Atitudini

Că face pe prostul, înțeleg. Dar că este inuman nu pot să accept!

Câine să fii și nu ai cum să nu empatizezi și să te declari solidar cu cei care îngroașă rândurile […]
Câine să fii și nu ai cum să nu empatizezi și să te declari solidar cu cei care îngroașă rândurile victimelor noului sistem judiciar stalinist din România. Când accepți sancțiunea unui nevinovat, cu atât mai mult cu cât sancțiunea generează tragedii personale și familiale, ajungi automat complice cu torționarul care nu dă doi bani pe viața celui de lângă el. Pe viaţa lui şi a familiei din care provine.
Când în președintele țării tale nu mai poți vedea un licăr de speranță pentru BINE, NORMAL, DECENȚĂ, UMANITATE … ce poate să mai fie dincolo de tristețe și lipsă de speranță?
Când președintele României nu mai este al României, al românilor, când se comportă și exprimă inuman, inacceptabil, în relația cu cei care au dreptul la prezumția de nevinovăție, trăim un nou moment tragic al istoriei.

Din funcţia de Președinte al României, Klaus Iohannis se comportă similar primarului de Sibiu care, pentru a intra în posesia unor imobile, a făcut orice pentru a scoate oameni din propriile case. A folosit instituții, subalterni, poziția de prim al orașului, pentru ca acum să facă ce ştie mai bine: nimic cu sclipici!

La Sibiu, Iohannis a demonstrat că este inuman, sfidător, nu doar distant în relaţia cu semenii, cu cei care l-au ales. Primul argument este acela al caselor, al doilea refuzul de a susţine audienţe cu sibienii.

La Bucureşti, uriaşului bagaj de sfidare, Iohannis a adăugat vina de a fi părtaş crimelor la adresa umanităţii, căci ce altceva sunt pedepsele şi condamnările la închisoare a românilor nevinovaţi, victime ale unui sistem judiciar bolnav?

Preşedintele României nu este capabil să dea vreun semn de umanitate, la fel cum produsele inteligenţei artificiale nu pot înţelege suferinţa, lacrimile, viaţa şi moartea. Iată de ce, deşi este în măsură şi în poziţia de a face bine României, Iohannis se comportă aidoma unui robot, programat să repete imbecilităţi până la epuizarea acumulatorilor.

Am spus de mulţi ani că nefericirea noastră, a românilor, este dată de faptul că suntem conduşi de un om care nu poate, nu are cum să simtă româneşte … şi poate tocmai de asta îşi duce mâna la piept când aude Imnul României, pentru că îl doare, intră în suferinţă, fiind nevoit să joace prost, execrabil în sceneta în care are rol de președinte.

                                                                                                                                              Dan TOMOZEI

Sursa: https://dantomozei.ro/2018/02/23/ca-face-pe-prostul-inteleg-dar-ca-este-inuman-nu-pot-sa-accept/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*