Investigatii

BUGET DE CRIZA LA TEATRUL DIN SIBIU: 3 MILIOANE EURO !

Ni se pare teribil de cinic mesajul transmis spectatorului şi contribuabilului sibian: cheltuim banii voştri ca să facem un spectacol […]

Ni se pare teribil de cinic mesajul transmis spectatorului şi contribuabilului sibian: cheltuim banii voştri ca să facem un spectacol despre cum a fost criza pe vremuri şi cum este criza actuală, pe scenă şi în viaţă. Să comparaţi şi voi, e mai bine, e mai rău ?… De parcă nu ne-ar ajunge la toţi ceea ce se întâmplă zilnic, stresul care aproape că ne pune ştreangul de gât fiindcă nu sunt bani, nu sunt locuri de muncă, nu sunt alimente ieftine, nu sunt medicamente compensate, impozitele şi taxele de orice fel cresc într-una, bătrânii pensionari au ajuns să se lupte pe stradă cu jandarmii, hoţia şi violenţa sunt prezente la fiecare pas, iar tinerii şi-au pierdut orice speranţă…

În asemenea context e cam greu să justifici cheltuielile publice care se fac cu străzile şi iluminatul public, darămite cu diverse „preţiozităţi” scenice pe care puţini dintre sărăciţii acestei ţări şi acestui „burg” le gustă sau se fac că le gustă. Fiindcă, de ce să nu recunoaştem, pe-acolo, pe la teatru se învârte „protipendada” care obţine invitaţii gratis la premiere în primele rânduri, în timp ce amărâţii pensionari, studenţi şi elevi plătesc cel puţin 50% din costul biletului pe care familiile lor l-au plătit cu vârf şi îndesat când s-au grăbit să achite impozitul la Primărie. Câţi dintre elitiştii veşnic invitaţi la premiere au azi, în criză, grija zilei de mâine? Vă răspundem noi: niciunul. Majoritatea sunt personaje care trăiesc în zona administraţiei, unde salariile sunt foarte bune. Au avut timp să îşi cumpere terenuri, case, maşini, cât pentru două generaţii, cel puţin. Chiar dacă li se scad cei 25% de care vorbeşte guvernul, nu vor suferi prea tare. Averea unora dintre ei a crescut în progresie geometrică, mai ales în anul de graţie 2007 al Capitalei Culturale Europene, la care face referire mereu şi mereu. Inventează noi şi noi proiecte turistico-culturale, care să le aducă în continuare bani şi faimă, dar să îi şi protejeze de eventualele controale mai serioase ale averilor.

Sună bine în mass-media şi în politică „Sibiu Capitală Culturală Europeană”, dar a cam rămas doar sonoritatea cuvintelor. Au trecut perioadele exaltării culturale iar criza financiară şi economică ne pregăteşte noi hăuri. La ora actuală, ori cât am vrea să ne îmbătăm cu apă rece, edilii Sibiului trebuie să îşi îndrepte atenţia către latura economică şi socială, să chivernisească cu mare grijă banii locali fiindcă aceştia provin în cea mai mare parte de la contribuabili, care trebuie să primească un feedback pozitiv.

Evident, nu se poate asocia nici numele lui Chiriac, nici cel al instituţiei publice păstorite de el, cu criza sau cu economia. Dimpotrivă, epitetele „uriaş”, „imens”, „absolut”, „unul/una dintre cei/cele mai mari” care îi caracterizează discursul, sunt aplicate mănuşă şi în actul său managerial. Dacă, cel puţin publicul spectator, care are adevăratul rol de barometru al artei bune, manifestă serioase dubii cu privire la calitatea spectacolelor puse în scenă la teatrul  condus de Chiriac, în ceea ce priveşte talentul acestuia de a construi spectacole cu bugete „uriaşe”, „imense” „colosale” şi, mai ales  profitabile pentru el şi acoliţi, nimeni nu se mai îndoieşte de „harul” său.

De la Capitala Culturală Europeană începând, adică din anul 2007 şi până în prezent, Teatrul Naţional „Radu Stanca” şi-a mărit organigrama şi numărul de personal la 141 de angajaţi iar bugetul anual nu a fost mai mic de 12.300.000 lei. Pe înţelesul tuturor, adică al cititorilor, al Curţii de Conturi, al A.N.A.F., al Guvernului României: o instituţie publică de spectacole teatrale, care nu a reuşit să ia nici măcar un premiu la galele Uniter din acest an, trăind din faima unui spectacol din urmă cu trei ani – „Faust” al genialului Purcărete, primeşte în anul de adâncire extremă a crizei, un buget de 3 milioane de euro de la darnicul Consiliu Local al Municipiului Sibiu şi primarul Iohannis !

Ar mai fi de spus şi că, din acest buget, subvenţia alocată de Consiliul Local al Municipiului Sibiu este de 12.000.000 lei, paradoxal, cea mai mare subvenţie din ultimii 4 ani. Probabil că, la consilierii locali inconştienţa creşte direct proporţional cu criza, în timp ce responsabilitatea faţă de cheltuiala publică se diminuează invers proporţional cu aceasta. Pentru cei cărora le este greu să calculeze cât înseamnă atâta bănet, am făcut nişte calcule şi nişte comparaţii care să ilustreze cât mai clar aberaţia managerială în distribuirea fondurilor publice locale, de dare dau dovadă inconştienţii edili locali ai Sibiului.

Cu 1 milion de euro se construieşte cel puţin un bloc de locuinţe sociale cu 3 scări şi se pot cumpăra 156 de Dacii Logan la preţ standard de 6.400 de euro. Nu mai discutăm câte indemnizaţii sociale se pot acorda, câte gropi din carosabilul ciuruit al Sibiului se pot acoperi cu asfalt de calitate, câte şcoli se pot repara. Am analizat ce înseamnă cheltuiala de 12.000.000 lei pentru bugetul local al Sibiului şi am constat că aceste cheltuieli exorbitante nu se pot acoperi integral din veniturile constând în impozitele pe clădiri plătite de persoane fizice – 9.000.000 lei şi impozitele pe terenuri plătite de persoane fizice – 2.500.000 lei, în întreg anul 2010! Cu alte cuvinte, cetăţenii corecţi îşi achită conştiincioşi impozitele şi taxele la bugetul local, iar consilierii şi primarul risipesc banii strânşi cu greu de sibieni, aruncându-i în spectacolele teatrului condus de Chiriac.

Halal management performant, Herr Iohannis !

Dacă tot primeşte „cadou” această finanţare, profesorul universitar doctor actor Constantin Chiriac îi repartizează împreună cu priceputul său staff său economic, după „nevoi”. Pentru salariile angajaţilor şi onorariile colaboratorilor directorul a prevăzut la cheltuielile pe anul 2010 o cifră record: 2 milioane de euro ! Adică 67% din bugetul generos se duce pe salarii şi contracte de colaborare, sau mai bine zis „pe apa Sâmbetei” prin diverse buzunare hulpave. Stimaţi contribuabili sibieni, ce mai ziceţi?

Pe site-ul Primăriei Sibiu am descoperit Programul minimal anual aferent anului 2010 şi Obiectivele şi criteriile de performanţă aferente anului 2010 înaintate de Chiriac spre aprobare Consiliului Local Sibiu cu bugetul exagerat mai sus prezentat cu tot, la propunerea cui credeţi ? A fostului preşedinte al Asociaţiei Sibiu Capitală culturală Europeană, primarul Iohannis. Păi, cum să nu-şi gratuleze acesta fostul vicepreşedinte de Asociaţie? Că doar banul public nu este pentru „public” ci îl dăm cui „vrea” muşchii noştri de asociaţi, nu-i aşa? Şi uite-aşa, votul pe bandă a aprobat inepţiile din programul prezentat. Le numim „inepţii” până când organele de control abilitate le vor da denumirea corectă…

Chiriac îl păcăleşte, în stilul său caracteristic, pe mai marele său ordonator principal de credite, primarul, cu indicatori culturali de-a dreptul hilari. La numărul de spectatori de pildă, apar 350.000 de oameni, din care 300.000 la Festivalul Internaţional de Teatru. Hai să fim serioşi, domnu’ Nilă, nu strângi mătăluţă 300.000 de spectatori la festival, când tot Sibiul are abia pe jumătate…! Aha, dacă vrei să mistifici indicatorii, atunci îţi pui, nu-i aşa, 30.000 de spectatori în fiecare zi de festival şi îi înmulţeşti pe hârtie cu 10 zile şi iese cifra! Numai că, nu toţi sunt şmecheri sau fraieri şi te prind cu ocaua mică, fiindcă cei 30.000 de spectatori zilnici sunt tot aceiaşi în fiecare zi…! Bineînţeles că nu se vor strânge atâţia spectatori, cel mult câteva mii, zilnic. Dar megalomania lui Nilă îşi spune cuvântul!

Bomboana de pe tortul bugetului lui Chiriac este, ca întotdeauna, bugetul cerut şi evident aprobat, pentru Festivalul Internaţional de Teatru. Cât îi mai interesează pe sibieni festivalurile, nu contează, bani să iasă! Cifra „rămâne”, zice Chiriac modest, la nivelul anului 2009, adică 4.133.000 de lei. Adică o treime din bugetul total al teatrului. Adică, o sumă egală cu subvenţia de la bugetul statului pe care a prevăzut-o Consiliul Local pentru întreg anul 2010 ! Ce părere aveţi, stimaţi guvernanţi, unde se duc banii dumneavoastră?

Dar unii dintre guvernanţi, mai precis ministrul culturii Kelemen Hunor, sunt şi ei prinşi abil în plasa „festivalieră” a lui Chiriac şi se scuză, arătând că „Ministerul a făcut un efort peste posibilităţile bugetare”, ca să îi dea 1,5 milioane de lei, adică 357.000 de euro. Şi asta se întâmplă taman acum, când săracii României au ieşit în stradă cu zecile de mii la mitinguri de protest împotriva sărăciei care îi paşte din cauza măsurilor de austeritate generate de criză. Deci, n-avem bani şi trebuie să tăiem salariile şi pensiile dar…avem bani când e vorba de „măscările”  moldoveanului pripăşit pe meleagurile bogate ale Ardealului. Complet rupt de realitate, lui Horia Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român, îi scapă „păsărica” şi afirmă în faţa presei că Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este unul dintre evenimentele care „asigură vizibilitate artei româneşti” şi în ţară, nu doar în străinătate.(http://www.mediafax.ro/cultura-media/festivalul-international-de-teatru-de-la-sibiu-are-un-buget-de-5-8-milioane-de-euro-video-6131773). Aha, asta era! Să dea bine „afară”, ce contează unde aruncăm cu banii românilor! Sfidare, cinism, incompetenţă. Norocul acestor personaje este că cetăţenii manifestanţi nu cunosc toate iţele „învârtelilor” financiare cu banii bugetului de stat şi ai bugetului local.

Dar proverbul cu ulciorul care nu merge de multe ori la fântână îl cunoaşte şi un copil de 3 ani, darămite adulţii din fruntea ţării.

Să mai spunem că, pe site-ul Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu http://sibfest.ro/FITS-2010.aspx găsim şi „justificarea” finanţărilor bugetare: E scris, negru pe alb, că „Teatrul Naţional Radu Stanca se bucură de sprijinul celor mai importante structuri oficiale româneşti şi europene, fiind un obiectiv strategic al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional care, alături de Consiliul Local, este principalul finanţator al acestui eveniment. Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este sprijinit de Preşedinţia României, Consiliul Judeţean Sibiu, Comisia Europeană, de centrele culturale şi ambasadele ţărilor acreditate în România, de reţele internaţionale, dar şi de sponsori privaţi.” În ce scop a fost declarat obiectiv strategic acest festival ? E mai strategic decât sănătatea românilor ? Şi, oare, Preşedintele Băsescu ştie că patronează această manifestare ? Şi dacă există aşa de mare interes din partea Comisiei Europene, de ce nu se organizează festivalul cu fonduri europene, spre a nu-i mai păgubi pe românii ajunşi la sapă de lemn ?

Întrebările acestea devin din ce în ce mai des rostite de contribuabili, care nu mai pot fi păcăliți. Şi ne mai amintim o zicală, românească,  cu „funia care se apropie de par”…În germană sau maghiară probabil că traducerea are acelaşi înţeles…!

Revenind la bugetul local al Sibiului, comparativ cu sumele incredibile aprobate lui Chiriac pentru anul 2010, dacă analizăm prevederile bugetare din proiectul de buget local pe anul 2010 postat pe site-ul Primăriei Sibiu http://sibiu.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2010/05/buget_proiect2010.pdf constatăm că, cheltuielile prevăzute pentru Căminul de persoane vârstnice sunt de numai 1.030.000 lei, iar suma totală a indemnizaţiilor pentru persoane cu handicap grav pe întreg anul 2010 este egală cu bugetul alocat Festivalului Internaţional de Teatru.

Mai aflăm că,  pentru Casa de Cultură a Municipiului Sibiu, primarul şi consilierii locali au alocat un buget de 8.000.000 lei pe anul 2010. Firesc, nu? Doar un singur spectacol de balet cum este „Raymonda” , înseamnă cheltuieli de 120.000 de lei, suportate, bineînţeles, din buzunarul sibianului, pe care nimeni nu l-a întrebat dacă vrea ca pe banii lui să se înfiinţeze în perioadă de criză un Teatru de Balet.

Faţă în faţă cu aceste cheltuieli inconştiente, Consiliul Local Sibiu se împrumută din greu, cu dobânzi costisitoare tot pentru cetăţeni pentru a realiza proiectele de reabilitare a străzilor şi „nu a găsit” bani pentru finanţarea celor două poduri care urmau să fluidizeze traficul peste Cibin.

Românii au un proverb vechi, pe care saşii din conducerea  Sibiului ar trebui să şi-l însuşească şi să le fie învăţătură de căpătâi : „nu-i prost cine mănâncă şapte pâini, e prost cine-i dă!” Şi, am mai spune noi, este şi pe deplin responsabil de „prostia” aceasta ordonatorul principal de credite bugetare şi consilierii locali care semnează şi aprobă alocarea a milioane de euro în ani de criză pentru activităţi pseudo-culturale care nu aduc prosperitate oraşului şi cetăţenilor săi, nu contribuie la educarea copiilor lor, sfidează principiile moralei sociale şi creştine, încurajează pornirile violente şi înclinaţiile spre sordid şi macabru. Vă redăm ca exemplu educativ, un titlu de spectacol din festival, recomandat de Chiriac: „Ziua futută a lui Niels” – un spectacol de Ştefan Peca. Pentru astfel de „exhibiţii cultural-artistice” nu ar trebui alocate surse de finanţare din fonduri publice, există bugete private care pot fi accesate, numai că, investitorul privat nu îşi aruncă banii pe proiecte experimentale care nu-i returnează investiţia cu profit.

Din „recomandările” lui Chiriac pentru spectatorii Festivalului Internaţional de Teatru, am selectat cea mai grăitoare mostră de gândire managerială pe banii sibienilor: „Cel mai important spectacol, din punct de vedere al impactului pentru public, în prima zi de festival este producţia francezilor de la Transe Express – Dansul Nopţii. Spectacolul se va desfăşura în centrul istoric, pe traseul Nicolae Bălcescu – Piaţa Mare. Folosim o macara uriaşă de care artiştii sunt agăţaţi. Este foarte greu în lume să vezi astfel de spectacole„, spune Constantin Chiriac (http://www.turnulsfatului.ro/3412/recomandarile-lui-chiriac-pentru-fits-2010.htm)

La o asemenea declaraţie plină de emfază, nu poţi să nu te întrebi: „qui prodest” (cui foloseşte)? Răspunsul îl găsiţi tot în publicaţia noastră, în articolul „ÎMBOGĂŢIŢII CAPITALEI CULTURALE EUROPENE SIBIU 2007” ,publicat de Departamentul de Investigaţii în „Justiţiarul sibian” din data de 15 septembrie 2008 şi în „Justiţiarul Naţional” din data de 21 octombrie 2008   – http://justitiarul.ro/investigatii/187.html

Doina DAMIAN