Ancheta

Aeroportul Sibiu, international doar prin scandal

Cu toate că au fost organizate proceduri de licitaţie publică internaţională conform OUG 34/2006 privind achiziţiile publice, firmele angajate să...

Cu toate că au fost organizate proceduri de licitaţie publică internaţională conform OUG 34/2006 privind achiziţiile publice, firmele angajate să execute lucrările au fost cele agreate de Forumul Democrat al Germanilor din România, după cum urmează :

IPTANA SA, persoana juridică de naţionalitate română din Bucureşti şi OBERMEYER Planen+Beraten GmbH, persoană juridică de naţionalitate germană au avut sarcina proiectării lucrării şi supravegerea executării lucrărilor în conform detaliilor impuse de proiect.

Max Boegl Bauunternehmung GmbH & CoKG, persoană juridică de naţionalitate germană (pentru facilitarea efectuării formalităţilor fiscale şi a instituirii unui mecanism de plată a facturilor emise, a fost înfiinţată la data de 31 octombrie 2006 şi firma SC Max Boegl Aeroport Sibiu, cu sediul în Sibiu către care se făceau plăţile) a avut sarcina executării lucrărilor de construcţii cu respectarea contractului de antrepriză şi în conformitate cu prevederile legilor româneşti în vigoare.

Dornier Consulting GmbH, persoană juridică germană, a avut sarcina asigurării managementului proiectului .

Valoarea iniţială a proiectului a fost de 70 milioane de euro, asta ca să câştige licitaţia cine trebuia!, dar graţie celor 10 acte adiţionale, s-a ajuns treptat la peste 115 milioane de euro, deci aproape dublu şi un termen de execuţie mult mai întârziat. Actele adiţionale au modificat multe, inclusiv soluţia tehnică iniţială, au generat lucrări suplimentare, multe şi mai costisitoare decât cele prevăzute iniţial în contract. Toate aceste „îmbârligături” au cauzat întârzieri, dar şi o groază de încurcături care s-au dovedit ulterior a fi păguboase.

Nu credem că suntem obraznici, atunci când ne întrebăm care sunt mecanismele calculării unui proiect, oricare ar fi importanţa sa, pentru că în caietele de sarcini se trasează nişte obiective concrete, niște sume exacte şi se condiţionează executarea unor lucrări în anumiţi parametrii… Pe baza acestui subiect, al proiectului unei construcţii de asemenea anvergură, se pot dezvolta multe discuţii mai mult sau mai puţin pertinente, mai ales că vorbim despre considerentele care au stat la baza câştigării unor licitaţii publice de către firme bine cotate, dar şi a calităţii apropiate de perfecţiune, pe care trebuia să o aibă obiectivul la finalizare. Subliniem evidenţa că este vorba de firme germane, date întotdeauna ca exemplu în detrimentul firmelor autohtone.

Lucrările de construcţie s-au desfăşurat pe perioada august 2006 – martie 2009. Pe parcursul lucrărilor, respectiv în anul 2007, a fost solicitată de către constructor recepţia lucrărilor, ocazie cu care s-a constatat lipsa staţiei de carburanți şi postul trafo nefinalizat. La vremea respectivă numai reprezentanţii Aeroportului Sibiu s-au opus recepţiei, reprezentanţii Consiliului Județean Sibiu şi ai Primăriei Sibiu optând pentru semnarea documentelor, fiindcă se aflau în plin an al evenimentului internaţional „Sibiu, capitala culturală a Europei” şi trebuia „bifată” şi inaugurarea aeroportului internaţional!

În luna martie 2009, firma Max Boegl GmbH & CoKG / Max Boegl Aeroport Sibiu a anunţat din nou terminarea lucrărilor de construcţii şi a solicitat organizarea de către beneficiari a procedurilor de recepţie la terminarea lucrărilor, conform HG 273/1994. În 21.04.2009 comisia  s-a întrunit la Aeroportul Sibiu. Parcă presimţind ce se va întâmpla şi nedorind să-şi asume nicio responsabilitate, preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu, Martin Bottesch se retrage din comisia de recepţie, locul lui fiind luat de Constantin Şovăială, vicepreşedinte PDL. Nu s-a constatat nici o îmbunătăţire faţă de situaţia anterioară, ba mai mult, în procesul verbal încheiat cu această ocazie se specifică faptul că au fost sesizate la inspecţia vizuală a lucrării, acumulări de apă în partea de nord, la ambele capete ale pistei, care au dus la mărirea rosturilor de dilataţie a unor plăci betonate până la 50 mm.

De asemenea, Autoritatea Aeronautică Civilă Română trimite printr-o adresă oficială, avertismente cu privire la siguranţa de exploatare a aeroportului, îngrijorări survenite ca urmare a tasării terenului în zona căminelor de canalizare şi balizaj, unele denivelări din banda pistei şi foarte grav (!), prezenţa apei în canalele de vizitare ale instalaţiilor electrice.

Din nou recepţia a fost amânată pentru luna mai 2009. Pentru această dată a fost constituită o comisie în a cărei componenţă Aeroportul Sibiu să nu aibă decât 3 reprezentanţi…. din 15. Chiar şi aşa au fost sesizate deficienţe la terminalul de călători, turnul de control, clădirea aeroportului, inundarea camerelor de vizitare a instalaţiilor electrice etc., dar de data aceasta se trece cu vederea lipsa depozitului de carburanţi.

S-a încheiat procesul verbal de recepţie la data de 27.05.2009, însă cu obiecţiuni… Una dintre acestea a fost tocmai obligaţia constructorului de a remedia orice deficienţe apărute la rambleul prag 09, cerinţă necontestată de către executant. În faţa Comisiei de recepţie executantul, proiectantul general şi dirigintele de şantier au certificat in scris faptul că lucrările corespund cu cerinţele de calitate şi că tasările din zonă sunt normale faţă de mărimea rambleului.

Între timp au început să apară şi reclamaţii de la  mai mulţi operatori aerieni care sesizau desele ciocniri dintre aparatele de zbor şi păsările care-şi făcuseră cuib în flora abundentă care s-a dezvoltat  din cauza apei acumulate la  capătul pistei. Oricum, această lucrare controversată şi tărăgănată la infinit nu putea să ducă la nimic bun. Ca urmare, în noaptea de 21 spre 22 august 2010, partea superioară a rambleului 09 s-a prăbuşit, antrenând ruperea drumului perimetral şi scoaterea din funcţiune a sistemului instrumental de aterizare. Sistemul de balizaj care permitea aterizări de precizie chiar şi pe ceaţă a devenit nefuncţional, cu consecinţa aterizării aeronavelor numai pe baza interpretării piloţilor, fapt ce a atras după sine anularea sau întârzierea curselor  aeriene în sezonul rece, ca urmare a vizibilităţii reduse. De altfel s-a constatat că securitatea traficului aerian este afectată negativ, motiv pentru care Aeroportul din Sibiu nu a primit atestare naţională pentru spaţiul Schengen!

Se spune că, încă din luna iulie a anului 2010, reprezentanţii Aeroportului Sibiu au semnalat firmelor executante o serie de surpări. Acestea au sugerat angajarea unui alt expert, de preferinţă independent care să constate dacă există un pericol eminent. Şi Consiliul Judeţean Sibiu începe să poarte o corespondenţă pe această temă cu firmele proiectante IPTANA şi OBERMEYER care  sugerează nişte soluţii, dar specificând că nu pot să fie exacţi datorită … „ierbii necosite de la capătul pistei”. Ce ziceţi de aşa răspuns, de parcă discuţiile se purtau pe marginea unui aeroport clandestin al traficanţilor de droguri din jungla columbiană, năpădit de bălării şi liane?!

Reproşurile au început să curgă din toate părţile şi s-au adus în discuţie mai vechile obiecţiuni privitoare la calitatea materialelor folosite pentru umplutură, care se pare că nu au fost de cea mai bună calitate, dar la momentul respectiv, constructorul neamţ a aplicat formula românească universală „merge şi aşa” sau cealaltă: „fie ce-o fi!”…

Constructorul Max Boegl se dezice de orice, susținând că ar fi avertizat beneficiarul de eventualele surpări care s-ar putea produce (uitând că în luna aprilie 2009 au afirmat că tasarea era una normală, urmând  se diminua şi înceta, în timp, până la stabilizare). Cu toate acestea, cei de la Max Boegl au avut nesimţirea să se arate deschişi la semnarea unui alt contract şi să facă o nouă ofertă de preţ – culmea tupeului, din moment ce trebuiau să remedieze propriile greşeli! – pentru repararea defecţiunilor apărute. Se zice că preţul respectivelor lucrări de reparaţii s-ar ridica la suma de 15 milioane de euro.

La jumătatea lunii septembrie a anului 2010, Consiliul Judeţean Sibiu a transmis către părţile implicate în construcţia Aeroportului „Internaţional” o Notificare pentru remedierea situaţiei, fără a primi însă un răspuns. Firma constructoare a rămas imperturbabilă, continuând să-şi vadă de treabă pe centura ocolitoare a Sibiului, unde s-a mutat după terminarea „reuşitei” de la aeroport, graţie intervenţiei FDGR-ului în frunte Klaus Iohannis, foarte influent pe lângă premierul de atunci, liberalul Călin Popescu Tăriceanu, care a avut grijă să-i gonească definitiv pe italienii de la firma „Todini”, care încurcau planurile economice germano-săseşti.

Văzând nepăsare din toate părţile Consiliu Judeţean Sibiu a chemat în judecată  părţile implicate, solicitând o expertiză tehnică care a fost întocmită de către prof.univ.dr. Anton Chirică. Expertiza tehnică a determinat drept cauze principale ale prăbuşirii pământul necorespunzător (mediocru spre rău) folosit pentru realizarea umpluturilor, conformarea necorespunzătoare a formei rambleului (pantă mare a taluzurilor) în raport cu proprietăţile fizico-mecanice ale pământului utilizat şi pentru condiţiile morfologice şi hidrogeologice locale, dar şi sistemul de drenaj necorespunzător şi subdimensionat pentru toată zona în care platforma s-a realizat în profil mixt şi rambleu. Nu vrem să avansăm ipoteze, dar in mod cert se ştie că atât conţinutul expertizei  cât şi estimarea costurilor a fost comunicată neprocedural părţilor, care şi-au exprimat refuzul de a suporta aceste reparaţii.

Deoarece lucrarea se afla în perioada de garanţie, beneficiarii nu aveau temei legal şi nici justificare pentru angajarea altor sume. De aceea s-a cerut executarea sumei de 1,37 milioane de euro depusă de către Max Boegl la Raiffeisen Bank, reprezentând garanţie la începerea lucrărilor. Firmele de proiectare IPTANA şi OBERMEYER au contestat expertiza tehnică întocmită de prof. Chirică, pe motiv că ar exista un conflict de interese, deoarece la momentul respectiv domnul Chirică ar fi lucrat la cel puţin două proiecte care a căror beneficiar era taman firma Max Boegl. Pe de altă parte, firma constructoare ( învinuita Max Boegl), reprezentată de firma de avocatură Stoica & Asociaţii, recunoaşteţi cred numele fostului ministru al justiţiei – fost liberal şi el , ca şi Tăriceanu! – chemă la rândul ei în judecată Consiliul Judeţean Sibiu şi R.A. Aeroportul  Sibiu solicitându-se admiterea acţiunii şi… ţineţi-vă bine!, plata următoarelor sume:

27.360.446,57 lei şi 145.641,94 euro cu titlu de costuri suplimentare generate de prelungirea duratei de execuţie a contractului de antrepriză

7.388.720,28 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi nedecontate la plată

303.589,91 lei contravaloarea cablului de balizaj provizoriu reţinută de către beneficiar

467.500 lei reprezentând sume reţinute cu titlu de penalităţi de către beneficiar

Dobânda legală aferentă sumelor de mai sus calculată până la data efectuării plăţii.

Ce ziceţi de tupeul ăstora? Demn de semnalat este faptul că toate aceste probleme au fost discutate într-un cerc închis, în şoaptă, unii din motive de subordonare politică, alţii din slugărnicie sau  din interes. Prima persoană care a vorbit public de toate aceste aspecte, despre imensele sume cheltuite în zadar a fost domnul profesor universitar doctor Corneliu Bucur, veşnica „oaie neagră”, care a fost imediat mazilit de peste tot.

Mai mult ca ciudată a fost poziţia directorului Aeroportului Sibiu, domnul Sava, care deşi în anul 2007 a avut o poziţie fermă faţă de deficienţele constatate, acum a ajuns să se facă de râs, spunând că a primit garanţii din partea constructorului cu privire la capacitatea cablurilor electrice de a  funcţiona normal şi în apă şi să minimalizeze lipsa depozitului de carburanţi, afirmând că şi dacă ar fi fost construit unul, din lipsa fondurilor acesta ar fi fost prea mic. Ce spui, Franz? Când a făcut această afirmaţie, domnia sa a uitat că pentru acest depozit au fost alocaţi bani încă din proiectul iniţial. Nu a uitat însă să fie sarcastic şi să spună că „observăm că, mai nou, toată lumea se pricepe nu numai la fotbal sau politică ci şi la aviaţie”.  Da… şi la agricultură!, am mai adăuga noi. Se văd cu ochiul liber eforturile domniei sale de a-şi păstra postul, care depinde de… Consiliul Judeţean!

Aceeaşi atitudine superficială a dovedit-o şi primarul Iohannis, care a declarat presei că problemele semnalate la Aeroport nu sunt semnificative, ci mai mult mediatice ţinând cont că lucrarea s-a executat din bani publici. De asemenea, domnia sa a considerat că incidentul cu surparea s-a produs ca urmare a faptului că s-a lucrat „româneşte”, ca la noi, iar o expertiză în acest caz va fi foarte greu de făcut datorită lipsei de specialişti în construcţii din ţara noastră. Ruşine, domnule Iohannis! Că aveaţi o părere proastă despre tot ceea ce este românesc, ştiam, dar să vă exprimați jignitor la adresa firmelor germane, coborându-le la nivelul nostru bananier, se poate? Noi nu putem să înţelegem de unde această atitudine şi aceste concluzii din partea domnului primar, cum că firmele germane au lucrat „româneşte”, mai ales că ele nu au fost plătite româneşte sau nemţeşte, ci de-a dreptul regeşte! De asemenea, nu putem înţelege cum s-a putut realiza o manipulare şi o intoxicare atât de puternice, încât în toate acuzaţiile care se fac atât din partea constructorilor sau dinspre mass-media nu este pomenit mai deloc numele primarului Sibiului, Klaus Iohannis. Parcă am fi într-un alt film, dar de data asta unul S.F.! Sasul-şef nu a mâncat usturoi şi nici gura nu-i miroase, deşi la tăiatul panglicilor la multiplele inaugurări de la aeroportul „internaţional” a fost tot primul!!! De vină sunt tot alţii, ca de obicei, Herr Iohannis fiind un tabu de care nu are voie nimeni să se atingă! De vină este „doar” Consiliul Judeţean Sibiu, omiţându-se intenţionat ca a existat un PARTENERIAT la începerea lucrărilor!

Cine doreşte să fie corect şi obiectiv nu are decât să caute Hotărârile Consiliului Local Sibiu care dovedesc implicarea în proiect şi a administraţiei publice locale, pe lângă cea judeţeană. În HCL 316/2006 se aprobă necesitatea şi oportunitatea extinderii şi modernizarea Aeroportului Sibiu cu alocarea sumei de 59.440.000 euro (fără TVA), iar in HCL 317/2008:

„Art.1. Se aproba contractarea, garantarea unui împrumut extern de 20.000.000 EURO de către Consiliul Local Sibiu împreuna cu Consiliul Judeţean Sibiu, pe o perioada de 20 de ani, cu o perioadă de graţie de 5 ani şi a plăţii serviciului datoriei publice aferente, pentru obiectivul de investiţii „Extindere şi Modernizare Aeroportul Sibiu”.
Art.2.
Se aproba finanţatorul extern Banca Europeana de Investiţii.”

În anul 2007, prin HCL 60 şi 61 se aprobă asocierea dintre Primăria Municipiului Sibiu şi Consiliul Judeţean Sibiu în vederea contractării unui împrumut intern de 70 milioane lei sau echivalentul în euro pe o perioadă de 25 de ani, din care 5 ani perioada de graţie. Garantarea acestui împrumut s-a făcut cu veniturile proprii ale Primăriei Municipiului Sibiu.

Tot în anul 2007, prin HCL 281, se aprobă indicatorii tehnico-economici modificaţi în conformitate cu documentaţia (PT – DE) la suma de 314.001.326,16 lei (inclusiv TVA).

Nici nu s-a trecut bine în anul 2008 şi se mai pompează bani în buzunarele nemţilor: HCL 3/2008:

„Art.1. Se modifică punctul 2 – Obiectul contractului, aliniatul 1, lit. a din Contractul de asociere prevăzut ca anexă la H.C.L. nr. 60/2007 privind aprobarea asocierii judeţului Sibiu cu municipiul Sibiu în vederea contractării unui împrumut pentru realizarea obiectivului de investiţii „Extindere si modernizare Aeroportul Sibiu”, care va avea următorul cuprins:

(1) Prezentul contract are ca obiect asocierea judeţului Sibiu cu municipiul Sibiu în vederea asigurării finanţării necesare realizării obiectivului de investiţii „Extindere si modernizare Aeroportul Sibiu, prin:
(a) contractarea unui împrumut în suma de 190.000.000 lei care va fi suportat de părţile contractante în părţi egale, fiind în prezenţa unei obligaţii divizibile de rambursare a creditului, fiecare parte contractantă fiind ţinută doar pentru aportul sau, în proporţie de 50% fiecare, situaţie care exclude răspunderea solidara. “

Şi  HCL 4/2008 ne adânceşte şi mai mult în datorii şi se mai aprobă încă un împrumut suplimentar, în valoare de 25.000.000 lei, cu o  perioadă de maturitate de 25 ani, din care perioada de gratie este de 5 ani. Şi de data acesta garantarea împrumutului s-a făcut cu veniturile proprii ale Municipiului. Luna februarie a anului 2008 ne aduce încă un împrumut de data aceasta în valoare de 20.000.000 lei, tot pe o perioadă de 25 de ani. Vă place, nu, cum dispune minoritate săsească din Sibiu de banii majorităţii româneşti şi cum ultima este scufundată în datorii până peste cap? De unde atâta indiferenţă faţă de banul public, de ce atâta toleranţă pentru greşelile pe care le fac „saşii noştri”, spre deosebire de românii care parcă sunt blestemaţi să culeagă doar reproşuri pentru nepricepere, lene şi furt? Păi, ce au făcut saşii împreună cu nemţii la Aeroportul „Internaţional” Sibiu cum se numeşte? S-a creat un mit despre lucrul făcut de nemţi, de saşi… Tot respectul faţă de oamenii aceia de pe vremuri sau de cei care mai sunt, probabil prin Germania, dar fraţilor, ăştia cu care lucrăm noi acum şi le burduşim buzunarele de bani nu sunt aceia care au creat mitul german! Aceştia sunt nemţii hoţi care s-au combinat cu saşii noştri hoţi şi-şi bat joc de noi, de banii noştri. Ăstora nu le pasă de vieţile noastre, nu le pasă dacă mor câteva sute de oameni într-un eventual accident aviatic! În schimb, au tupeul să ceară bani până şi pe greşelile proprii, cu aroganţa rasei superioare şi a stăpânului mai presus de legile ţării pe care o jecmănește de fonduri şi pe care o consideră o umilă colonie proprie.

De ce numele lui Iohannis nu mai apare, de ce el este prezent şi vizibil doar la inaugurări? La împărţitul banilor noştri cu prietenii lui şi parteneri de afaceri germani sau austrieci este foarte discret. De ce suntem atât de laşi să lăsăm pâinea şi cuţitul în mâna unuia care nu merită să împartă acea pâine nici măcar câinilor comunitari, darămite celor care l-au cocoţat într-un scaun prea înalt pentru „moralitatea” sa. Tragem un semnal de alarmă care sperăm să vă trezească, să vedeţi ce trebuie să vedeţi, nu ceea ce vor alţii să vă arate! A sosit timpul să demonstrăm că nu este adevărat ce spun cei din jurul nostru şi să ne ridicăm spinarea încovoiată în veşnică umilinţă faţă de străini.

 

Dan FLORESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>