Atitudini

Adio, draga Maestre!

Sunt extrem de trist şi îmi vine greu să-mi găsesc vorbele potrivite, aş vrea să pot transmite măcar o parte […]

Sunt extrem de trist şi îmi vine greu să-mi găsesc vorbele potrivite, aş vrea să pot transmite măcar o parte din ceea ce vreau să spun despre Adrian Păunescu, dar parcă gândurile nu mă ascultă. O să mai spun doar că preţuirea unui om se exprimă în primul rând prin ceea ce i se oferă acestuia în viaţa pe care o împărtăşeşte cu ceilalţi, iar maestrul s-a bucurat de preţuire din meritele sale. A fost un colos al poeziei româneşti, un as al rimei şi un suflet de artist cum rar se naşte. Dumnezeu sa-l odihnească în pace! Urma să ne cunoaştem personal dar n-am mai apucat. Poate că asta o să mă urmărească multă vreme de acum încolo, dar sunt sigur că poezia lui mă va însoţi mereu.
Sunt trist, dragii mei,
iertaţi-mi repetiţia…

O veste ca aceasta mă face să mă gândesc din nou la ceea ce reprezintă o viaţă de om, un destin. Suntem minusculi de-o potrivă în faţa bolii şi a morţii, indiferent de cât de mari suntem când suntem în putere. Merită să ducem cu noi răutatea sau minciuna? Merită să luptăm pentru ţeluri mărunte? Nu, nu merită, şi exemplul trist al maestrului Păunescu, cel care s-a stins în câteva zile, ne confirmă asta.

Contează cu adevărat doar felul în care reuşim să fim de folos celor din jurul nostru, ceea ce lăsăm să se vadă, să se simtă. Maestrul ne-a lăsat ceva ce puţini reuşesc, ne-a lăsat leacuri pentru suflet din sufletul său de artist complet. Nedreaptă e uneori soarta unui om…

O să închei articolul de astăzi spunând că România ar trebui să arboreze în bernă drapelul negru al doliului naţional şi ar trebui să cinstească memoria unui om care nu a făcut rău nimănui, dar a fost de nenumărate ori acuzat de fapte pe care nu le-a comis. Poate aşa vom reuşi să mai spălăm din ruşinea de a nu ştii să ne respectăm valorile.

Astăzi penelul unui monstru sacru a încetat să mai scrie. Aceasta este tot ce contează într-o zi de 5 noiembrie, pentru multă vreme de acum încolo. Adio, dragă Maestre, poporul tău te plânge! Dumnezeu să te ierte şi să te odihnească în împărăţia Lui!
Daniel VEREŞ
5 noiembrie 2010

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*