Abuzuri

Cât de mic este marele politician Klaus Iohannis

Protectorii: Năstase, Tăriceanu, Băsescu, Boc * Mici confruntări politice * Iohannis, mereu de unul singur * Afaceri în Capitala Culturală...

Protectorii: Năstase, Tăriceanu, Băsescu, Boc * Mici confruntări politice * Iohannis, mereu de unul singur * Afaceri în Capitala Culturală Europeană 2007 * Beneficiarul presei aservite * Pasiuni: imobiliare și mașini * Calitate umană * Punct și de la capăt! 

După 25 de ani de libertate, românul continuă să gândească în umbra liderului-tătuc, salvator, dacă se poate cu ceva rude „sus”, cum era identificată Germania înainte de 1990. Reacțiile și numărul de vizualizări ale textului “Pentru că trebuie să știm adevărul despre onestul și bunul primar Kalus Werner Iohannis, prim-vicepreședintele PNL”, m-au făcut să înțeleg mai bine modul simplist în care gândește românul, un european care se raportează la o realitate imediată, niciodată complexă și profundă. În extrem de puține situații românul caută să înțeleagă realitatea, manifestând o simpatie curioasă cu cel care poate fi identificat în poziția de agresor. Simpatia se naște din lipsa de repere reale și de modestie a românilor. Așa se ajunge în situația frecventă în care personalitățile publice românești nu sunt nici pe departe și valori umane.

Politica nu este făcută pentru cei slabi sau insuficient pregătiți să calce pe cadavre (fie la propriu, fie …). Aici, Klaus Werner Iohannis este calificat, diplomele de merit fiind emise de PDSR, PSD, PNL, PD, PDL, UDMR, grupări politice care, la Sibiu, au făcut afaceri de sute de milioane de euro, în mandatele de primar ale actualului lider liberal, începând cu anul 2002. A fost momentul în care, la Sibiu, fostul premier Adrian Năstase era așteptat cu umilință, pe holurile Cercului Militar Sibiu, de prezidențiabilul de azi Iohannis. Tot atunci, era lansată legenda „micului Titulescu”, evenimentul pentru care tot PDSR-ul venise la Sibiu unde se desfășura congresul tineretului social-democrat. Anul 2002 a fost momentul în care Iohannis a ieșit din izolarea politică și administrativă. Un an mai târziu, avea să se anunțe participarea Sibiului la proiectul „Capitală Culturală Europeană”, unde micul oraș devenea partener al Luxemburgului, iar de aici începe saga bugetar-administrativă.

Protectorii: Năstase, Tăriceanu, Băsescu, Boc

Din 2003 până în 2008, succesiv, guvernările Năstase, Tăriceanu, Boc, cu buna știință a președintelui Traian Băsescu, au tocat în centrul Sibiului peste 100 de milioane euro de la bugetul central, la care s-au adăugat alte zeci de milioane de euro din bugetul local și sponsorizări. Primarul Iohannis asigura accesul la buget firmelor protejate de partidele aflate la guvernare, el primind dreptul de decizie totală în administrația politică locală. Așa s-a ajuns ca, rând pe rând, în funcție de toanele de moment, Iohannis să dispună demiterea viceprimarilor PD, PDL, PSD sau PNL, fără ca liderii politici de la București să reacționeze. În fond, Iohannis avea protecția și moneda de schimb în relația cu șefii politici ai „președințeilor” locali de organizații sibiene.

Mărunte confruntări politice

În istoria de 14 ani, primarul Iohannis a avut parte de doar două excepții pe relația politică locală, excepții care s-au comportat normal și au intrat frontal în luptă. Primul, fostul vice-primar PD – Gheorghe Tuluc. Acesta a fost și primul executat din funcție, câtă vreme era evident faptul că în primul mandat, Iohannis nu se ridica la pretențiile Sibiului. Prin trădări, în cârdășie, PD și PDSR, au determinat, în toamna anului 2002, demisia lui Tuluc, singurul lider politic la acel moment capabil să câștige o confruntare în fața lui Iohannis. Al doilea, a fost Dr. Theodor Ancuța, inițiatorul și fostul președinte al Bursei din Sibiu, un om care în campania electorală din alegerile locale 2004 și-a anunțat candidatura împotriva lui Iohannis. Au fost făcut pregătirile de campanie, afișele … însă, de la București, liderii Partidului Umanist Româna – actualul Partid Conservator, au decis că nu vor avea candidat la Sibiu. La fel ca și Tuluc, Dr. Theodor Ancuța era singurul care îi putea pune probleme primarului Iohannis.

Iohannis, mereu de unul singur

Schema candidaților sau absența lor în bătălia locală pentru Primăria Sibiu a fost permanent o chestiune de negociere la București. Când ești prim-ministru al unui PNL aflat la guvernare și în 2008 refuzi să intri în lupta pentru Primăria Sibiu … vorbim de o trădare electorală care confirmă afacerile menționate mai înainte. Așa a procedat premierul Tăriceanu, cel care a manageriat, prin intermediul liberalilor din Ministerul Culturii de la acea vreme, proiectul Capitalei Culturale Europene.

Lista afacerilor este lungă. Cei interesați pot avea o discuție simplă cu oricare dintre foștii sau actualii lideri de filiale. Ridicolul situației politice este cimentat de același necombatant PNL Sibiu care, prin deputatul Mircea Cazan, a ajuns acum să îl propună pe Iohannis la președinția partidului. Asta chiar dacă Iohannis este unul dintre cei mai noi membri PNL, singurul care s-a bucurat de atât de multe derogări de la statul, chiar mai multe decât Theodor Stolojan. Vorbim de derogarea de vechime, pentru funcția de conducere, la numai trei zile de la intrarea în PNL, derogarea pentru înființarea poziției de prim-vicepreședinte (funcția dispărută acum), apoi derogarea de a candida la funcția de lider al partidului. Sunt chestiuni interne ale liberalilor care pot fi explicate simultan cu trecerea de la dreapta, la stânga politici europene.

Afaceri în Capitala Culturală Europeană 2007

Cooperativa economico-politică dezvoltată de primarul Klaus Iohannis la Sibiu, ajunsă la apogeu în perioada de dinainte și din timpul Capitalei Culturale Europene (CCE) 2007, nu a fost nici astăzi lămurită. Este posibil să nu fie lămurită niciodată pentru că, așa cum am arătat, PSD, PNL, PDL și UDMR sunt la fel de implicate în afacere. Iată doar două exemple din zecile consemnate la acea vreme, apărute numai în Jurnalul Național și Ziua, publicații care nu au avut calitatea de partener al CCE 2007. Presa centrală devenită parteneră, prin contract, era obligată să nu aducă atingere imaginii evenimentului. Iată cum s-a tăcut la toate nivelurile.

În absența unei săli polivalente pentru spectacole, Iohannis a propus și toți decidenții au fost de acord, să fie cumpărat un cort la mâna a doua, pentru care s-a cheltuit peste un milion de euro. Cortul, o ridicolă rușine pentru pretenția ca capitală culturală, adus prin intermediari privați din Germania, a fost inițiat închiriat, pentru ca, ulterior, să fie donat Casei de Cultură a Municipiului Sibiu din subordinea Primăriei Sibiu. Un alt exemplu. Prețurile de reconstrucție, restaurare și amenajare a zonei centrale și a Gării, singurele intrate în afacerea CCE 2007, au înregistrat creșteri uimitoare, însă, câtă vreme banii intrau în firme protejate și preluate politic, de la un mandat guvernamental, la altul. Vorbim de zeci de milioane de euro.

Beneficiarul presei aservite

Cum a ajuns Klaus Iohannis să fie „imbatabil” la Sibiu, să nu mai aibă practic niciun contra-candidat, poate fi explicat și prin tăcerea și coabitarea plină de compromis a presei, nu doar locale. Când patronii de presă derulează afaceri cu Primăria, nu mai trebuie explicat de ce sibiectele privind conflictul de interese, preluarea abuzivă de imobile, transferul de proprietate, declarațiile de avere și interese, nu au ajuns timp de 14 ani teme de dezbatere la Sibiu.

O altă soluție, practicată în multe județe din România, este reprezentată de atribuirea de locuințe sociale jurnaliștilor. Nimic ilegal, însă de aici s-a născut o relație de coabitare periculoasă pentru adevărul și normalitatea din societatea sibiană. Este explicația pentru care, până la arestarea lui Ilie Carabulea, ulterior a prim-procurorului Florin Apostu, orașul condus de Iohannis nu a intrat în lumina reflectoarelor, sub aspectul ilegalităților.

Sunt nevoit să revin din nou la Partidul Conservator, cel care prin Antena 1 Sibiu, a reprezentat o platformă de promovare discreționară a primarului Iohannis. Când un post local TV ajunge să atace și să bruieze campania electorală și activitatea partidului condus de propriul patron național, în condițiile politicii românești, avem o singură explicație: libertatea presei în fața dependenței patronului de bunăvoința primarului. Vasile Presecan, cel care a deținut până de curând franciza Antena 1 Sibiu, ajunsese să fie singurul deținător de chioșcuri private pe domeniul public din Sibiu (peste 100), în condițiile în care toți proprietarii de magazine, chioșcuri, tarabe etc. nu au fost la fel de norocoși. Autorizațiile de funcționare ale celor din urmă nu au mai fost înnoite de Primăria Sibiu. Din studioul Antena 1 Sibiu, Iohannis replica celor care îi contestau deciziile și răscoleau în afacerile imobiliare, sistemul întrebărilor servite fiind cunoscut în zona politică și media locale.

Pasiuni: imobiliare și mașini

Cred totuși, că primarul Klaus Iohannis, nu doar înainte de a emite pretenții prezidențiale, ci mai ales înainte de a ajunge președinte al Partidului Național Liberal, ar trebui să explice cum a ajuns în posesia a cinci imobile în zona centrală a Sibiului, exclusiv din salariu de primar și cel al soției, profesor de liceu.

Faptul că în două dintre cazuri: Nicolae Bălcescu și G-ral. Magheru, instanțele de judecată au declarat ilegale și au anulat contractele încheiate de primarul Iohannis, nu mai trebuie insistat. Cu toate acestea, Agenția Națională de Integritate s-ar putea sesiza câtă vreme, cel puțin până în anul 2010, în declarațiile de avere și interese nu apăreau chiriile percepute băncilor și firmelor aflate în spațiile preluate ilegal. Documentele aflate azi pe site-ul Primăriei Sibiu, au menționate chiriile percepute de pe urma imobilelor în posesia cărora a intrat, succesiv, odată cu mandatele de primar.

O explicație valabilă, până la proba financiară declarată public, privind intrarea în posesia imobilelor, este dată de combinația Primăria Sibiu – Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) – Serviciul Public pentru Administrarea Fondului Locativ aflat în Proprietatea Municipiului Sibiu. Șef peste toate trei a fost și este Klaus Iohannis (renunțarea la funcția de lider FDGR din prezent nu schimbă situația). FDGR și Biserica Evanghelică, din care face parte Iohannis, au făcut un ritual din solictările adresate Primăriei și în instanță (dacă era cazul) pentru retrocedarea unor imobile aflate la Sibiu. În numeroase situații, cererile aveau la bază documente false, cu falși moșternitori. Odată ce imobilele intrau în posesia bisericii sau a FDGR, erau vândute, uneori la prețuri ridicole, între beneficiari găsindu-se și primarului Iohannis.

Chiar și în aceste condiții, din neatenție, imobilele achiziționate până în 2008, nu puteau fi justificate în raport preț – veniturile declarate ale familiei Iohannis. Doar dacă, domnul și doamna Iohannis aveau un nivel ZERO al cheltuielilor de întreținere, hrană, concediu etc. Dar, este sigur că nu a fost așa, câtă vreme Iohannis are destinații preferate de vacanță peste Oceanul Atlantic.

În categoria cheltuielilor nu am inclus mașinile. Iohannis a sărit din Dacia 1300, cu care a intrat în Primărie (anul 2000), în limuzine de lux, furnizate prin contracte încheiate între reprezentanțele firmelor germane în România și Primăria Sibiu. Klaus Iohannis semna la primitor și beneficiar, fiind singurul îndreptățit să le utilizeze. Afacerea mașinilor este cunoscută perfect de demisionarul Crin Antonescu, cel care, în campania prezidențială din 2009, a beneficiat, pe același sistem, de o limuzină de lux și șofer. La solicitările formulate în instanță, Primăria Sibiu a fost nevoită să pună la dispoziție documentele contractuale, fiind demonstrat conflictul de interese al primarului de Sibiu care, în poziție de autoritate publică, nu are dreptul de a primi cadouri, fie ele și intermediate, mascate în acte sub titulatura Municipiul Sibiu, reprezentat de Klaus Iohannis. În declarațiile prezentate de Primăria Sibiu, se afirma că Iohannis beneficiază de limuzinele de lux ca urmare a faptului că este “imaginea pe plan local” a brandurilor BMW, în condițiile în care, la acea vreme, era de notorietate faptul că Gheorghe Hagi era imaginea brandului la nivel național.

Calitate umană

Calitatea umană a liderului interimar și prezidențiabilului PNL, poate fi ușor devoalată de familiile care, timp de 10 până la 15 ani, s-au judecat pentru a apăra un drept. Vorbim de locatarii imobilelor din străzile Magheru și Bălcescu, oameni care pentru mulți ani au trăit sub amenințările și presiunile trimișilor lui Iohannis. Din fericire, aceștia au repurtat un succes nesperat în instanță și pot vorbi despre omul care aspiră la prima poziție în România.

Înțelegând că riscă să piardă procesele, după ce în repetate rânduri a declarat că nu va permite deschiderea de mall-uri în centrul Sibiului, primarul Iohannis a acceptat și a acordat dreptul de construcție a unui astfel de stabiliment, în fostul Cinematograf Pacea, care avea acces prin curtea imobilelor în litigiu. A fost o altă formă de șicanare și exasperare a locatarilor. Beneficiar … același Ilie Carabulea, arestat, cel care controlează și cel mai important ziar din Sibiu, Tribuna, cu ajutorul căruia a asigura protecția celor care i-au facilitat afacerile.

Un ultim argument pentru ceea ce înseamnă interesul pentru oameni. În cei peste 14 ani de administrare a Sibiului, primarul Klaus Iohannis nu a organizat o oră de audiențe. Solicitat să ofere explicații, acesta informat prin Biroul de presă că a pasat responsabilitatea celor doi viceprimari. Situația este puțin cunoscută chiar și la Sibiu. Este firesc. Numărul celor care au probleme la Primărie este infinit mai mic decât masa electorală ținută într-o falsă realitate, care acordă pe bandă rulantă mandate unui om care nu are contact cu propriul electorat. Totuși, această realitate a fost și este cunoscută de reprezentanții politici locali, în repetate rânduri umiliți în ședințele de Consiliu Local Sibiu de reacțiile și atitudinea primarului Iohannis. Însă, așa cum am arătat, politicianul local este un subiect minor pe relația de dialog intermediată de zecile de milioane de euro jucate, prin intermediul bugetului municipiului Sibiu, de un primar și liderii naționali politici sau guvernamentali.

Punct și de la capăt!

Înainte de a încheia seria argumentelor pentru care am considerat și voi considera că primarul Sibiului nu merită calitatea de lider al unui partid istoric, nicidecum calitatea de candidat la președinția României, repet o chestiune de ordin social: presa românească trebuie să își facă datoria, nu doar jocurile politice. Personal, dincolo de sfidarea reciprocă nedisimulată, nu am avut confruntări sau traiectorii comune cu Iohannis, nici măcar în ceea ce privește orientările de ordin privat, exprimate de o mare parte dintre apropiații acestuia.

Totuși, cel puțin pentru a aspira la o minimă recuperare a necesarului statut de decență publică, Klaus Werner Iohannis trebuie să ofere răspunsuri publice, măcar temelor enumerate aici, acestea fiind mult mai multe. Până atunci, personal, subiectul Klaus Werner Iohannis este unul închis, chiar dacă românii vor ajunge sau nu să aibă un președinte pe acest model.

Este curios cum în orașul în care au înflorit afacerile de tip mafiot, România își găsește speranța și posibilul candidat la președinție și lider al PNL. Cei mai bogați și influenți oameni ai orașului au ajuns fie în pușcărie, fie pe lumea cealaltă, multe dintre afaceri fiind derulate alături de Primăria Sibiu. Viața este perfidă când pune întrebări doar unora și niciodată la timp?

                                                                                                             Dan TOMOZEI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>