Investigatii

Balariile orasului si „buruienile” din primarie

Dosarul buclucaş, în care Primăria Sibiu, în calitate de reclamant, se judecă cu firma „Gold Thal” S.R.L., are numărul 1852/85/2008, […]

Dosarul buclucaş, în care Primăria Sibiu, în calitate de reclamant, se judecă cu firma „Gold Thal” S.R.L., are numărul 1852/85/2008, iar Tribunalul Sibiu – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ prin sentinţa comercială nr. 331/C din 5 martie 2009 dă câştig de cauză pârâtei „Gold Thal” şi datorită slabei reprezentări a reclamantului de către Serviciul juridic condus de către Brylynskei Simona, succesoarea lui Dorin Nistor, care deşi a devenit secretar al primăriei a rămas în continuare şef, deoarece Serviciul juridic se subordonează direct secretarului municipiului. Dosarul  se află în acest moment la Curtea de Apel Alba Iulia, în urma apelului înaintat de municipiul Sibiu, reprezentat prin primar şi are ca termen de judecată data de 23 septembrie 2009.

Să disecăm puţin conţinutul sentinţei comerciale nr. 331/C, care-i aparţine doamnei judecătoare Raluca Anamaria Savu, preşedinta completului care a judecat dosarul nr. 1852/85/2008 la Tribunalul Sibiu. Acţiunea pentru rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 78091/02.10.2003 încheiat între municipiul Sibiu şi „Gold Thal” care avea ca obiect exploatare în comun a terenului din cartierul Valea Aurie, strada Sibiel, modificat prin Actul adiţional nr. 49/21.06.2004, a fost înregistrată la Tribunalul Sibiu în 14.05.2008. Se mai solicita şi obligarea pârâtului la eliberarea terenului, dar lucrările de eliberare să fie executate de către reclamant (Primăria Sibiu), iar costurile să fie suportate de pârât. Practic era vorba despre îngroparea definitivă a lucrărilor pentru „vestita” piaţă agroalimentară din Valea Aurie, una din realizările măreţe ale Epocii de Aur Iohannis, care a avut aceeaşi soartă ca şi grandioasele cantine bucureştene începute de Ceauşescu, cunoscute drept „circurile foamei”, începute, abandonate şi cuprinse de bălării. Un proiect similar, care a şi fost dus până la capăt, s-a dovedit, în final, un eşec de proporţii. Este vorba despre piaţa agroalimentară din cartierul Ştrand, care s-a transformat în spaţiu comercial pentru „chinezării” ieftine, în timp ce locuitorii cartierului cumpără legume, zarzavaturi şi fructe tot de la Piaţa Cibin, ca şi înainte! Dar eşecul a costa bani mulţi, luaţi de la bugetul local şi aruncaţi pe apa sâmbetei. Revenind la contractul de pomină nr. 78091/02.10.2003 se poate observa şi din fotografiile realizate de noi la faţa locului, pe strada Sibiel, că Primăria Sibiu are dreptate şi „Gold Thal” – firma soţului Afroditei, juristă la aceeaşi primărie, dar cu altă „pălărie”, aceea care acoperă interesele propriei familii! – nu a reuşit nici până în ziua de azi să construiască conform obligaţiilor asumate prin contractul devenit obiect de litigiu. Să mori de râs, nu alta: am ajuns noi, cei de la „Justiţiarul sibian”, acuzaţi că-l criticăm permanent pe primarul Klaus Iohannis, să apărăm interesele primăriei conduse de „marele cârmaci”! Oricum, considerăm că o facem mai bine decât juristele instituţiei, care s-au solidarizat cu Afrodita Grama, adoptând o atitudine non-combat pe toată perioada derulării procesului declanşat împotriva firmei soţului acesteia. Pasivitatea aceasta premeditată nu a făcut altceva decât să aducă prejudicii instituţie de la care primesc un salariu lunar. Încheierile de şedinţă de la fiecare termen de judecată al dosarului 1852/85/2008 confirmă „pasivitatea” Serviciului juridic din cadrul Primăriei Sibiu, conform celor susţinute de noi.

Lecturând cu atenţie sentinţa comercială nr. 331/C, se observă că Primăria are totuşi dreptate, argumentată prin motive palpabile, atunci când solicită rezilierea contractului. Singurul argument al fostului „asociat”, S.C. Gold Thal” pentru nerespectarea termenului de execuţie este de-a dreptul ilar. Cităm: „Din lucrările dosarului a rezultat că lucrările nu au putut fi finalizate întrucât, populaţia din zonă s-a revoltat, împrejurare faţă de care pârâtei i-a fost solicitată suspendarea lucrărilor până la rezolvarea conflictului iscat între Primăria Municipiului Sibiu şi populaţia din zonă.” Încheiat citatul, sublinierile ne aparţin. Ne-am frecat la ochi şi am recitit, deoarece nu eram siguri că citim o sentinţă judecătorească ori, mai degrabă, un roman istoric. Dar stupoare, textul chiar nu-i aparţine lui Alexandre Dumas şi nu este din „Cei trei muşchetari” sau „Contele de Monte-Cristo”. Măi, să fie! Am verificat repede şi la Victor Hugo, poate chestia cu „revolta populaţiei din zonă” a fost luată din „Mizerabilii” sau „Notre Dame de Paris”. Nu era nici de acolo! Ehei, ce proşti suntem, uite că mai jos este semnată scrierea, care nu-i roman istoric sau de aventuri, ci chiar o sentinţă judecătorească, iar autoarea este judecătoarea Raluca Anamaria Savu. Doamnă Anamaria, jos pălăria! Scuze, n-am găsit altă rimă…Aveţi imaginaţie şi stil. Poate ar fi bine să vă apucaţi de scris cărţi, că si aşa magistraţii se află într-un un soi de grevă de protest şi justiţia este blocată, deci vă plictisiţi! Parcă-i vedem pe locuitorii din Valea Aurie,”ca la paşopt, neicusorule!”, înarmaţi cu furci şi topoare, luând cu asalt primăria despotului Iohannis Întâiul! Foarte sugestiv scris, felicitări! De fapt, „populaţia din zonă s-a revoltat” taman pentru nefinalizarea lucrărilor, deşi fusese desfiinţat un loc de joacă pentru copii, aşa cum am arătat în episodul trecut!!! Mai mult, şantierul cu pricina se transformase într-o veritabilă rampă de gunoi, fiind un focar de infecţie permanent pentru „populaţia din zonă”. Deci, răsmeriţa nu era împotriva Primăriei Sibiu, ci chiar contra constructorului! Dar, să lăsăm literatura deoparte şi să privim aspectul juridic al problemei. Doamna preşedinte de instanţă afirmă: „Din lucrările dosarului a rezultat că lucrările nu au putut fi finalizate întrucât, populaţia din zonă s-a revoltat…”.Ne facem că nu vedem şi virgula aceea pusă aiurea, fiindcă am zis că acum ne interesează strict aspectul juridic, legalitatea afirmaţiilor. Păi, pe ce se bazează afirmaţia doamnei judecător, că nu se pomeneşte despre nici o probă concretă privind revolta locuitorilor şi „conflictul iscat între Primăria Municipiului Sibiu şi populaţia din zonă”? Se spune, doar: „Din lucrările dosarului a rezultat că…”. Nouă ne pare cam sec, lăsând deoparte figurile de stil şi imaginaţia autoarei şi fără probatoriu! Nu, parcă aşa se zice în „limbaj judecătoresc”? În fine, nu suntem noi în măsură „să judecăm” actul de justiţie al doamnei preşedinte de instanţă Raluca Anamaria Savu, aşa că să vedem ce va decide, mai departe, Curtea de Apel Alba Iulia, atunci când se va relua activitatea din justiţie. Totuşi, avem dreptul să relatăm „odiseea” Afroditei din Primărie şi a soţului acesteia, Grama Mugur, care a încercat să „altoiască” o afacere pe un teren public, dar aceasta nu a „înmugurit”, fiind fără sorţi de izbândă. Eşecul se plăteşte, ori tocmai asta încearcă să stopeze Afrodita şi colegele ei din Serviciul juridic, în frunte cu şefa, Simona Brylynskei, care obstrucţionează chiar interesele instituţiei  pentru care lucrează.

Primăria „renunţă” la un teren din centrul Sibiului (I)

Dacă maidanul cu bălării de pe strada Sibiel poate fi admirat doar de locuitorii „revoltaţi” din cartierul Valea Aurie, în schimb buruienile din spatele Pieţei Teatrului sunt în văzul tuturor sibienilor, chiar şi al turiştilor care ne vizitează oraşul. Nu este vorba despre terenul care a aparţinut Fabricii de bere şi care a trecut din proprietatea lui Gheorghe Aldea în patrimoniul unei firme aparţinând lui Aurel Şerban, ci de un teren învecinat, de „doar” 682 m.p., dar cu deschidere la Piaţa Teatrului, situat pe locul unde cândva a funcţionat o carmangerie. Acest teren aparţine domeniului public al Primăriei Sibiu, mai precis Administraţiei Pieţelor şi are numărul top 3662/1/2/7/1/1/1/1/2, dar se află operat – atenţie! – în două cărţi funciare!!! Este vorba de CF 9811, proprietar fiind Primăria Sibiu, dar regăsim acelaşi teren şi în CF 15333, care aparţine proprietarului S.C. „Medieval Hotels” S.R.L. Sibiu, firmă în posesiunea aceluiaşi Aurel Şerban, latifundiarul zonei respective. Terenul a fost „teleportat” din cartea funciară iniţială (CF 9811) în CF 15333 prin jonglerii succesive (dezmembrare, unificare) raportate la terenul vecin aparţinând S.C. „Resib” S.A., având ca acţionar principal din umbră pe omniprezentul Aurel Şerban, prin intermediul pachetului majoritar deţinut de soţia acestuia. Mânăria aceasta imobiliară a fost posibilă datorită complicităţii unor funcţionari de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sibiu, în frunte cu Laslea Ilie, actualmente pensionar, deşi locul său este în „pensionul” de la Aiud pentru toate nelegiuirile comise atunci când se afla în activitate. Şi-au adus aportul la parafarea raptului imobiliar şi persoane din Primăria Sibiu. Este vorba despre secretarul Primăriei Sibiu, Dorin Nistor şi Vasile Pânzar, fost şef al Serviciului Patrimoniu. Ultimii doi se fac vinovaţi de complicitate la înşelăciune şi neglijenţă în serviciu, că aşa se spune atunci când „se închid ochii” premeditat! Credeţi că „neatenţia”, neglijenţa aceasta a fost „dezinteresată”, fără existenţa unui interes personal? Aiurea, doar un naiv sau idiot poate să creadă aşa ceva…

Ancheta noastră jurnalistică este doar la început, dar avem indicii că este amestecat şi un notar public. Pe parcursul desfăşurării investigaţiilor noastre vom face publice numele tuturor celor implicaţi. Dar, pentru început, este clară înşelăciunea declanşată de Şerban Aurel, precum şi modul fraudulos de operare în cărţile funciare. La fel, şi complicitatea – prin accept tacit a unor ilegalităţi crase – de care se fac vinovaţi cei doi funcţionari din Primăria Sibiu, nominalizaţi mai sus. Tot ceea ce am scris, până acum, poate fi verificat de organele competente printr-un control la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sibiu. De fapt, considerăm  că se impune chiar o autosesizare atât a Poliţiei, cât şi a Parchetului. Astfel, pentru a uşura munca celor obligaţi să ancheteze în mod oficial această înşelăciune, le oferim suplimentar şi informaţia potrivit căreia terenul identificat prin număr top 3662/1/2/7/1/1/1/1/2 a fost vândut de către S.C. „Resib” S.A., deşi nu l-a avut în proprietate nicicând, către S.C. „Medieval Hotels” S.R.L. Sibiu. Suprafaţa respectivă este parte integrantă din nr. top 3662/1/2/7/1/1/1/1 din CF 9811 Sibiu, în suprafaţă totală de peste 9.000 m.p., aflându-se, conform încheierii nr. 2553/1983 (!!!) în proprietatea municipiului Sibiu. Pentru toate afirmaţiile noastre există documente care le probează. Noi nu scriem după ureche, nefiind sensibili la zvonuri şi bârfe, deşi gura lumii este slobodă, iar prin oraş circulă fel şi fel de informaţii tendenţioase, dar neverificate. Mai ales despre domnul Şerban, care, cică, ar fi implicat şi în acapararea frauduloasă a hotelului „Parc”, ultimul hotel din proprietatea BTT, care nu fusese găbjit la nivel naţional, până la implicarea directă a acestui personaj, despre care se spune că din simplu portar la Abator şi turnător al Securităţii a devenit mare om de afaceri. Bravo lui, „cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale…”!  Dar, revenind la „afacerea” din Piaţa Teatrului, probabil că unii se întreabă de ce s-a realizat această tranzacţie între două firme care au, în fond, acelaşi proprietar? Pentru ce acest transfer dintr-un „buzunar” în altul, la aceeaşi „haină”? Răspunsul este simplu. Tocmai pentru a crea confuzii şi premisele înşelăciunii, prin dezmembrări şi unificări succesive, menite să şteargă urmele şi să sporească suprafaţa de teren. De aici, de la cărţile funciare, trebuie pornit, domnilor poliţişti şi procurori!

Deocamdată terenul sustras primărie stă în paragină, deşi ar fi put să fie închiriat sau vândut, că tot se plânge domnul primar de lipsă de bani la buget. Dar, probabil, este mai simplu să împrumuţi cu dobânzi exagerate pe sistemul „para-ndărăt” (diferenţa până la dobânda reală se împarte între bancher şi solicitantul creditului), că doar sibienii sunt cei care plătesc şi…nepoţii lor, în viitor. Pentru ce? Fiindcă mari transformări în oraş, în afară de spoiala de faţadă a caselor de pe Corso, deşertul de piatră din Piaţa Gării şi 3-4 fântâni arteziene de un gust îndoielnic, nu am prea văzut altceva care să justifice destinaţia banilor împrumutaţi cu nemiluita.

De ce nu „pliveşte” primarul Iohannis „buruienile” din propria ogradă?

Există cetăţeni, de altfel de bună credinţă, care refuză să creadă că primarul pe care l-au ales pentru că este etnic german, iar aceştia de regulă sunt cinstiţi, ar avea habar despre neregulile din Primăria Sibiu. Din păcate pentru aceşti naivi, trebuie să le spunem că Iohannis s-a „balcanizat” complet şi nu doar că ştie „tot ce mişcă” în Sibiu, dar în unele cazuri este chiar părtaş la potlogării! Într-un oraş curat, neatins de „virusul” corupţie – există oare un astfel de oraş în România? -, după dezvăluirile din revista noastră primarul ar verifica şi dacă s-ar confirma că totul corespunde adevărului  – noi garantăm că da! – ar purcede imediat la destituirea din funcţii a subalternilor. Acest lucru nu este posibil, deoarece Iohannis efectiv nu-i poate da afară pe cei la care am făcut noi referire, deoarece ştiu prea multe despre propriile lui afaceri necurate, unii fiind chiar complici la îmbogăţirea ilicită a acestui ales al urbei. De alţii doar s-a folosit, cum este cazul celor două juriste, Simona Brylynskei şi Afrodita Grama. Aşa cum arătam, în primul episod al articolului intitulat „Primăria lor, cuibuşor de nebunii”, pe şefa Serviciului juridic, Brylynskei, a folosit-o în relaţia cu notarul corupt Bucşa Radu Gabriel, la fraudarea bugetului public prin aşa-zisa donaţie a cortului ţigănesc care a sluţit oraşul timp de doi ani (2007-2008) în parcarea de la Cazarma 90. Pe Afrodita o folosea ca „observator”, pe banii noştri, la procesele pe care le avea primarul, dar în calitatea sa de persoană fizică, fără nici o legătură cu Primăria Sibiu sau la procesele penale ale falsificatorului Munteanu Liviu, secretar şi acum al Primăriei Porumbacu de Jos, deşi recunoscut ca infractor de justiţie, prin intermediul căruia familia Iohannis a furat două case despre care s-a tot scris în presa naţională, că aia locală, în afara de noi şi ziaristul Dan Tomozei… mucles!!!

Dorin Nistor este coleg de dosare penale pe la D.N.A. aşa cum puteţi constata în răspunsul proaspăt primit pe adresa redacţiei de la D.I.I.C.O.T. Bucureşti, care se află în cadrul articolului de pe pagina trei, intitulat „Dosarele penale ale primarului Klaus Iohannis, zis Johannis: „uitate” sau „rătăcite”, în aşteptarea prescrierii”. Deci, cum credeţi că l-ar putea demite Iohannis pe propriul complice, care „îl are la mână” cu mult mai multe ilegalităţi, nu doar cu acelea legate de furtul celor două case. Cei doi, Iohannis şi Nistor, au pus împreună umărul la nenumărate retrocedări frauduloase! Să nu cumva să credeţi că dezinteresaţi şi doar din generozitate – că doar nu erau bunurile lor personale! – au retrocedat în fals imobile care aparţineau statului român. Acesta a fost jefuit la sânge de cei doi, împreună cu alţii, toţi fiind „asociaţi” în Mafia imobiliară din Sibiu.

În ceea ce-l priveşte pe numitul Vasile Pânzar, nu-l vedem nici pe acesta urnit vreodată afară din primărie. Conform informaţiilor deţinute de noi, acesta este de o lăcomie ieşită din comun, acumulând în mod ilicit o avere impresionantă, la care a contribuit şi soţia, Pânzar Maria, angajată tot în primărie. Este plină de rubedenii Primăria Sibiu, angajate pe sistemul P.C.R., iniţialele nesemnificând Partidul Comunist Român , deşi acelaşi sistem funcţiona şi pe vremea aceea, ci „Pile, Cunoştinţe, Rude”. Astfel, Dorin Nistor îl are pe unchiul său, Adrian Nistor, şef la Resurse umane, care nu doar l-a recomandat, dar l-a şi validat la ocuparea postului de secretar. Cităm dintr-un articol mai vechi din publicaţia noastră, când cu promovare lui Dorin Nistor, de la şef Serviciu juridic, la secretar al municipiului: ,,Pe ordinea de zi a şedinţei din luna ianuarie a Consiliului Local Sibiu, figurează proiectul de HCL nr.9 privind stabilirea domnului Klaus Werner Iohannis (în sfârşit, cu « I » nu cu « J » !), primar al municipiului Sibiu ca evaluator al performanţelor profesionale individuale ale domnului Dorin Ilie Nistor, Secretar al Municipiului Sibiu.
Hotărârea este iniţiată de primarul Iohannis pe baza Raportului  nr.4842 din 22 ianuarie 2009 al Serviciului reurse umane, condus – ia ghiciţi ! – de dl.Adrian Nistor, adică unchiul secretarului Dorin Ilie Nistor ( !). Pe acelaşi Raport, alături de unchiu’ mai semnează – măi, măi !- şi nepotul secretar Dorin Ilie Nistor, autopropunându-şi-l ca evaluator al performanţelor sale profesionale, pe « şeful » său, Primarul…
Numai că legea zice în privinţa celor de mai sus – adică HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici, art.107 alin.(2) lit.d):
« În sensul prezentei hotărâri, are calitatea de evaluator:
d) primarul, pe baza propunerii consiliului local, pentru secretarul comunei, oraşului şi al subdiviziunii administrativ-teritoriale a munici­piilor » De-asta ne tot minunăm, fiindcă trebuia ca primarul să fie propus de Consiliul Local ca să-şi evalueze secretarul şi nicidecum de unchiul şef, de personal al primăriei şi nici printr-un un raport semnat de însuşi secretarul ! Cât îl priveşte pe primar, păi dacă propunerea e a Consiliului Local potrivit legii, din care cauză iniţiază el hotărârea ? Oare nu sunt destui consilieri locali la Sibiu, că noi ştim vreo 23… ? Nu e locul să comentăm acum prevederile legale privind evaluarea secretarului primăriei de către primar, care au ca efect o înlănţuire de nedesprins între cei doi, astfel că bietul secretar e nevoit sa vizeze de legalitate tot ce-i propune primarul, fiindcă altfel, vede el la evaluarea profesională !Dar la Primăria din Sibiu e puţin mai…în familie  treaba şi din cauza înlănţuirilor de rubedenie dintre secretar şi unchiul şef de la resurse umane, rezultând un cerc vicios de mai mare hazul. Sau necazul ?! Aşa încât, unchiul Nistor propune, nepotul Nistor în calitate de secretar semnează propunerea, primarul Iohannis iniţiază proiectul de hotărâre. Şi, ca să certifice de « legalitate » proiectul de hotărâre despre care tot vorbim, dacă tot îl iniţiază primarul-evaluator, îl vizează de legalitate…secretarul-evaluat… Iar Consiliul Local, precum îl ştiţi: ridică mâna şi aprobă, că doar pentru asta l-am votat ! Şi staţi, că nu s-a terminat ! După ce se aprobă de către maşina de vot  a consilierilor, hotărârea respectivă de numire a evaluatorului « performanţelor » secretarului Dorin Ilie Nistor, va fi semnată…tot de secretarul Dorin Ilie Nistor ! Mai ceva decât în Caragiale !”.
Fain, nu? Să tot lucrezi în Primăria Sibiu, dacă eşti protejatul sau, mai dihai!, complicele primarului la coţcării! Acum aţi găsit răspunsul la întrebarea pur retorică din titlul acestui ultim capitol? „De ce nu „pliveşte” primarul Iohannis „buruienile” din propria ogradă?”. Dacă ar fi să răspundă chiar infatuatul Klaus Iohannis, cu tupeul său caracteristic, probabil că replica ar suna sec: De ce? De-aia!

Departamentul de Investigaţii JUSTIŢIARUL

 


Galerie foto:

{gallery}2009/nr5/balarii{/gallery}

1 Comment

  1. Kurt Roth

    Acuma inlocuitorul dela mafia Sibiu este Dorin Nistor, care zice cä legea 10 spezialä este mai inportantä decät constitutia Romänä care zice cä mostenirea este garantatä. In casa mea stä deja un hoti de case, cu ajutorul lui Iohannis care nu are acte, dar nu face nimic, zice Nistor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*