Colimator

Apartamentul cu mai multi proprietari si unul dintre ei la puscarie

Cazul pe care-l aduc în atenţia dumneavoastră s-a petrecut în anul 2006 şi la momentul respectiv a ocupat paginile ziarelor […]

Cazul pe care-l aduc în atenţia dumneavoastră s-a petrecut în anul 2006 şi la momentul respectiv a ocupat paginile ziarelor locale şi centrale. Ca orice „minune” a ţinut trei zile şi totul s-a stins, iar puţine persoane mai ştiu că ancheta şi procesele trenează şi astăzi. Dar, iată ce s-a întâmplat atunci, pe scurt.

Domnul Ţîrcă Anton, care locuia pe vremea aceea fără forme legale în Dumbrăveni, dânsul posedând documente de identificare eliberate de Poliţia oraşului Sinaia, a cumpărat în Sibiu un apartament compus din 3 camere pe strada Aleea Taberei. Faptul că nu a primit acceptul locatarilor să-l transforme în spaţiu comercial l-a determinat să-l ofere spre vânzare, apelând, în acest sens, la serviciile unei agenţii imobiliare. Deoarece vânzarea nu a fost posibilă, apartamentul a fost închiriat unei persoane, care a început renovarea acestuia în vederea mutării. Nimic nu a fost neobişnuit până în ziua în care la uşa apartamentului s-a prezentat o persoană, domnul Ioniţă Dorel, care susţinea că este noul proprietar. Contrariat chiriaşul, care de abia se mutase şi făcuse între timp cheltuieli cu renovarea spaţiului, l-a sunat pe Ţîrcă Anton cerându-i explicaţii. Şocat acesta află că apartamentul a fost vândut cu acte în regulă de către o persoană cu acelaşi nume, care poseda act de identitate cu aceeaşi serie, eliberată la aceeaşi unitate de poliţie, respectiv Poliţia oraşului Sinaia, cu aceeaşi adresă din Sinaia, între cartea sa de identitate şi a falsului cumpărător existând câteva diferenţe minore printre care şi a doua literă a codului numeric personal, domnul Ţîrcă Anton fiind născut în anul 1943, iar cartea de identitate cu care se făcuse vânzarea către Ioniţă Dorel avea trecut 1973, ca an de naştere al posesorului.

Domnul Ţârcă Anton s-a prezentat la Poliţia Municipiului Sibiu, iar din cercetările acestei instituţii rezultând faptul că domnului Ioniţă Dorel i-a fost prezentat printr-un agent imobiliar un tânăr care s-a legitimat a fi Ţîrcă  Anton, care i-a solicitat un împrumut mai mare în euro, prezentând în acest sens drept garanţie un extras C.F. de informare a unui apartament situat în Sibiu, Aleea Taberei care, în principiu, urma să fie înstrăinat. Ioniţă Dorel a acceptat să-l împrumute pe tânăr cu suma solicitată, mai ales că i s-a promis prioritate în cazul în care proprietatea urma să fie înstrăinată, lucru care s-a şi întâmplat.

Atât contractul de împrumut cu garanţie imobiliară cât şi contractul de vânzare cumpărare dintre falsul Ţîrcă Anton şi Ioniţă Dorel au fost încheiate la Cabinetul Notarial Delia Piloiu, care, pe tot parcursul anchetei, a declarat că nu a sesizat nimic neobişnuit în atitudinea vânzătorului şi nici actul de identitate prezentat nu a prezentat indicii că ar fi fals.  Cam în aceeaşi perioadă,  un alt contract de împrumut cu garanţie imobiliară se încheia, dar de data aceasta la un alt notar, garanţia reprezentând-o un apartament de pe strada Şcoala de Înot. Tânărul Ţârcă Anton era de data aceasta Askins Scott Eugene, cetăţean american,  a cărui identitate şi-o însuşise tot cu acte false. Dar asta este altă poveste, noi astăzi încercând să analizăm într-un mod corect şi pertinent prima tranzacţie, aceea cu apartamentul din Aleea Taberei.

Este uşor de înţeles că speculaţiile ulterioare pe marginea acestui caz au fost imense, media şi alte surse alimentând „războiul” şi ura dintre păgubaşi, dar şi producând „victime colaterale”.

Arestarea falsului Ţîrcă Anton, în persoana numitului Tulbure Alin-Daniel din Reşiţa, a scos la iveală amănuntele de culise ale acestei afaceri. „Creierul” a fost de fapt o persoană care şi în momentul de faţă este în libertate, deoarece nu a fost găsită. Aceasta, fructificând din plin neglijenţa în serviciu a unor persoane, a reuşit prin înşelăciune, uz de fals şi înşelăciune în convenţii să creeze un prejudiciu de peste 200. 000 Ron.

Deoarece la redacţia ziarului au fost depuse copiile mai multor documente folosite în ancheta penală şi studiind declaraţiile celor în cauză ,nu pot să nu sesizez superficialitatea cu care a fost efectuată ancheta, în ciuda unor dovezi evidente.

În calitate de jurnalist de investigaţii mi-am pus următoarele întrebări hotărâtă să găsesc răspunsuri corecte şi imparţiale :

De unde au procurat infractorii  actul de identitate al adevăratului Ţârcă Anton precum şi contractul de vânzare – cumpărare dintre acesta şi foştii proprietari ? Din declaraţiile lui Tulbure Alin- Daniel, falsul Ţârcă Anton şi singurul arestat în acest caz,  reiese că fratele lui a primit prin fax, de la Sinaia, aceste documente. Poliţia a exclus această posibilitate, deşi la Biroul Notarial Delia Piloiu s-a găsit o copie a contractului prin care adevăratul Ţârcă  Anton a achiziţionat apartamentul. Aceasta copie a fost evident transmisă prin fax, deoarece paginile prezintă numerotarea paginilor transmise (ceea ce nu se întâmplă în cazul copierii pe xerox). Pagina care cuprinde încheierea contractului poartă numărul 2, iar pagina cu contractul propriu zis numărul 3. Oare ce s-a transmis pe prima pagină  ? Nu cumva copia cărţii de identitate după care s-a întocmit actul de identitate fals?

 De ce oare notarul nu a avut nici o suspiciune, cu toate că pe copia contractului prezentat pentru a dovedi calitatea de proprietar erau nişte ştersături provocate, una dintre ele fiind chiar pe prima cifră din codul numeric personal al lui Ţârcă Anton?  Nici faptul că acea copie, ca o greşeală de copiere, nu avea semnăturile vânzătorilor şi cumpărătorilor, fapt ce a condus la imposibilitatea comparării specimenelor de semnătură, nu au pus notarul pe gânduri ?

De unde au avut infractorii cheile apartamentului din Aleea Taberei, deoarece din declaraţiile agentului imobiliar, intermediar al acestei afaceri, înaintea lui Ioniţă Dorel au mai existat potenţiali cumpărători ?

De ce adevăratul Ţârcă Anton acuză pe toată lumea, în condiţiile în care apartamentul domniei sale a fost încredinţat unei agenţii din Sibiu, fără a încheia un contract de servicii prealabil, motiv pentru care discuţiile cu potenţialii clienţi le purta dânsul, iar cheia era la agentul imobiliar din Sibiu, acesta punând-o la dispoziţia celor care voiau să vizioneze apartamentul fără a-i însoţi.

Am citi, pe internet, articolele de la vremea respectivă. Am găsit ziarişti care, la interval de  două rânduri, făceau  afirmaţii contradictorii, doar din dorinţa de senzaţional. M-a amuzat teribil un ziar de renume, care afirma că infractorul avea carte de identitate falsă de la un organ de poliţie inexistent, respectiv Poliţia oraşului Sinaia, care în viziunea dumnealor nu avea autoritatea să elibereze acte de identitate, în condiţiile în care în prealabil au făcut comparaţie cu datele adevăratului Ţârcă Anton, care paradoxal avea cartea de identitate emisă de acelaşi organ. Ce puteau înţelege cititorii că şi acesta avea acte false? Sau un articol îl face pe Ioniţă Dorel cumpărător de rea-credinţă, pentru ca a doua zi să revină şi să-l catalogheze ca fiind de bună-credinţă. Degeaba a venit această rectificare, dacă ne gândim că din afacerea aceasta el a ieşit cel mai „şifonat”, ţinând cont că în instanţă actele au fost anulate şi el rămânând cu o pagubă de peste 30.000 euro, dar şi cu imaginea sa de om de afaceri stricată de pe urma acestor speculaţii nedovedite. Adică, şi terfelit prin presă şi cu banii pierduţi!

Nu am înţeles de ce s-a minimalizat, până aproape de tăcere, activitatea agentului imobiliar care a făcut posibilă întâlnirea dintre falsul Ţârcă Anton şi fratele acestuia cu Ioniţă Dorel, dar şi modul în care s-a obţinut certificatul fiscal…

Despre culpa notarului am vorbit, dar oare neglijenţa la acest cabinet notarial nu este o practică, în condiţiile în care pe rolul Judecătoriei Sibiu a mai fost un proces în care  o persoană din Sibiu a fost deposedată de proprietate, tranzacţia fiind certificată doar prin amprenta vânzătorului, cu toate că acesta ştie să scrie? Ne referim la un om bolnav, care nu-şi aminteşte de vreo astfel de acţiune a sa şi care în perioada respectivă tocmai suferise un grav accident vascular, care a necesitat internare şi tratament de lungă durată.

Dar asta se întâmplă în România noastră, unde nimeni nu ne mai garantează nimic, unde trebuie să prezinţi contractul de proprietate peste tot, începând de la bănci, la firma de cablu pentru televiziune, salubritate, telefonie mobilă, etc.. Aceste societăţi, grabnic aspiratoare de bani, se pun toate la adăpost împotriva noastă a consumatorilor, văzând în fiecare un potenţial rău platnic. Dar pe noi, cine ne apără de ei, aceşti posesori ai unor copii după documentele noastre personale? Ştim noi câte persoane au acces la ele sau cunoaştem pregătire profesională şi probitatea morală a angajaţilor care pot intra în posesia actelor noastre ? Cazul relatat aici trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru că, aşa cum zice proverbul, „hoţul este cu un păcat iar păgubaşul cu zece”! Nu ştim niciodată cine intră în posesia actelor noastre şi ne trezim ori pe drumuri, ori că am comis nu ştim ce infracţiune gravă în ţară sau străinătate, în timp ce noi nu aveam altă activitate decât banala deplasare zilnică pe „ruta” serviciu – casă.

De asemenea, regretabil este modul cum se tratează problemele noastre la instituţiile statului, la Poliţie în speţă. Aici, graba şi nepăsarea cu care se grăbesc să claseze cazuri, declaraţiile luate de mântuială şi informaţiile nefructificate, lipsa de profesionalism şi neimplicare au devenit articole dint-un „regulament” nescris. Uneori cetăţeanul corect este tratat ca un infractor, în timp ce delincvenţii sunt primiţi cu onoruri, doar covorul roşu şi fanfara mai lipsesc din decor!

 

Doina DAMIAN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*