Atitudini

A sosit circul! Circul aristocratic… cu regi expirați, regine inventate și alte dude regale!

Monarhia salvează România!   Ori de câte ori se întâmplă ceva grav în ţară, cum ar fi cazul recent al...

Monarhia salvează România!

 

Ori de câte ori se întâmplă ceva grav în ţară, cum ar fi cazul recent al nenorocirii de la Clubul „Colectiv”, huhurezii „Casei Regale a României” îşi arată, la televizor, disponibilitatea de a prelua frâiele patriei. Imediat, o serie de aplaudaci monarhişti începe să ţopăie şi să scandeze: „Monarhia salvează România!”. Matusalemicul nostru ex-rege, Mihai-vodă, este gata să ridice paloşul strămoşilor şi să castreze, dintr-o dibace lovitură, corupţia naţională. Ce n-a fost în stare să facă pe timpul cât era tânăr şi în putere este gata să facă acum, când nici chiar atunci când vorbeşte nu se face înţeles de nimeni. Îi trebuie translator sau titrare specială pe manşeta ecranului de la televizor. Mai bine decât el vorbeşte româneşte ambasadorul Franţei în România, iar regina abia dacă poate articula câteva cuvinte, cam tot atâtea câte cunosc eu în limba vechilor mandarini. Ce să mai vorbim de hoarda de principese!…În afară de cea mai mare ce a învăţat destul de bine limba lui Duda, celelalte progenituri care mobilează Casa Regală vorbesc româneşte precum statuia lui Gheorghe Doja.

Înainte de 1989, ştiam că am avut la conducerea României un rege MARE, dar am constatat, ceva mai târziu, că era şi încă este doar un rege ÎNALT, nimic mai mult. După această cotitură a istoriei naţionale din decembrie 1989, am studiat mai amănunţit istoria monarhiei în România. Rezultatul studiului meu m-a transformat într-un republican convins. Nu este locul şi nici cazul să fac, acum şi aici, o analiză amănunţită a istoriei monarhiei în ţara noastră.

Dacă ne gândim la primul rege, putem spune că acesta a avut o oarecare influenţă pozitivă asupra dezvoltării socio-politice şi culturale a României şi că a fost un rege bun, ce a lăsat ceva în urma sa. Aceasta, dacă trecem cu vederea afacerile oneroase („afacerea Strousberg”) sau tratatul secret cu Austro-Ungaria fără a se consulta cu nimeni (Parlament, Guvern, Consiliul de Coroană etc.). L-au urmat Ferdinand „cel Încornorat” de arzoaica lui regină şi apoi prea potentul său fiu, aventurierul Carol al II-lea. Acesta din urmă a fost atât de iubit de familia sa, încât nici măcar în momentul readucerii „moaştelor regale” la Curtea de Argeş, nu a fost aşteptat şi onorat de niciun membru cu sânge albastru din casa regală. A participat doar „prinţul” de serviciu, colonelul (avansat la apelul de seară) Radu Duda de România.

După acel neisprăvit rege, a urmat tânărul său fiu, Mihai I. Înalt, frumos şi … sobru, o adevărată speranţă pentru prea urgisitul popor român. Când au venit legionarii la putere, a îmbrăcat cămaşa verde şi i-a salutat din balcon. Când ţara a intrat în război, a aflat despre acest fapt din gazete, iar când ne-au ocupat sovieticii, a purtat la rever ordinul „Pobeda” şi a jucat kazacioc-ul alături de Vîsinski.

La 23 august l-a arestat pe mareşalul Antonescu, singurul care era în stare să negocieze pacea cu aliaţii şi, nelăsând pe nimeni la comanda ţării, şi-a luat „jucăriile” şi s-a ascuns în satul Dobriţa, în județul Gorj. Oare la fel ar fi făcut şi Mihai Viteazu ?

Între 23 august şi 12 septembrie 1944 (când s-a semnat armistiţiul cu ruşii), aproape un sfert de milion de ostaşi români din armata regală au fost luaţi prizonieri şi duşi în lagărele din Siberia. Unii dintre ei au stat în prizonierat aproape cinci ani, iar alţii nu s-au mai întors niciodată.

Să nu ne mirăm că monarhia a fost abolită în România la finele anului 1947, ci să ne mirăm că doar atunci s-a întâmplat acest lucru. În nicio ţară din Europa de est nu mai persista monarhia la acea oră, iar tovarăşii comunişti, de la noi, au fost „domni”, nu au procedat ca tovarăşii din Rusia sovietelor cu ultimii Romanovi.

Şi-ar mai fi încă o problemă. Soţia regelui, chiar dacă acesta a fost uns doar de patriarh, se numeşte regină. Atunci de ce pe Elena Lupescu, soţia legitimă a lui Carol al II-lea, nu o numim regină a României? Şi Carol era ex-rege când s-a căsătorit cu ea, la fel ca …

Constituţia din 1866 prevedea că moştenitorii casei regale (domnitoare) trebuie să se căsătorească doar cu persoane „cu sânge albastru” din monarhiile europene, iar în cea din 1923 se prevedea că urmaş la tronul României să fie doar un bărbat din dinastie (legea salică). Actuala casă regală nu respectă niciuna dintre constituţiile promulgate de primii doi monarhi. Îşi face propriile ei reguli, la fel ca dinastia Cioabă.

Dintre cele cinci urmaşe ale regelui Mihai I este măcar una care să se fi căsătorit cu vreun cetăţean cu „sânge albastru”?! Sau vreuna care să-şi arate bărbăţia, în afară de cea care se ocupă, dincolo de ocean, cu luptele de cocoşi?! Halal odrasle regale! Dar ex-prinţul Nicolae? Să fie adevărat ce se vorbeşte?!

Eu zic să-şi vadă de bătrâneţe şi să se folosească sănătos de cele primite cu generozitate de la statul român actual. În România, monarhia şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul, după cum se spune în popor.

În rest… toate cele bune.

                                                                                   Ioan PĂREAN

Revista REZERVISTUL SIBIAN, anul II, nr.4 (8)/2015

1 Comment

  1. dan p

    …ca sa fie “rege expirat”, mai bine ne-ati spune cind acest Mihai Viteza a fost incoronat? Cind?
    Sau a facut-o pe sest?
    Apoi acest “Hopintol” era “pe drum” – in sensul ca mama lui regina Elena era insarcinata! – si deci NU este urmasul de singe a lui Carol al-II-lea Sperjurul!
    Recordul mondial absolut al acestui prostanac este ca e primul “rege” – fara coaroana! – care si-a tradat propriul regat! NU mai exista in istorie precedent! Asa ca puteti doar sa-i trimiteti dosarul la Guiness Book pentru inregistrare si luare in consideratie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>