Colimator

Antiromânismul falsilor liberali

Iohannis a ieşit primar,  iar la scurt timp Ignat a fost avansat în grad (general de brigadă) şi mutat în...

Iohannis a ieşit primar,  iar la scurt timp Ignat a fost avansat în grad (general de brigadă) şi mutat în structura centrală de la Bucureşti, devenind şef de direcţie în S.R.I. la nivel naţional. Până să plece la Bucureşti l-a contact pe Marius Albin Marinescu (M.A.M.), patronul de atunci al revistei „Justiţiarul”, în mai multe rânduri pentru a afla dacă acesta cunoaşte mai multe despre proaspătul primar Iohannis, decât cele scrise în revista sa, apărută şi ea tot în 2000, anul „alegerii” lui Iohannis de către sibieni. La aceste întâlniri era însoţit de colonelul Sârbu, care a şi rămas în legătură cu directorul revistei „Justiţiarul”, după plecarea şefului său la Bucureşti. Iniţial, M.A.M. a crezut că cei doi ofiţeri S.R.I. chiar nutresc sentimente patriotice, făcându-şi datoria faţă de ţară, conform jurământului depus. Ulterior, avea să se convingă că aceştia nu-şi urmăreau decât propriile interese, iar activitatea lor este contrară interesului naţional.

Acum cei doi  ofiţeri (Ignat şi Sârbu) sunt pensionari, dar continuă să tragă sfori pe baza sistemului relaţional creat pe vremea când erau ofiţeri activi. Colonelul Sârbu a fost, pe perioada campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din toamna anului 2008, consilierul personal al actualului deputat liberal Mircea Cazan, preşedintele în funcţie al P.N.L. Sibiu, partidul care l-a propus pe Iohannis prim-ministru prin intermediul lui Crin Antonescu, marioneta lui Dinu Patriciu. Mircea Cazan are dosar la D.N.A. pentru fraudarea banului public în perioada cât a fost preşedinte la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii în  Guvernului Tăriceanu, el fiind cunoscut la Sibiu şi pentru o susţinută activitate masonică.

Relaţia strânsă dintre P.N.L. şi interesele germane mai poate fi argumentată şi prin alte exemple concrete. Primul etnic german infiltrat în acest partid a fost Hermann Fabini, ajuns senator liberal în mandatul 2000-2004. Acesta i-a luat apărarea lui Iohannis Klaus la o interpelare în plenul Senatului, atunci când senatorul Adrian Păunescu a vorbit despre infracţiunile proaspătului primar sibian. Ca „răsplată”, Iohannis a avut grijă să-l tragă pe Fabini pe „linie moartă” în P.N.L., deoarece acesta începuse să-şi ia prea în serios rolul de „liberal convins”.

Mircea Dinescu, agent de influenţă a cel puţin două puteri ostile dintotdeauna României (Germania şi Rusia) – doar idioţii nu observă aceste evidenţe! – a fost infiltrat în C.N.S.A.S. tot datorită liberalilor. Acest aşa-zis „intelectual”,  devenit poet datorită oportunismului său din perioada comunistă, s-a autodeclarat „disident şi arestat la domiciliu”, cu toate că o ducea nu bine, ci foarte bine pe vremea aşa-zisei „disidenţe”. Respectivul desfăşoară activităţi antiromâneşti de mai mult timp, nu doar de 21 de ani, când  a ieşit din anonimat prin interpretarea rolului „Mircea, fă-te că lucrezi!”, de la TVR 1, în data de 22 decembrie 1989. Dinescu a fost un lingău al lui Ceauşescu,un  trădător de neam şi ţară, care juca la mai multe capete, fiind colaborator al mai multor servicii secrete, inclusiv al Securităţii din România. Pe aceasta a amăgit-o că joacă rol de „cârtiţă” infiltrată într-un serviciu de spionaj occidental, atunci când a stat cu bursă în Germania, dar şi când o codoșea pe propria nevastă pe lângă ataşatul militar al Olandei la Bucureşti. Ca răsplată, diplomatul i-a publicat, în ţara sa şi pe banii săi, o plachetă cu versurile lui Dinescu traduse  în limba flamandă. Adevărul era că situaţia se prezenta exact invers, Mircea Dinescu fiind „cârtiţa” celorlalţi, strecurată în Securitate în scopul intoxicării prin dezinformare.

Iată o opinie bine argumentată despre rolul jucat de Mircea Dinescu în decembrie 1989: „… la vreo două ore după anunţul fugii lui Ceauşescu făcut de Alexandru Mironov pe microfonul de la Radio România, Mircea Dinescu era primit triumfal la Televiziunea Română. Până pe 7 iulie 2006 nu înţelegeam cum, totuşi, Mircea Dinescu era primit atât de repede la Televiziunea Română. Atunci (vezi emisiunea de pe 7 iulie 2006 la Realitatea TV) ne-a explicat : Calea îi fusese deschisă la ordinele date de „tovarăşul Gogu”. Cel mai puternic om din sistem. Şi cel mai longeviv. În anul 1941, „domnul Gogu” – pe atunci era ţărănist- a comis o cumplită trădare de ţară şi neam. A dus sovieticilor planurile de atac ale românilor care doreau să elibereze provincia istorică Basarabia. Dintre agenţii de spionaj străini, doar cei britanici cunoşteau aceste planuri. Din ordinul dispeceratului londonez, planurile româneşti au fost transmise agentului sovietic Gogu Rădulescu. Din cauza trădării „domnului Gogu”, ruşii au putut organiza cea mai mare ambuscadă în care au fost prinse trupele româneşti după trecerea Prutului. Ar fi interesant dacă specialişti în face language şi expressive body language, psihologi reali, nu impostori gen Mircea Miclea, ar viziona profesional jurnale cinematografice din prima epocă a comunismului arătând înalta conducere de partid şi de stat. Când Gheorghe Gheorghiu-Dej priveşte cu teamă către „tovarăşul Gogu”, se vede bine cine este şeful real în sistemul politic din România. Deci pe tot acel interval de timp din 22 decembrie 1989,  -  unii au uitat  -, nimeni nu trăgea cu arme de foc în Mircea Dinescu. Din cauza aceasta zic, locul lui Mircea Dinescu este alături de vinovaţii pentru crimele revoluţiei. Oricum, un CNSAS cu tovarăşul Mircea Dinescu (corect, a fost membru PCR, a făcut Academia Ştefan Gheorghiu de politruci PCR) membru funcţionează în afara legii. De altminteri puteţi vedea aici http://victor-roncea.blogspot.com/2008/08/basescu-si-pdl-vor-pierde-pe-mana.html, o fotografie cu Mircea Dinescu la 2 metri de Nicolae Ceauşescu, consemnând foarte atent spusele acestuia la o întâlnire cu liderii minerilor. ›› (Titus Filipaş – fragment din articolul „Dennis Deletant un agent MI 6?”)

Prima activitate, când a fost instalat de către liberali la C.N.S.A.S., a constat în distrugerea propriului dosar de colaborator (informator) al Securităţii. La fel a procedat şi cu dosarele unor politicieni români cu „bube în cap”. Astfel se explică şi îmbogăţirea rapidă a parvenitului ajuns mare latifundiar. Dinescu este devotat celor două mari puteri, Germania şi Rusia, al căror agent de influenţă este. Mai mult, este atât de pătruns de culturile celor două ţări, încât se identifică cu acestea până şi în costumaţia pe care o etalează în emisiunile sale de la postul de televiziune „Realitatea”, în care apare de multe ori în stare de ebrietate. Astfel, moşierul se arată pe micul ecran îmbrăcat într-o tunică prusacă şi cu şapcă tip HJ (Hitlerjugend) sau cu o rubaşcă de mujic rus. Să nu uităm de propaganda deşănţată susţinută alături de alt agent dublu şi duplicitar, Emil Hurezeanu, pentru Klaus Iohannis, propus premier de P.N.L. la sfârşitul anului 2009.

Mircea Dinescu a fost şi este, în continuare, implicat în acţiuni de distrugere, înlocuire şi distorsionare a informaţiilor din dosarele C.N.S.A.S.. Prin astfel de mistificări a reuşit să compromită, la comandă, diverse persoane, cazul cel mai cunoscut fiind cel al Monei Muscă, culmea, dar nu întâmplător… liberală! Acest caz poate fi dat ca exemplu clar că tocmai C.N.S.A.S. face poliţie politică, deşi rolul său este să deconspire fosta poliţie politică! Probabil că atunci când C.N.S.A.S. o să devină istorie, viitorii cercetători vor descoperi sute de oameni compromişi prin dosare mistificate de impostorul Mircea Dinescu. Acest individ este vinovat şi de moarte a doi mari scriitori români: Marin Preda şi Cezar Ivănescu.

Rolul P.N.L. în distrugerea simbolurilor reale ale românilor. Cazul eroului Gheorghe Trosca, fostul comandant U.S.L.A. (Unitate Specială de Luptă Antiteroristă), ucis mişeleşte la ordinul spionului  K.G.B., generalul Nicolae Militaru.

Puiu Nicolae Fesan, membru P.N.L. şi fost ministru secretar de stat la S.S.P.R. (Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor) în Guvernul Tăriceanu şi cealaltă slugă a liberalilor, Mircea Dinescu, manipulant de dosare la C.N.S.A.S., s-au făcut „luntre-punte” ca să-i retragă lui Gheorghe Trosca titlul de Erou – Martir al revoluţiei din 1989. Aceştia l-au acuzat pe ofiţer de acţiuni specifice poliţiei politice, desfăşurate în perioada în care a activat ca ofiţer de contrainformaţii (C.I.). Conform C.N.S.A.S. şi S.S.P.R., Gheorghe Trosca ar fi interceptat convorbiri telefonice, în calitate de ofiţer de contrainformaţii (contraspionaj) şi astfel ar fi adus atingere drepturilor omului. Tot ce se poate, dar acei indivizi ascultaţi erau spioni care desfăşura acţiuni ostile împotriva României,  nu a lui Nicolae Ceaușescu. Trosca, la fel ca toţi militarii, jurase să-şi apere ţara, România, nu cuplul dictatorial!

Locotenent-colonelul Gheorghe Trosca, şeful de Stat Major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) şi comandantul echipajelor antiteroriste a fost chemat personal, de chiar proaspătul ministru al M.A.N., generalul Militaru, în noaptea de 23/24 decembrie 1989 să contribuie la apărarea sediului Ministerului Apărării Naţionale. Pretextul a fost executarea unei „scotociri” în blocurile din faţa Ministerului Apărării de unde , chipurile!, trăgeau terorişti. A fost efectiv asasinat, împreună cu încă şapte luptători, subalternii şi colegii săi, fiind atras într-o capcană mişelească pusă la cale de spionul K.G.B. Nicolae Militaru.

Eroul – Martir Gheorghe Trosca, înainte de a activa în conducerea formaţiunile de comando U.S.L.A., a fost cadru C.I. (ofiţer de contrainformaţii) în  Armata a II-a. Acesta a fost unul dintre ofiţerii operativi care s-au ocupat de strângerea de informaţii în dosarele care vizau agenţii KGB sub acoperire de pe teritoriul României. Printre cei vizaţi  de unitatea anti-K.G.B. a Securităţii (U.M. 0110), pe lângă Nicolae Militaru, cel care i-a înscenat asasinarea imediat după ce fusese numit ministru al Armatei de către „emanat”, iată şi alte persoane supravegheate de Trosca pe linie de contraspionaj: Ion Iliescu, Silviu Brucan, Mircea Dinescu şi soacra bolşevică a acestuia, Ludmila Loghinovskaia. Iată opinia generalului Victor Stănculescu, implicat direct în evenimentele din decembrie 1989: Trebuie să se deosebească limpede munca de informaţii militare şi activitatea de poliţie politică. Colonelul Trosca a fost unul dintre cei care au cercetat, documentat şi descoperit faptul că Militaru a avut legături cu KGB-ul. Iar Militaru i-a plătit poliţa. Ca drept dovadă, imediat după ce a fost instalat ministru, Militaru a ordonat Arhivelor Militare să găsească dosarele („Corbu 1″, „Corbu 2″) şi să le distrugă (…) Militaru a dorit răzbunare completă împotriva ofiţerului care l-a deconspirat, o umilinţă completă, prin batjocorirea cadavrului acestuia, arderea lui, decapitarea şi expunerea publică. Ăsta era caracterul lui. Totuşi, daţi-vă seama că vorbim despre un general care-a terminat liceul când deja era comandantul Armatei I “(Revista „Q Magazine”).

Un alt liberal implicat în mistificarea istoriei şi transformarea eroului Trosca  în „securist odios” este Raymond Luca, senator P.N.L. care reprezintă diaspora (colegiul S.U.A., Canada, Australia si Noua Zeelandă). Raymond Luca este născut la 17 Octombrie 1954 în Ekaterinburg (U.R.S.S.), aspect care ne determină să ne întrebăm dacă nu cumva nu-i rudă cu celălalt „Luca”"… cel din lozinca  „Pauker, Luca şi cu Dej/ Bagă spaima în burghezi!”. Propunerea de retragere a calităţii de erou martir a fost înaintată Preşedinţiei României de către acest Raymond Luca , cică liberal, în calitate de preşedinte al unei comisii parlamentare.  O serie de articol foarte bine documentate despre al doilea martiraj al eroului Gheorghe Trosca au fost semnate de ziariştii George Roncea şi Dan Badea, fiind publicate în cotidianul „Curentul”.

RAHOVA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>