Editorial

Cine a învins?

Fiecare fabulaţie a micului tupeist Crin Antonescu era prezentată ca o axiomă de la începuturile Universului, relevată doar de sublimul […]

Fiecare fabulaţie a micului tupeist Crin Antonescu era prezentată ca o axiomă de la începuturile Universului, relevată doar de sublimul liberal. Mircea Geoană era prezent la orice oră pe micile ecrane şi eram obligaţi să asistăm la toate deplasările lui electorale, mai puţin cele de la Moscova. Ce să mai spunem despre „măreţul” Klaus Iohannis, „salvatorul naţiunii” şi naveta lui la Bucureşti. Sosirea acestuia ne era anunţată cu titluri „news alert”, la intervale de cinci minute, de felul: „Primarul Sibiului a coborât din avion”, „Maşina viitorului  premier a oprit în faţa Parlamentului”  sau „Klaus Iohannis a sosit cu cinci minute mai devreme”. Televiziunile celor doi tuciurii, Voiculescu şi Vântu, transmiteau , la greu, imnuri de slavă în favoarea celor „trei crai de la Răsărit” şi răsturnau găleţi cu lături în capul oponentului acestui trio de impostori.

Culmea este că tot ei, cei ridicaţi în slăvi şi prezentaţi ca adevăraţi eroi, au avut impertinenţa să acuze campania electorală ca fiind una „murdară”! Situaţia s-a repetat şi la număratul voturilor, când hoţii au strigat: „prinde-ţi hoţul!”, deşi cu o seară înainte , cu ocazia marelui bluf numit „exit-poll”, câştigătorii de o noapte afirmaseră că alegerile nu au fost fraudate. Asemena intoxicări, manipulări şi mistificări grosiere nu au mai fost utilizate decât exact cu douăzeci de ani în urmă, în decembrie 1989, când au avut un cu totul alt efect şi o lume întregă a fost păcălită, nu doar poporul român. Noi doar am suportat consecinţele! Dar, acum, după două decenii, „jocurile” altora nu au mai ieşit, poporul având ultimul cuvânt, iar acela a fost democratic, exprimat prin vot. Nici că se putea o  replică mai viguroasă, legală şi paradoxală (!) la aşa-zisa „democraţie”, care până acum s-a dovedit benefică doar pentru „dulăi”, nu şi pentru „căţei”, la fel ca în fabula lui Grigore Alexandrescu! „Căţeii”, cei mulţi şi maidanezi, au învins „dulăii”, puţini, dar deveniţi „rasaţi” prin jafuri repetate şi cu pedigree-uri aristocratice cumpărate sau inventate. Este vorba de „dulăii” ageri din 1990, care înşfăcaseră „ciolanul” economiei româneşti – aşa socialistă şi prăpădită cum era, dar era a noastră, a tuturor! – la care rod şi acum ascunşi în „cuştile” lor luxoase. De data aceasta poporul a învins şi a hotărât în numele său. Vox populi, vox dei! Probabil că s-a adeverit profeţia ovreiului bătrân, Saul Bruckner zis şi Silviu Brucan, care ne etichetase naţiunea ca fiind „stupid people” şi stabilise o perioadă de 20 de ani pentru deşteptarea din letargie.

Au trecut douăzeci de ani de la cacealmaua sinistră, când noi, cei care am participat la revoluţie, din convingere şi mânaţi de idealuri nobile, nu am făcut altceva decât să netezim cale spre putere a hienelor provenite tot din nomenclatura comunistă. Susţinuţi din exterior, aceşti impostori, care au şi confiscat revoluţia călcând pe cadavrele nevinovaţilor, au trebuit să-şi recompenseze protectorii din afara graniţelor. Au avut de unde, fiindcă aveau la dispoziţie o economie funcţională, chiar dacă oportuniştii cocoţaţi în fruntea bucatelor o „decretaseră” falimentară sau morman de fiare vechi. Ei, ipocriţii care răcneau că „nu ne vindem ţara”, au dat-o pur şi simplu gratis altora, dar după ce şi-au tras „dreptul”, devenind putrezi de bogaţi, în timp ce poporul a început să se îndrepte vertiginos spre sărăcie. Aceşti douăzeci de ani nu au reprezentat decât o decadenţă economică şi morală. Aceiaşi alogeni, care ne-au adus comunismul pe tancurile ruseşti sau urmaşii lor, au avut grijă să ne confişte nu doar economia, ci şi sentimentele, aspiraţiile, visele, reperele morale, istoria. În decembrie 1989 nu am învins noi, românii folosiţi pe post de carne de tun în stradă, ci ei, tâlharii, fariseii îmbrăcaţi în puloverele unei democraţii originale. Un nou sistem, un nou regim, dar cu aceiaşi protagonişti din P.C.R. la conducerea ţării. Tot ei, comuniştii, rămâneau la putere, conform slognului: „La vremuri noi, tot noi!”. Şi-au schimbat doar blana, nu şi năravurile, devenind lupi moralişti şi propovăduitori ai democraţiei şi libertăţilor cetăţeneşti. Care libertăţi, că trăim într-un stat poliţienesc! Nici Securitatea lui Ceauşescu nu şi-a permis să asculte telefoanele întregului popor! Suntem ascultaţi, supravegheaţi permanent pe stradă, la magazine, prin camere video. Datorită cardurilor bancare se ştie permanent ce mâncăm, cu ce ne îmbrăcăm, standardul de viaţă, până şi locul în care ne aflam în fiecare moment. Vaccinuri obligatorii, cipuri obligatorii, azi pe paşaport, mâine implantate, subcutanat, în propriul corp al fiecăruia. Ştiinţa a evoluat, tatuajele din lagărele naziste sunt înlocuite acum cu cipuri electronice. O să ajungem să trăim într-un lagăr imens, cu toate drepturile suprimate, dar fiind minţiţi că trăim culmi ale democraţiei. Demagogia de azi o regăsiţi anticipată în scrierile lui George Orwell, de la jumătatea secolului trecut, scriitor care a fost un adevărat clarvăzător, mult mai clar şi mai concis decât Nostradamus!

A sosit timpul, după douăzeci de ani, ca românii să-şi ia revanşa! La alegerile din 6 decembrie 2009 nu a învins doar Traian Băsescu o „monstruoasă coaliţie”, formată din partide cu programe diametral opuse, o alianţă în care liberalii şi-au călcat doctrina în picioare dându-şi mâna cu socialiştii sau xenofobii români s-au îmbrăţişat cu şovinii unguri, totul contrar propriilor principii, doar pentru a pune mâna pe putere în numele mafiei transnaţionale şi al masoneriei internaţionale. Noi am învins, noi, cetăţenii folosiţi ca marionete în urmă cu douăzeci de ani! Am învins acuma datorită votului nostru, poate singurul drept cetăţenesc real câştigat în decembrie 1989.

JUSTIŢIARUL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*