Ancheta

CE SA FIE, CE SA FIE ?… INC-O MARE MAGARIE?

   Băncile de pus dosu’ pe ele, care au costat aproape 27 mi­lioane bucata, au fost duse să stea cuminţi, […]
   Băncile de pus dosu’ pe ele, care au costat aproape 27 mi­lioane bucata, au fost duse să stea cuminţi, deo­camdată, lângă zidul bisericii şi numai coşurile de gunoi, în valoare de 5 milioane, sunt tot la locul lor. Se poate trece cu automacaraua printre ele, să poată aduna muncitorii nişte stâlpi cu socluri jalnice, de care au fost aninate ornamente luminoase.
    Din sediul primăriei, primul gospodar îşi priveşte pe geam opera. Nu poate decât să fie mulţumit pentru că ghe­şef­turile au mers din plin în anul care a trecut şi pe lângă altele, s-a ales cu mai multe decoraţii şi premii decât stelele de pe stea­gul european. Pe lângă asta, în loc să fie chemat la Bucureşti pentru a fi anchetat de D.N.A., a fost chemat să primească de la marinarul-rechin cea mai înaltă distincţie a României. Nu degeaba s-au plimbat tot anul bot în bot cu muierile lor de mână prin capitala culturală, unul pentru imagine, celălalt pentru a se pune bine cu dirijorul pro­curorilor.
    Ce bine a făcut că nu a plecat “sus”, atunci când au plecat toţi ai lui! Totuşi, cu asta ne-a convins că cei buni pleacă şi rămân ciurucurile. A făcut bine pentru el şi rău pentru cei care au avut încredere în cinstea recunoscută a neamului său. Eu îi urez, din partea mea şi a tuturor oamenilor cinstiţi, dar numai al celor care sunt de acord cu mine, ca, în anul care vine şi în cei care urmează, să aibă sănătate, fericire şi atât bine… cât a făcut el oraşului acesta şi mai ales, oamenilor.
    Nu sunt un om care pune pariuri, dar parcă aş paria pe tot ce am prin bănci contra unei proteze, cârje sau cadru de handicapat, cu care momesc cei de la B.R.D. adeziunile pentru pensii private, că  anul acesta, cel de care am spus mai sus, nu va mai candida la funcţia de prim-edil. De ce ar face-o, când, se pare, are promis un loc de ambasador în Germania-mumă,  pentru a fi ferit de puşcăriile româneşti (n.r.: contrar presupunerii au­to­rului, Klaus Iohannis şi-a anunţat oficial candidatura pen­tru un nou mandat de pri­mar). Cu mărunţişul adunat în două mandate şi o capitală, îşi va ridica acolo un imperiu. Numai pe urmă va putea, în sfârşit, să râdă în hohote, împreună cu capra. Lozinca lor poate fi: „Apa trece, prostimea rămâne să plătească”. Şi asta vom face noi, cei mulţi, pentru că datoriile şi dobânzile făcute cu bună ştiinţă, trebuie plătite. Chiar dacă voi pierde pariul cu cei care vor să îl ţină şi el prin absurd nu va pleca, noi tot aşa vom plăti ce s-a ars în aer, pe scene şi în cort, în tot anul cultural.
    Aşa, să nu uit! Astăzi am văzut pe strada Olarilor, mulţime de pietre cubice veritabile, de care, poate încă nu a aflat domnul Keul. Mai face şi el ceva bani, să aibă de motorină ca să plimbe gagici, aşa cum plimba când era şi el cineva. Venea noaptea, hoţeşte în control la stadion, cu câte o boarfă, nu numai ca să vadă dacă agentul de la Rom-guard doarme, dar şi să vadă aia din maşină, cine este el. Ştiu asta, pentru că eu eram agentul…

I.H.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*