Cap limpede

Certitudinea mea în legătură cu Iohannis

Ieri am vorbit la telefon cu Victor Niţă, singurul prieten care mi-a mai rămas. Era vesel şi totodată îngrozit. Sau,...

Ieri am vorbit la telefon cu Victor Niţă, singurul prieten care mi-a mai rămas. Era vesel şi totodată îngrozit. Sau, mai exact, era vesel tocmai fiindcă era îngrozit. Cum să fii îngrozit pentru o prostie? Şi râdea.

Se aruncase în fluviul presei şi citea doar bazaconii. Foştii noştri colegi, Cristoiu, Nistorescu şi compania, înnebuniseră. Cum, mă, Cristaş, zicea, să poţi crede, şi să mai şi scrii, că tragedia de la Colectiv a fost pusă la cale? Pe ce lume trăim?

Era în fluviu, înota, apa era apă, cerul – cer, pământul – pământ; cum să crezi în fantasmagorii?

Era ca şi cum, la 23 august 1944, un alt Victor, fiind în firescul fluviului, ar fi auzit că în România va fi instaurată dictatura proletariatului. Şi râdea. Cum să fii îngrozit pentru o aşa gogomănie?

Echipa adusă la guvernare în anii aceia – unul mai specialist decât altul, în frunte cu Groza.

Ca şi Guvernul Cioloş. Sigur, deosebirile sunt enorme. Îi uneşte totuşi o întâmplare: primii veneau cu stipendii mari de la Moscova, ceştilalţi cu zeci, poate sute de mii de euro pe an, de la Bruxelles. Ca şi primii, care vedeau comunismul de la fereastra fără griji a ocupantului, ai noştri de azi văd capitalismul din vitrina cu exponate pentru export. Hai România!

Victor, înotând în apa bunei-credinţe a fluviului, nu făcea nicio legătură între imaginile cu un CIA inventând arme chimice pentru a asigura supremaţia SUA în lume cu petrolul obţinut pe zeci şi sute de mii de cadavre, şi cei 60 şi ceva de morţi la Colectiv. Una-i una şi alta, alta, vorba unui alt coleg de-al nostru din vitrina cu exponate de export, Ovidiu Ioaniţoaia.

Siria, Afganistan, Panama, Egipt, Piaţa Maidan, Chile, Bosnia, Kosovo, câte şi mai câte… nişte chestii!

Câte să-i mai enumăr? Şi i-am spus: Sire, dacă mai ţii minte, noi luam o certitudine, una singură – restul erau supoziţii, speculaţii -, şi cu ea mergeam până-n pânzele albe; certitudinea mea în legătura cu Iohannis este una singură: scena cu paltonul aruncat pe maşină fiindcă slugile nu au fost de ajuns de prompte – atâta a putut făta firea unui om submediocru în primele sale zile de stăpân.

                                                                                                Nicolae CRISTACHE

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>