul de oi care, cică, au fost furate nu ne-au fost oferite de cei trei poliţişti pe care i-am găsit la postul de poliţie într-o frumoasă zi de la sfârşitul lunii septembrie. Aceştia nici măcar nu au catadicsit să vorbească despre cazul în speţă, spunând că au purtător de cuvânt. Măi, să fie, i-auzi colo! Cum Dumnezeu, poliţia dintr-o  comună, nici prea mare, nici prea mică, îşi permite să aibă propriul purtător de cuvânt? Cât pe ci să cad pe spate când am auzit ce culmi de civilizaţie a atins Arpaşu de Jos. Nu, a rectificat unul dintre cei trei care se uitau la mine ca la un puşcaş marin american paraşutat şi rătăcit prin munţii Făgăraş, purtătorul de cuvânt se află la I.P.J. Sibiu. Bravos, poliţie română, precis ştiau cei de la Sibiul din care tocmai venisem de oile voastre din Arpaşu de Jos! Mai mult ca sigur că le numără noapte în gând ca să adoarmă mai uşor.

Cu oile au lămurit-o cei de la Direcţia Sanitar Veterinară (D.S.V.) Sibiu, după verificarea crotalilor – nu este vorba de şerpii veninoşi din America, ci de plăcuţele de plastic capsate în urechile animalelor pentru identificare – a unsprezece oi sechestrate de poliţie şi date în custodie la stâna din satul Nou Român, aflată în subordinea inginerului Nanaşi, cel care depusese plângerea pentru aşa-zisul furt. Verdictul comisiei de la D.S.V. a fost sec: oile în cauză aparţin crescătorului de animale Constantin Bancu.

Mai este o problemă, care explică şi titlul articolului. Nu doar Constantin Bancu, zis Utu, este singurul ţigan din zonă care este năpăstuit de Cristian Nanaşi. Domnul inginer a bătut un alt ţigan, Gheorghiţă Teodor, zis Toader, ciurdarul satului Noul Român, în care locuieşte Nanaşi. În urma bătăii încasate, Toader s-a refugiat la nişte rude din comuna Chirpăr şi ne-a confirmat doar telefonic faptul că a fost „altoit” de domnul inginer, care l-a şi ameninţat că-l goneşte din sat, de parcă ţiganul s-a aciuat pe moşia sa personală. Din cauza lui Nanaşi viaţa întregii familii de ţigani a devenit un calvar, mai ales că locuinţa lor se află în drumul pe care-l parcurge zilnic dus-întors domnul inginer, de la casa sa până la brânzăria şefului Martin Müller, din satul Poieniţa.

Noi nu dăm, cel puţin deocamdată, verdicte fiindcă nu am vorbit cu toate părţile implicate în conflict. Domnul Martin Müller, contactat telefonic, s-a arătat dispus să dialogheze pe acest subiect, dar a doua zi când trebuia să stabilim locul întâlnirii, tot prin telefon, ne-a respins apelul. Putem spune că am fost norocoşi, fiindcă unui jurnalist din Bucureşti, interesat şi el de acelaşi subiect, pur şi simplu i-a închis telefonul în nas după schimbarea a două-trei fraze. Am discutat şi cu domnul inginer Nanaşi, care de asemenea a spus că este de acord să ne întâlnim, aşa că nu ne mai rămâne decât să ne deplasăm pe teren şi să sperăm că nu are şi Herr Martin un purtător de cuvânt pe la Sibiu la care să ne expedieze după aceea. Concluziile finale ale anchetei noastre jurnalistice, de care se ocupă doi ziarişti, vor apărea în numărul din decembrie al revistei.

Departamentul de Investigaţii „JUSTIŢIARUL”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*